ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 18/2026

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2026

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10 octombrie 2025 sub numărul x/2025, formulată de petentul BEJ A., s-a solicitat, la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 10 octombrie 2002, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv 1061,35 RON reprezentând creanță.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 651 alin. (3) și art. 666 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2025, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., având în vedere calitatea părților din dosar și a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată.

Prin sentința civilă nr. 13715/2025 din 23 octombrie 2025, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

A mai reținu că, în stabilirea instanței de executare, în acord cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin completarea referitoare la aplicabilitatea art. 127 C. proc. civ., instanța va avea în vedere calitatea părților din cererea de încuviințare a executării silite, iar în cadrul acestei proceduri nu se pot atribui creditorilor și debitorilor calitatea propriu-zisă de reclamant și pârât.

A arătat că, în speță, debitoarea are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, aspect care se circumscrie prevederilor art. 127 completat cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. și care, în interpretarea instanței, impun declinarea cauzei în vederea respectării aparenței de imparțialitate.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Roman, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău.

Prin sentința civilă nr. 3880 din 27 noiembrie 2025, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) si alin. (3) C. proc. civ. și a învederat că excepția de necompetență teritorială este de ordine privată și nu de ordine publică pentru a putea fi invocată de către judecător din oficiu.

A mai arătat că, în speță, chiar dacă debitoarea are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, petentul executorul judecătoresc BEJ A. nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de prevederile art. 127 C. proc. civ., de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Iași, instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitoarei.

Instanța a concluzionat că, prin alegerea făcută de reclamant în favoarea Judecătoriei Iași, în vederea soluționării cererii de încuviințare a executării silite, ca instanță de executare potrivit domiciliului debitoarei, aceasta a dobândit competența de soluționare a cererii, nemaiavând posibilitatea invocării excepției necompetenței teritoriale.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Constată că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Iași și Judecătoria Roman.

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă solicitarea creditorului B. prin executorul judecătoresc A. de a încuviința executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 10 octombrie 2002, privind pe debitoarea C., pentru recuperarea sumei de 1061,35 RON.

În materia încuviințării executării silite sunt relevante, pentru stabilirea competenței, prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului", iar încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanțele și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea și aplicarea diferită a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de grefier, în cadrul Judecătoriei Iași, a debitoarei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 C. proc. civ., evocate de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte amintește că aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, în calitate de reclamant sau pârât, rațiunea acestor norme fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant sau pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care una dintre persoanele având calitatea expresă indicată își desfășoară activitatea și acestea au calitatea de reclamant în cauza dedusă judecății.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea debitoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător, (procuror, asistent judiciar, grefier), care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

În ipoteza art. 127 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece pricina, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripția căreia se află instanța care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce conduce la concluzia că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul oferit de lege.

Sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, inclusiv cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În prezenta cauză, creditorul B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Iași, instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitoarei, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

Este cert că, în virtutea contractului de credit încheiat de creditorul B. cu debitoarea C., acesta a cunoscut datele personale ale debitoarei, inclusiv cele referitoare la profesia și locul de muncă al acesteia și a ales să renunțe la dreptul conferit de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., de a se adresa unei instanțe de același grad dintr-o curte de apel învecinată.

Mai mult, se reține că, față de specificul său, norma art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu putea fi valorificată de instanță din oficiu, prin substituirea părții, în vederea justificării necompetenței teritoriale și declinării acesteia în favoarea altei instanțe, întrucât în ipoteza prevăzută de acest text legal, excepția de necompetență teritorială este de ordine privată.

În aceste condiții, întrucât norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepției de necompetență de către instanța de judecată din oficiu.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Iași - instanța sesizată de creditor - în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 127 alin. (2) din același act normativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect încuviințare executare silită este Judecătoria Iași, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.