ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1275/2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2727/2022 din 19 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă acțiunea, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei, membru de sindicat, diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite legal prin acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, începând cu data de 31.01.2018, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă acestor drepturi salariale restante începând cu data de 31.01.2018 și până la data plății efective.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată de 156 RON.

Prin decizia civilă nr. 6159/2023 din 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, cu majoritate, a fost admis apelul pârâtei, fiind schimbată sentința în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Opinia separată a fost în sensul respingerii apelului ca nefondat.

În esență, s-a arătat că raționamentul care a stat la baza Deciziei nr. 27/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii nu se aplică și în cazul personalului din învățământ și că situațiile juridice ale celor două categorii de personal, cea în care se încadrează reclamanta și cea vizată prin decizia menționată anterior, sunt diferite.

Astfel, pentru categoriile de salariați cărora le-a fost recunoscut anterior acest spor, cu titlu de sume compensatorii incluse în salariile brute lunare, în această situație aflându-se și reclamanta, se impune ca dreptul să fie recunoscut și pe perioada trecerii etapizate de la vechiul sistem de salarizare la cel reglementat prin Legea nr. 153/2017.

După expunerea evoluției în timp a actelor normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, au fost invocate hotărârea nr. 797/2019 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, învederându-se că principiul egalității în fața legii trebuie respectat și în condițiile noii legi privind salarizarea unitară.

S-a invocat și Decizia nr. 80/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Concluzionând, partea a arătat că personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale indiferent de instituție sau autoritate publică.

La data de 8 aprilie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. Câmpulung, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 24 aprilie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean "Muntenia", în numele și pentru membrul de sindicat A..

Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei la plata sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 34/2018 și ale H.G. nr. 569/2017, astfel că decizia recurată este o hotărâre dată în materia conflictelor de muncă.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și asigurări sociale (...)". De asemenea, art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului."

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Înalta Curte amintește că obligația instanței este de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Respectarea principiului legalității este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată respectiv a materiei juridice aplicabile litigiului, Înalta Curte reține că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean "Muntenia", în numele și pentru membrul de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 6159/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean "Muntenia", în numele și pentru membrul de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 6159/2023 din 27 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.