ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 493/2026

Ședința publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 21 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, radierea autoturismului de pe numele reclamantului și înmatricularea pe numele pârâtului B..

În drept, au fost invocate prevederile art. 1528, art. 1530-1531 din C. civ., art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (4), art. 25 din Ordinul nr. 1506/2006 al Ministerului Administrației și Internelor, art. 11 alin. (4) și ale art. 17 din O.U.G. nr. 195/2006.

Prin sentința civilă nr. 823 din 3 iunie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că se solicită transcrierea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de pe numele reclamantului, pe numele pârâtului persoană fizică și, în mod accesoriu, efectuarea formalităților administrative în cauză. Astfel, se urmărește antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtului B..

Prin raportare la obiectul cererii și la faptul că nu s-a prevăzut un loc de executare a contractului, competența teritorială este absolută, nefiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Prin urmare, se aplică regulile generale privitoare la competență, reglementate de prevederile art. 107 din actul normativ menționat, competentă să soluționeze cauza fiind judecătoria de la domiciliul pârâtului B..

Întrucât acesta locuiește în comuna Socond, sat Socond, str. x 1945 nr. 117, jud. Satu Mare, instanța competentă este Judecătoria Satu Mare.

În consecință, Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 4037 din 9 decembrie 2025, Judecătoria Satu Mare, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Județului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în favoarea Judecătoriei Zalău. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Zalău și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. A dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ. care instituie regula de drept comun în materia competenței teritoriale.

De asemenea, a apreciat că, față de obiectul pricinii, nerespectarea competenței teritoriale, care este de ordine privată, poate fi invocată doar de către pârât, în condițiile C. proc. civ., iar nu de către instanță, din oficiu.

Or, pârâtul B. nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Zalău în soluționarea cauzei, ci a susținut aspecte care vizau, exclusiv, raportul juridic dedus judecății.

Judecătoria Zalău nu avea posibilitatea de a declina competența de soluționare a cererii, întrucât excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile legii, astfel că necompetența se acoperă definitivă.

În sprijinul acestei soluții, Judecătoria Satu Mare a adus ca argument Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În consecință, Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Zalău îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost dată de aprecierea diferită, de către cele două instanțe, a normelor legale aplicabile cauzei. Judecătoria Zalău a reținut că, față de obiectul cauzei, competența teritorială este de ordine publică, astfel că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată din oficiu. Pe de altă parte, Judecătoria Satu Mare a apreciat că este în discuție o competență de ordine privată, astfel că excepția necompetenței teritoriale putea fi invocată doar de către pârât, în condițiile C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu o cerere, formulată în contradictoriu cu pârâții B. și Instituția Prefectului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, prin care a solicitat să se dispună radierea autoturismului, cu numărul de înmatriculare x și cu numărul de identificare x, de pe numele reclamantului și înmatricularea acestuia pe numele pârâtului B..

Litigiul de față are ca obiect o obligație de a face – obligarea pârâților la radierea autoturismului ce încă figurează în proprietatea reclamantului, deși a fost vândut pârâtului. După cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, Instituția Prefectului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a fost antrenată în proces exclusiv pentru realizarea formalităților administrative.

Față de obiectul cererii introductive, competența teritorială a instanței chemată să soluționeze acest tip de cauze este stabilită de regula generală cuprinsă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În cauză, reclamantul a înțeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Zalău, deși pârâtul B. are domiciliul în județul Satu Mare.

Potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar normele juridice referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competența teritorială de dreptul comun are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din același act normativ, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din cuprinsul acestei dispoziții legale rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de legiuitor, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Mai mult, prin decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că: "65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție".

Or, în cauză, pârâtul B. deși a depus întâmpinare, nu a susținut existența vreunui incident procedural referitor la competență, iar pârâta Instituția Prefectului Județului Sălaj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu s-a prezentat și nici nu a depus apărări în cauză.

Prin urmare, cum reclamantul a promovat o cerere ce are ca obiect o obligație de a face, Judecătoria Zalău, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepția necompetenței teritoriale nefiind de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.