ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2018

HOTĂRÂRE

13.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 13 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 mai 2017 pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2017, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor și B., solicitând să se constate faptul că a înstrăinat către pârâtul B., la 02 noiembrie 2015, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, precum și obligarea pârâtei Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor la radierea de pe numele reclamantului a autovehiculului; a solkicitat, de asemenea, obligarea pârâtului B. să procedeze la înmatricularea pe numele său a autovehiculului pe care i l-a vândut.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 02 noiembrie 2015 a înstrăinat autovehicul x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, numitului B., fiind întocmit în acest sens contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, predându-i cu aceeași ocazie toate documentele originale ale autovehiculului înstrăinat (Cartea de identitate a vehiculului și Certificatul de înmatriculare). Pârâtul B. a intrat așadar în deplina proprietate a autovehiculului, pe care 1-a folosit în interes personal și, deși avea obligația legală de a se prezenta în termen de maxim 30 de zile la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în vederea înmatriculării pe numele său a acestui autovehicul, pârâtul nu a făcut acest lucru nici până în prezent, motiv pentru care în continuare reclamantul figurează în baza de date a tuturor instituțiilor de stat ca fiind proprietar.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La termenul din 13 octombrie 2017, instanța, verificându-și competența potrivit art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă să judece petitele 1 și 2 din acțiune și a dispus disjungerea petitului 3 al cererii de chemare în judecată, formându-se dosarul nr. x/2017, în care a invocat din oficiu excepției necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 2578 din 13 octombrie 2017, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Pentru a decide în acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtului B. de a proceda la înmatricularea pe numele reclamantului A. a autovehiculului x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x a apreciat instanța, se referă la o obligație de a face neevaluabilă în bani, de competența judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., iar domiciliul pârâtului este în localitatea Călărași.

Pe rolul Judecătoriei Călărași, secția Civilă cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 106/2018 din 19 ianuarie 2018, Judecătoria Călărași a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sălaj; constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a reținut că cererea reclamantului se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Tribunalul Sălaj declarându-se competent să judece primele două capete de cerere, avându-i ca pârâți pe B. și Instituția Prefectului Județului Sălaj, astfel că a intervenit o prorogare legală de competență pentru capătul trei de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul conexității dintre pretențiile formulate pe cale principală prin intermediul aceleiași cereri de chemare în judecată. Totodată, a arătat că în același sens este și art. 139 alin. (3) și (4) C. proc. civ., care stabilește că în cazul în care instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la acea instanță superioară în grad.

În ceea ce privește competența teritorială a Judecătoriei Călărași, instanța a constatat că prevederile art. 107 C. proc. civ. sunt de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) din același cod, astfel că, în condițiile în care reclamantul a învestit teritorial o instanță necompetentă, numai pârâtul poate invoca prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen de judecată excepția necompetenței teritoriale, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. Astfel, după ce a stabilit competența materială a judecătoriei conform art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., în ceea ce privește competența teritorială Tribunalul Sălaj a dispus în lipsa părților, care nu au fost citate la termenul de judecată de la 13 octombrie 2017 în prezentul dosar, declinarea cauzei la Judecătoria Călărași fiind fără temei legal, chiar dacă domiciliul pârâtului se află în raza teritorială de competență a acestei instanțe.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență, Înalta Curte, în temeiul art. 135 noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în favoarea Tribunalului Sălaj, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat să se constate faptul că a înstrăinat către pârâtul B., la 02 noiembrie 2015, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, precum și să fie obligată pârâta Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor la radierea de pe numele reclamantului a autovehiculului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului B. să procedeze la înmatricularea pe numele său a autovehiculului pe care i l-a vândut.

În speță operează prorogarea legală de competență prevăzută de dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează cazul mai multor capete principale de cerere.

Astfel, dispozițiile legale invocate prevăd că, atunci când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, iar aceste capete de cerere au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Înalta Curte apreciază că în litigiul dedus judecății toate petitele au aceeasi cauză, anume transferul proprietății asupra unui autovehicul de la reclamant la pârât; aceste pretenții se află într-o strânsă legătură, întrucât constatarea vânzării se constituie în premisa radierii și a înmatriculării autovehiculului pe numele noului proprietar.

Cum tribunalul s-a apreciat competent în soluționarea primului capăt de cerere, urmând regula instituită de art. 99 alin. (2) C. proc. civ. competența sa este atrasă și în legătură cu ultimele două petite, soluția de declinare în favoarea judecătoriei fiind lipsită de temei legal.

În contextul stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, problema respectării normelor de competență teritorială apare ca rămasă fără relevanță și nu va mai fi luată în examinare în cadrul regulatorului de față.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.