ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2546/2018

Ședința publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 75 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și INSTITUȚIA PREFECTULUI SĂLAJ-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din reglementarea art. 126 alin. (1) din același cod reiese că norma redată anterior are caracter de ordine privată, în pricinile referitoare la bunuri sau alte drepturi de care părțile pot să dispună, respectiv natura unei norme de competență de ordine publică, în procesele referitoare la persoane, altele decât cele care privesc ocrotirea individului, respectiv stabilirea filiaței sau obligația de întreținere, în ipoteza cărora este instituită o competență teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 și 2 din C. proc. civ., care își păstrează, însă, natura de ordine publică.

Pe de altă parte, în baza art. 11 alin. (4) din O. U. G. nr. 195/2002, "În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului", iar conform art. 17 alin. (1) din același act normativ, "Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului " în situațiile reglementate la lit. a) - d), în temeiul alin. (2) din cadrul aceluiași articol, "Radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii".

Din conținutul textelor evidențiate decurge concluzia că acțiunea în justiție întemeiată pe dispozițiile redate urmărește a valorifica anumite obligații cu un caracter intuitu personae, stabilite imperativ de legiuitor în sarcina dobânditorului dreptului de proprietate asupra vehiculului, respectiv a proprietarului, de unde și caracterul de ordine publică al normei de competență teritorială aplicabilă în asemenea litigii.

Deși art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. are în vedere, în momentul în care individualizează pricinile în care poate interveni, în mod valabil, o alegere de competență, cele referitoare la bunuri sau alte drepturi de care părțile ar putea să dispună, totuși, în mod cert, situația este distinctă sub aspectul acțiunilor în justiție fundamentate pe dispozițiile art. 11 alin. (4) și 17 alin. (1) - (2) din O. U. G. nr. 195/2002, de vreme ce, în ipotezele date, nu se poate reține că în discuție ar fi procese relative la bunuri sau drepturi de care litiganții ar putea dispune, ci, dimpotrivă, organul jurisdicțional este sesizat pentru a examina dacă, în circumstanțele evidențiate, poate fi valorificată, pe calea justiției, o sarcină de natură imperativă, ce corespunde unei formalități administrative, instituită, în mod exclusiv, asupra pretinsului cumpărător, respectiv proprietarului unui vehicul, în legătură cu evidența oficială ținută în acest sens, de unde decurge caracterul de ordine publică al normei de la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., în situația particulară evocată.

Reclamantul urmărește a fi realizată formalitatea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate către pârâtul B., or acesta din urmă nu are domiciliul în circumscripția teritorială a instanței sesizate, ci, dimpotrivă, locuiește în municipiul Suceava, așadar Judecătoria Jibou nu este competentă teritorial a trece la soluționarea fondului litigiului, ținând seama de prevederile anexei 1 din H. G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Dacă pretinsa încheiere a vânzării a dat naștere, în sarcina pârâtului, a unor obligații specifice, decurgând din natura bunului asupra căruia s-ar fi transmis dreptul de proprietate, îndatoriri în privința cărora reclamantul ar deține calitatea de creditor, orice solicitare de executare a acestora, valorificată pe calea unei cereri de chemare în judecată, nu poate fi întreprinsă decât cu respectarea normei de competență teritorială de la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., ce prezintă, în această ipoteză, caracter de ordine publică, pricina de față vizând anumite obligații personale ce ar reveni pârâtului cumpărător, după cum s-a demonstrat, pe larg, în precedent.

Prin sentința civilă nr. 1278 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Suceava, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a învestit Judecătoria Jibou cu o acțiune având ca obiect obligație de a face, solicitând în contradictoriu cu pârâții B., INSTITUȚIA PREFECTULUI SĂLAJ-SERVICIUL PREFECTULUI SĂLAJ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, să se dispună radierea din circulație a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x și numărul de identificare x și să se dispună obligarea pârâtului B. să se prezinte împreună cu toate documentele necesare în vederea transcrierii, pe numele acestuia, a autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de act necesar transcrierii dreptului de proprietate pe numele pârâtului B..

Din oficiu, Judecătoria Jibou a invocat excepția necompetenței teritoriale, deși instanța nu putea să invoce din oficiu această excepție, câtă vreme în cauză competența este de ordine privată, și nu de ordine publică.

Dispozițiile art. 131 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, instanța investită de reclamant devine competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, și nu la aprecierea instanței, așa cum s-a statuat în art. 130 alin. (3) din același cod "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

În speță, nici măcar reclamantul nu putea invoca necompetența, văzând prevederile art. 130 alin. (4) din C. proc. civ.:

"Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței."

Conform art. 130 alin. (1) și (2) din același cod, judecătorul poate invoca doar necompetența generală a instanțelor judecătorești sau necompetența materială și teritorială de ordine publică.

Prin urmare, fiind guvernată de norme de ordine privată, dreptul de a contesta alegerea instanței revine exclusiv pârâtului, astfel că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Jibou s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin neinvocarea excepției de către singura persoană căreia legea îi conferă un asemenea drept, respectiv de către pârât, a devenit competentă Judecătoria Jibou.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Jibou competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența este de ordine privată.

Necompetența teritorială de drept comun din prezenta cauză este de ordine privată, astfel că ea putea fi invocată în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai de către pârâți.

Or, astfel cum în mod corect a reținut și Judecătoria Suceava, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de pârâți în termenul prevăzut de lege, instanța învestită, respectiv Judecătoria Jibou, rămâne competentă să soluționeze cauza, aceasta neputând să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Jibou, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și INSTITUȚIA PREFECTULUI SĂLAJ-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, în favoarea Judecătoriei Jibou.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2018.