ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 491/2026

Ședința publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16 decembrie 2024, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2024, contestatorul Tribunalul Mehedinți a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.: anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 3625/E/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc B., anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 6538 din 13 noiembrie 2024 pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2024, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor anticipate din data de 27 noiembrie 2024 emise de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul de executare nr. 3625/E/2024, anularea somației de executare din data de 26 noiembrie 2024 și a somației de executare din data de 27 noiembrie 2024, emise în același dosar de executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 2988 din 26 mai 2025, Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauza de față, executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin încheierea civilă nr. 6538 din 13 noiembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Prin urmare, în considerarea dispozițiilor art. 714 raportat la cele ale art. 651 din C. proc. civ., Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanța de executare care soluționează nu doar cererile de încuviințare silită ci și contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

De asemenea, Judecătoria Sibiu a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor cuprinse în Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, din care se desprinde concluzia că instanța de executare este unică, astfel încât judecătoria care a încuviințat executarea silită este competentă să soluționeze și contestația la executare.

În consecință, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Prin sentința civilă nr. 3539 din 30 octombrie 2025, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ. potrivit cu care, "(1)Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Contestația la executare a fost formulată de către Tribunalul Mehedinți, iar Judecătoria Drobeta Turnu Severin este o instanță inferioară în grad, aflată în circumscripția teritorială a acestuia. Prin urmare, contestatorul era obligat să sesizeze o altă instanță egală în grad din circumscripția oricărei curți de apel învecinate, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu este incidentă întrucât dispune că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Or, cauza dedusă judecății vizează o situație de excepție, reglementată de art. 127 din C. proc. civ.

Mai mult, s-a reținut că principiul unicității instanței de executare nu poate fi contrapus și nu poate avea o valoare mai mare decât principiul imparțialității justiției.

În consecință, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Drobeta Turnu Severin îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul Tribunalul Mehedinți împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2024 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Judecătoria Sibiu și Judecătoria Drobeta Turnu Severin și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., iar cea de a doua instanță aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. dispun că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială a instanței este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 6538 din 13 noiembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2024, a fost încuviințată executarea silită pornită de creditoarea A. împotriva debitorului Tribunalul Mehedinți.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și ale art. 112 din C. proc. civ., că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, se constată că, întrucât cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, competența de soluționare a contestației la executare revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Drobeta Turnu Severin, aceasta fiind instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.