ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1805/2025

HOTĂRÂRE

21.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1805/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 decembrie 2024, contestatorul Tribunalul Mehedinți a solicitat în contradictoriu cu intimata A.: anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B.; anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 5961/29.10.2024, pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2024; anularea încheierii de stabilire cheltuieli anticipate din data de 27.11.2024, emisă de BEJ B., în dosarul de executare nr. 3343/E/2024; anularea fiecăreia dintre cele 2 somații de executare din data de 26.11.2024, emise în dosarul de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B..

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 1531 din 25 martie 2025, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere că instanța de executare este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, întrucât a încuviințat executarea silită, prin încheierea nr. 5961/29.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

De asemenea, a avut în vedere principiul unicității instanței de executare, precum și considerentele Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii și a reținut că judecătoria care a încuviințat executarea silită este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare.

Totodată, a apreciat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, acestea putând fi invocate la momentul solicitării încuviințării executării silite.

1.2.2. Prin sentința civilă nr. 2655 din 10 iunie 2025, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței inferioare în grad instanței de judecată care are calitatea de reclamant în cauza dedusă judecății și implică o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța reclamantă.

Or, în prezenta cauză, calitatea de contestator aparține Tribunalului Mehedinți, instanță superioară Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

A mai reținut instanța că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu își pierd aplicabilitatea în materia cererilor incidente fazei de executare silită, ca efect al Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, astfel că, deși instanța care a încuviințat executarea silită este competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. interzicând sesizarea instanței competente pentru a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

De asemenea, în argumentarea soluției sale, a avut în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând că art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are caracter special, derogator, stabilit prin lege, inclusiv de la dispozițiile reglementate de art. 714 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 651 alin. (1) din același Cod.

Așadar, în temeiul art. 129-131 C. proc. civ. rap. la art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a apreciat că este competentă să soluționeze cauza instanța inițial învestită, respectiv Judecătoria Sibiu, având în vedere că dreptul de a alege instanța, în cazul în care este incidentă situația prevăzută de art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ., revine reclamantului, iar instanța sesizată nu își poate declina competența care rămâne câștigată în favoarea sa.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei. Astfel, Judecătoria Sibiu a reținut că în cauza de față se aplică principiul unicității instanței de executare instituit de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a apreciat că regula instituită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este înlăturată de cazul de necompetență absolută prevăzut de art. 127 C. proc. civ. având în vedere calitatea contestatorului de instanță ierarhic superioară.

Înalta Curte constată că prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 18 octombrie 2024 la Biroul Executorului Judecătoresc B., formându-se dosarul execuțional nr. x/2024, creditoarea A. a solicitat în contradictoriu cu debitorul Tribunalul Mehedinți, încuviințarea începerii executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 572/2022 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, pentru realizarea obligației de a înainta Casei Județene de Pensii Mehedinți adeverința rectificativă privind venitul brut lunar al creditoarei, din luna anterioară punerii în plată a pensiei, ținând seama de valoarea de referință sectorială de 605,225, așa cum a fost stabilit prin sentința nr. 281/16.09.2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare, la care se adaugă cheltuieli de executare, prin toate modalitățile de executare silită.

Cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 21 octombrie 2024, sub nr. x/2024.

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2024, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin încheierea nr. 5961, a admis cererea formulată de executorul judecătoresc B. și în consecință: a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 572/2022 din data de 29.11.2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 decembrie 2024, sub nr. x/2024, contestatorul Tribunalul Mehedinți a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B., anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 5961/29.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, anularea încheierii de stabilire cheltuieli anticipate din data de 27.11.2024 emisă de BEJ B., în dosarul de executare nr. 3343/E/2024 precum și anularea fiecăreia dintre cele două somații de executare din data de 26.11.2024, emise în dosarul de executare nr. 3343/E/2024 al BEJ B..

Față de situația de fapt expusă și având în vedere obiectul cererii deduse judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța competentă să soluționeze contestația la executare este, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Norma care reglementează competența de soluționare a contestației la executare propriu-zisă are caracter imperativ. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu reglementează un caz de competență teritorială alternativă, criteriile cuprinse în teza a doua a textului fiind subsidiare primului, activându-se numai în cazul în care cel dintâi criteriu nu este operabil, nefiind așadar, de natură să transforme norma de competență teritorială exclusivă într-o normă de competență teritorială alternativă, la alegerea părților.

În cazul de față, instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 572/2022 din data de 29.11.2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2022.

Astfel, odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, instanța de executare a fost deja stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite (în speța de față, încheierea nr. 5961 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2024).

Or, scopul urmărit de legiuitorul noului C. proc. civ. a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora.

Dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită, s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării.

Or, așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021), încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, o dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, instanța supremă a statuat prin decizia anterior amintită că "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

Mutatis mutandis, aceste argumente se aplică și în situația speței, unde nu se discută despre ipoteza pluralității de debitori, ci despre aplicarea, cu ocazia soluționării contestației la executare, a prevederilor art. 127 C. proc. civ.

Tot Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul contestației la executare.

În ceea ce privește aprecierea instanței Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin referitoare la incidența competenței prevăzute de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, chiar dacă aceste prevederi instituie reguli speciale privind competența teritorială, ele se aplică exclusiv în momentul sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite, neputând determina ulterior schimbarea competenței teritoriale deja stabilite în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, ca instanță care a încuviințat executarea silită.

Prin urmare, așa cum s-a arătat și mai sus, din moment ce a fost stabilită instanța de executare, respectiv Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, aceasta este instanța de executare pe parcursul întregii durate a procedurii execuționale.

În aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 714 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.