ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 344/2026

HOTĂRÂRE

25.02.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 344/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, la 16 septembrie 2025, sub nr. x/2025, petentul B.E.J A. a solicitat încuviințarea executării silite privind pe creditoarea B. și pe debitorul Tribunalul Mehedinți, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 230/09.02.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 1649/22.03.2022, prin respingerea apelului, ca nefondat, pentru plata diferenței de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 605,225 RON și venitul efectiv plătit, începând cu data de 18.06.2017 și pe viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data exigibilității până la data plății efective, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.

În drept, petentul și-a întemeiat cererea de încuviințare a executării silite pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2 Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentința nr. 3445 din 28 octombrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe de o parte, că potrivit art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dispozițiile art. 112 și art. 127 C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în materia competenței instanței de executare, iar pe de altă, că prevederile art. 127 din cod instituie o prezumție legală de lipsă de aparență a imparțialității peste care nu se poate trece prin actul de voință al creditorului. Cum norma de competență este de ordine publică, de strictă interpretare și aplicare limitată, instanța a precizat că doar alegerea instanței de la una dintre curțile de apel învecinate este facultativă.

Prin raportare la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, instanța a constatat că cererea de încuviințare a fost introdusă împotriva debitorului Tribunalul Mehedinți, iar competența de soluționare a acestei cereri ar aparține Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, dat fiind sediul debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanță inferioară acestuia, ipoteză în care este incident cazul de competență facultativă prevăzut de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță din circumscripția Curții de Apel Timișoara, care este învecinată cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

I.2.2. Învestită prin declinare, prin încheierea nr. 33518 din 9 decembrie 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivare, instanța a avut în vedere opțiunea creditoarei de a nu uza de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul sesizării uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, ci de a introduce cererea la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, alegere prin intermediul căreia s-a stabilit în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În consecință, în raport cu această alegere de competență, instanța a reținut că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin nu putea să dispună, din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, câtă vreme prevederile art. 127 C. proc. civ. nu reprezintă norme de ordine publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru considerentele expuse în continuare:

Obiectul cererii deduse judecății constă în solicitarea creditoarei, prin intermediul executorului judecătoresc, privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 230/09.02.2021 a Tribunalului Vâlcea, împotriva debitorilor Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova, cerere asupra căreia instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale, au interpretat în mod diferit conținutul art. 127 din C. proc. civ. în procedura încuviințării executării silite.

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Drobeta Turnu Severin și Judecătoria Timișoara a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitor aparține Tribunalului Mehedinți.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din același Cod, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de particularitatea cauzei, determinată de calitatea debitorului, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În această situație, Înalta Curte observă că, în mod greșit, Judecătoria Drobeta Turnu Severin și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită reținând aplicabilitatea dispozițiilor legale precitate și calitatea de debitor a Tribunalului Mehedinți, instanță superioară Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparțialitatea obiectivă a instanței este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu și a instanței de judecată.

În prezenta cauză, creditoarea nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanța de la sediul debitorului Tribunalul Mehedinți, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În această situație nu putea să opereze prorogarea de competență reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și nici instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voința petentei, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție se află sediul debitorului Tribunalul Mehedinți și al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanță competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a arătat anterior.

În raport cu cele expuse, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, care este și instanța sesizată de creditoare, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., respectiv ale art. 127 alin. (2) și (2

) din același act normativ - prevederi pe deplin aplicabile și în privința cererilor de încuviințare a executării silite.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.