Decizia nr. 328/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva încheierii nr. 4852/2025 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la 16 septembrie 2025, sub nr. x/2025, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite ca urmare a cererii formulate de creditorul B. împotriva debitorului Tribunalul Mehedinț. Prin încheierea nr. 4852 din 23 octombrie 2025, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2 1 ), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) și art. 127 C. proc.

civ., întrucât calitatea de debitor aparține Tribunalului Mehedinți, instanță superioară competentă să judece eventualul apel la hotărârea contestației la executare. În acest context, a apreciat că executorul judecătoresc trebuia să se adreseze unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, la 28 noiembrie 2025, sub același număr unic. Prin încheierea civilă nr. 35996 din 31 decembrie 2025, Judecătoria Timișoara - secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, față de calitatea creditorului de grefier la Judecatoria Vânju Mare, și nu la instanța învestită cu soluționarea cererii, în cauză nu sunt aplicabile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și că prin alegerea instanței de la sediul debitorului, competența teritorială s-a stabilit definitiv. Prin urmare, apreciind că normele de competență teritorială nu sunt de ordine publică, a reținut că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a devenit competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, aceasta neputând să-și decline, din oficiu, competența.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: În speță, reclamantul, în calitate de creditor, prin Biroul Executorului Judecătoresc A., a învestit Judecătoria Drobeta-Turnu Severin cu o cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorului Tribunalul Mehedinți. În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului. Debitor în cauză este Tribunalul Mehedinți, instanță de judecată superioară celei învestite inițial - Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Potrivit art. 127 alin. (2) - (2 1 ) C. proc. civ., "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2 1 ) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz". Așadar, în situația în care debitor în cererea de încuviințare a executării silite este o instanță, devin incidente dispozițiile art. 116 C. proc.

civ., creditorul având dreptul de a opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, respectiv între instanța de la sediul debitorului și instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă. O asemenea alegere nu poate fi contestată de către instanță, din oficiu, norma fiind de ordine privată, astfel că instanța pe care creditorul a învestit-o devine singura competentă să soluționeze cauza. În speță, sesizând Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, instanța de la sediul debitorului, creditorul și-a manifestat opțiunea, determinând, în mod definitiv, competența teritorială în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.