Decizia nr. 304/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2074/2021 a Judecătoriei Drobeta

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la 3 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la plata debitului total de 6.452,71 RON, compus din suma de 6.052,62 RON, reprezentând regie restantă, acumulată în perioada iunie 2018 - iunie 2020, și din suma de 400,09 RON, constând în penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. I.

Sentința pronunțată de Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în primă instanță: Prin sentința nr. 2074 din 29 aprilie 2021, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat pârâta la plata sumei de 6.052,6 RON către reclamantă, reprezentând cote de întreținere restante, aferente perioadei iunie 2018- iunie 2020; a obligat pârâta la plata sumei de 500 RON către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în apel: Prin decizia nr. 52 din 31 ianuarie 2022, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis excepția netimbrării apelului; a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 2074 din 29 aprilie 2021, pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.. I.

Încheierea și decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs: Prin încheierea de ședință din 5 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei. Prin decizia nr. 1037 din 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 52 din 31 ianuarie 2022, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs: Prin decizia nr. 1415 din 28 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 1037 din 24 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. II. Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1415 din 28 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare pârâta B.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 02 octombrie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 8, constituit din doamnele judecător C., D. și domnul judecător E. și doamna magistrat-asistent F., care au formulat cerere de abținere, la 05 octombrie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) C. proc. civ., motivat de faptul că același complet de judecată a pronunțat decizia nr. 1415 din 28 septembrie 2023, în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei retractare se solicită de către contestatoarea B. prin contestația în anulare, iar magistratul-asistent este cel care a redactat hotărârea atacată. Prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea de abținere formulată de membrii completului C8 noul C. proc. civ.: judecător D., judecător C., judecător E. și de magistratul-asistent F. în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă; în temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii. Astfel, calea de atac a fost distribuită, în urma repartizării aleatorii, completului de filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 2 noiembrie 2023, a stabilit termen de judecată la 05 decembrie 2023, cu citarea părților, contestatoarea B. cu mențiunea de a complini lipsa semnăturii de pe contestația în anulare depusă la dosar sau de a depune un exemplar al contestației în anulare purtând semnătura acesteia, precum și de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării. De asemenea, contestatoarea a fost citată cu mențiunea că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Contestatoarea a arătat că va motiva calea de atac după redactarea hotărârii și atunci când i se va permite accesul la dosar. Intimata A. nu a depus întâmpinare. Prin încheierea din data de 05.12.2023, Înalta Curte, constatând că părțile, care au fost legal citate pentru termenul respectiv nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății contestației în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1415 din 28 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020. În baza referatului întocmit de către compartimentul arhivă, la 21 ianuarie 2026, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluția din 22 ianuarie 2026, s-a fixat termen de judecată la 24 februarie 2026, în ședință publică, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției perimării contestației în anulare, invocate din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1), coroborat cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și concluziile scrise depuse de intimata A., prin care partea a solicitat admiterea excepției, cu consecința constatării perimării contestației în anulare. II.1. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând cu prioritate excepția perimării contestației în anulare, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: C. proc. civ. reglementează perimarea ca o sancțiune procedurală care intervine pentru nerespectarea cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege, fiind, în același timp, o prezumție de desistare, dedusă din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată. Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Pornind de la scopul pentru care a fost reglementată instituția perimării, anume buna administrare a justiției, care impune obligația părților ca actele procedurale în care constă procesul civil să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător, părțile trebuind să urmărească finalizarea procesului, Înalta Curte reține faptul că părțile nu au îndeplinit acte de procedură apte să ducă la reluarea procesului în cursul termenului de 6 luni de la data suspendării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au probat existența unor cauze mai presus de voința lor, care le-au împiedicat să stăruie în judecată, astfel cum impun dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în art. 417, respectiv art. 418 C. proc. civ. La constatarea perimării, instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul-pârât); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare. În speță, instanța reține că operează perimarea, în condițiile în care, pe de o parte, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din 05 decembrie 2023, când instanța a dispus suspendarea judecății contestației în anulare formulate de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1415 din 28 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, întrucât părțile, legal citate pentru termenul de judecată din 05 decembrie 2023, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Pe de altă parte, nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, care s-a împlinit la 05 iunie 2024, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa împiedică examinarea oricărei critici care privește hotărârea instanței de recurs. În consecință, față de lipsa de diligență a contestatoarei care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1415 din 28 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020. Totodată, reținând culpa procesuală a contestatoarei în raport cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 452 din același act normativ, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 600 RON, către intimata A., conform chitanței nr. 402 din 05 februarie 2026 aflată la dosar.