ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 436/2026

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2685/26.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Împotriva deciziei civile nr. 2685/26.11.2024, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând admiterea contestației și anularea hotărârii atacate.

Contestatoarea a arătat că, în mod greșit, instanța de recurs a reținut că recursul nu este încadrabil în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, s-au arătat dispozițiile legale încălcate de către instanța de fond, raportate la situația de fapt și probele administrate în cauză (art. 20-22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și art. 5 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare, art. 3 din O.G. nr. 22/2002, art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 117/20220, Legea nr. 236/2019).

Totodată, prin motivele de recurs formulate, contestatoarea a furnizat instanței de recurs suficiente date privind prevederile legale incidente în cauză, pe baza cărora aceasta să poată soluționa pe fond recursul, respectiv să constate că instanța de apel a pronunțat o hotărâre incorectă prin interpretarea și aplicarea greșită a acestora.

În aceste condiții, nu se poate pune problema aplicării unei sancțiuni cum este cea a nulității recursului. Această sancțiune intervine atunci când instanța de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea hotărârii atacate, întrucât recurentul nu indică prevederile legale incidente în cauză, pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere sau le-a aplicat în mod greșit, iar motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.. După cum s-a arătat, din conținutul motivelor de recurs ale contestatoarei rezultă cu claritate că nu ne aflăm în această ipoteză.

Astfel, motivele invocate în susținerea recursului contestatoarei se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., respectiv contestatoarea a criticat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Precizează că, în ceea ce privește aspectul privind încadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție este constantă în a aprecia că recursul este admisibil și poate fi analizat pe fond dacă din dezvoltarea motivelor de recurs invocate rezultă că acestea pot fi încadrate în motivul de recurs invocat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 01.09.2025 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 06.10.2025, s-a stabilit termen pentru analiza contestației în anulare la 04.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiții limitativ stabilite de lege, respectiv prin dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză."

Subsumat motivului de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ. (instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen), contestatoarea învederează că instanța, în mod eronat, a reținut că motivele de recurs formulate nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare, în condițiile în care calea de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., cu arătarea, în concret, a normelor de drept material interpretare/aplicate greșit de către instanța de apel.

Înalta Curte observă însă că ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ., invocată de contestatoare în promovarea prezentei contestații în anulare, se referă la situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Verificarea unei astfel de ipoteze presupune ca instanța de recurs să se pronunțe pe fondul recursului, condiție care în cauză nu este întrunită, întrucât prin decizia civilă nr. 2685/26.11.2024, pronunțată în dosar nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de recurenta-pârâtă (contestatoarea din prezenta cauză) împotriva deciziei civile nr. 527/A/13.05.2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apreciind că motivele de recurs deduse judecății nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul constatării nulității căii extraordinare de atac a recursului, soluție care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către recurenta-pârâtă (contestatoarea din prezenta cauză), soluția adoptată nefiind una dată în urma unei judecăți efectiv realizate de către instanța de control judiciar relativ la criticile de recurs, ci urmare a examinării legalității căii de atac exercitate din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța și-a argumentat soluția de constatare a nulității recursului, reținând că criticile formulate vizează exclusiv cuantumul și proporționalitatea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de apel, aspect care implică o analiză factuală ce nu poate forma obiect de analiză al instanței de control judiciar, cu luarea în considerare a dezlegărilor date prin Decizia în interesul legii nr. 3/2020, potrivit căreia "Motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților […] nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Prin urmare, situația contestatoarei nu se circumscrie textului legal invocat de către aceasta, întrucât soluția adoptată prin hotărârea atacată, respectiv, constatarea nulității recursului, a împiedicat instanța de recurs să analizeze pe fond criticile subsumate motivelor indicate formal de parte, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Astfel, contrar interpretării date de către contestatoare textului legal, aspectul constatării nulității nu reprezintă o omisiune în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ., ci un impediment de ordin procedural în analiza motivelor de recurs formulate, care exclude cercetarea pe fond a chestiunilor deduse judecății prin intermediul unei căi de atac, care nu a fost exercitată în condițiile legii, respectiv prin formularea unor critici care să permită încadrarea în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reamintește că exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare nu implică reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, scopul acestei căi de atac fiind acela de desființare a unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine realizată, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Înalta Curte notează că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea împotriva României).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva deciziei civile nr. 2685 din 26 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare declarată de contestatoarea Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) împotriva deciziei nr. 2685 din 26 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.