ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2129/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu la 7 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. S.A. - Divizia Minieră Unitatea Minieră de Carieră Berbești - Alunu, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Complexul Energetic Oltenia S.A., Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri reprezentând valoarea construcțiilor, a terenurilor, respectiv valoarea culturilor și plantațiilor descrise în cererea de chemare în judecată, aflate pe raza comunei Alunu, sat Alunu, județul Vâlcea.

Prin întâmpinările depuse de pârâți s-au invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Energiei și Mediului de Afaceri, a Ministerului Economiei, a Instituției Prefectului Județului Vâlcea, a Consiliului Județean Vâlcea, a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, a Complexului Energetic Oltenia S.A., a prescripției dreptului material la acțiune; pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr. 29/14 ianuarie 2019, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 1546/07 iulie 2022, Tribunalul Vâlcea – secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Energiei și Mediului de Afaceri, Ministerul Economiei, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Consiliul Județean Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Complexul Energetic Oltenia S.A. și excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții B. S.A., prin administrator judiciar C.., și Complexul Energetic Oltenia S.A., în sensul că i-a obligat pe pârâți, în solidar, la plata despăgubirilor civile în cuantum total de 948.130 RON către reclamant, din care 801.500 RON reprezentând contravaloarea imobilelor construcții și anexe, 24.657 RON reprezentând contravaloarea terenurilor și 121.973 RON reprezentând despăgubiri agricole (cuvenite reclamantului în calitate de proprietar exclusiv), precum și la plata, în solidar, a despăgubirilor civile în sumă de 77.763,05 RON reprezentând contravaloarea terenurilor reconstituite potrivit procesului-verbal de punere în posesie nr. x/7 mai 2018, emis pe numele autorului D. (despăgubiri acordate în indiviziune, la solicitarea reclamantului, în calitate de coproprietar); i-a obligat pe aceiași pârâți, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 20.820 de RON cheltuieli de judecată; în temeiul art. 50

2

din O.U.G. nr. 51/2008, l-a obligat pe reclamant la restituirea către stat a sumei de 4.466 RON reprezentând ajutor public judiciar.

Prin decizia civilă nr. 2765/9 mai 2023, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a respins apelurile declarate de pârâții Complexul Energetic Oltenia și B. S.A., prin administrator judiciar C.., a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1546 din 07 iulie 2022 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, a schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că i-a obligat pe pârâți, în solidar, și la plata sumei de 4.466 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a menținut, în rest, sentința civilă atacată.

Prin decizia civilă nr. 3870 din 16 iunie 2023, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a admis cererea formulată de apelantul reclamant A. și a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2765/9 mai 2023, în sensul că i-a obligat pe apelanții pârâți, în solidar, la plata către apelantul reclamant a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2023, a deciziei nr. 2765/2023 din 9 mai 2023, precum și a deciziei nr. 3870/2023 din 16 iunie 2023, toate pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Pârâta B. S.A., prin administrator judiciar C.., a exercitat recurs împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2023 și a deciziei civile nr. 2765/2023 din 9 mai 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă.

4.1. În cuprinsul cererii de recurs formulate de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., aceasta a solicitat, în principal, casarea încheierii din 24 aprilie 2023 și a deciziilor pronunțate, cu trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, la instanța de apel pentru nepronunțarea asupra motivului de apel prin care a solicitat încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit în specializarea construcții miniere și efectuării unui supliment la același raport, motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. în subsidiar, casarea deciziilor civile nr. 2765/2023 și 3870/2023, reținerea, spre o nouă judecată, a procesului în fond, admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată în consecință sau ca nefondată, motivele de recurs incidente fiind cele reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

a. În dezvoltarea motivelor de recurs, a învederat că, prin încheierea din 24 aprilie 2023, instanța de apel a respins toate solicitările de probatorii ale B. S.A. și pe cele ale Complexului Energetic Oltenia S.A., mai puțin pe cele privind solicitarea de încuviințare a obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit în specialitatea construcții miniere și efectuării unui supliment la același raport, solicitare asupra căreia nu s-a pronunțat, fiind incidente motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Aceste probe ar fi trebuit să elucideze aspectul reținut, în mod nelegal, de instanța de fond, privind existența culpei pârâtei recurente în prejudicierea reclamantului, iar răspunsul expertului la obiecțiuni și suplimentul întocmit la raport ar fi fost determinante în neantrenarea răspunderii Complexului Energetic Oltenia S.A.

b. În ceea ce privește deciziile nr. 2765/2023 și nr. 3870/2023, apreciază că acestea sunt nelegale, cuprind motive contradictorii și străine de natura cauzei, incidente fiind dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și au fost pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

b.1. Susține că, în mod greșit, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., întrucât Exploatarea Minieră Berbești a fost preluată de B. de la Complexul Energetic Oltenia la începutul anului 2015.

Halda de steril E., care, potrivit susținerilor reclamantului, a afectat gospodăria acestuia, a fost exploatată prin respectarea tehnologiilor de lucru în exploatarea lignitului și au existat afectări ale imobilelor din zonă începând cu anul 2017, respectiv la mai mult de 2 ani de când gestionar al acesteia devenise Societatea B. S.A.

Ca urmare a Ordinului președintelui A.N.R.M. nr. 365/7 decembrie 2015, prin care a fost aprobat transferul drepturilor dobândite și al obligațiilor asumate prin licențele de exploatare de la S. CEO S.A. către S. B., titular al licenței de exploatare a haldei de steril E. a devenit B. S.A. Pretinsa pază a lucrului reprezentat de halda de steril era exclusiv asigurată de către B. S.A.

Din acest punct de vedere, răspunderea prevăzută de dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003 aparține, exclusiv, titularului de licență, respectiv B., căreia îi revine și calitatea procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, această societate fiind continuatorul în drepturi și obligații al Soc. F. S.A., cu privire la subunitatea ce a făcut obiectul contractului de transfer.

Soluționând excepția invocată, instanța de apel a reținut, greșit, că Soc. F. S.A. ar fi succesorul în drepturi și obligații al IM Horezu, al Ministerului Minelor, al Regiei Autonome a Lignitului România și al Regiei Autonome a Lignitului Oltenia, în condițiile în care, în H.G. nr. 1211/1990 de înființare a RAL România, nu există nicio dispoziție care să prevadă că RAL România ar fi succesoarea Ministerului Minelor și a I.M. Horezu de la 26 noiembrie 1990. În H.G. nr. 58/1995 de înființare a RAL Oltenia nu există nicio dispoziție în sensul că aceasta ar fi succesoarea RAL România de la 7 februarie 1995, ci, abia din 30 septembrie 1997, în H.G. nr. 576/1997, la art. 5, fiind stipulat că Compania Națională a Lignitului Oltenia S.A. este ținută de toate obligațiile RAL Oltenia. Sub acest aspect, consideră că, de la momentul înființării IM Horezu, prin Decretul nr. 310/1980, și până la 7 februarie 1995, Societatea Oltenia nu este succesor în obligații al IM Horezu, succesor al acesteia fiind Ministerul Minelor, Ministerul Industriilor și actualul Minister al Economiei. Într-un astfel de raționament, ar însemna că Ministerul Economiei (actualul Minister al Minelor) și Soc. C.E. Oltenia S.A. să fie cogestionare ale activității de haldare a B. și asigurării stabilității haldei E., în condițiile în care aceasta din urmă exploata halda și era gestionar exclusiv al haldei respective.

De la momentul transferului drepturilor dobândite și al asumării obligațiilor, exclusiv în răspunderea B. au intrat obligațiile expres prevăzute de Legea minelor nr. 85/2003, de Normele de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G. nr. 1208/2003, de Instrucțiunile emise în aplicarea legii, cât și de cele stipulate în licența de concesiune nr. x, B. devenind, de la acel moment, gestionarul exclusiv al deșeurilor reprezentate de sterilul haldat atât anterior, cât și ulterior transferului licenței de exploatare, având obligația de a respecta și de a pune în practică "Planul de gestionare a deșeurilor din industria extractivă - Cariera E.", avizat favorabil prin avizul nr. 8494/22 august 2016; astfel, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte.

Toate obligațiile privind refacerea mediului în urma desfășurării lucrărilor miniere anterioare, dar și viitoare, au fost preluate de către B. prin contractul de transfer de afacere nr. x/2 martie 2015, acest aspect fiind invocat ca motiv de apel, dar neanalizat de către Curte.

În mod nelegal a reținut instanța de apel, cu referire la răspunderea Societății F., că titularul licenței de exploatare rămâne ținut la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării sau renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după data încetării concesiunii sau administrării, în condițiile în care licența de concesiune a exploatării era și este în ființă, cu B. titular al licenței, această pârâtă fiind și gestionarul exclusiv al deșeului reprezentat de sterilul depus anterior și ulterior în halda E..

În concluzie, este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând ca acțiunea să fie respinsă față de recurenta pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

b.2. Instanța de apel a respins, în mod nelegal, excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Motivul de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și are în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2500, 2501 și 2517 C. civ., întrucât, față de momentul 2 martie 2015 sau 26 martie 2015, când a fost încheiat contractul de transfer sau a fost finalizat contractul de transfer al afacerii, și momentul 7 mai 2018, când a fost înregistrată, la Judecătoria Horezu, cererea de chemare în judecată, s-au scurs mai mult de 3 ani, în care recurenta nu a desfășurat nicio activitate de haldare, respectiv o faptă ilicită presupus prejudiciabilă.

b.3. Dispozițiile art. 1386 alin. (2) C. civ. prevăd că, la stabilirea despăgubirii, se va avea în vedere data producerii prejudiciului, respectiv mai 2017, eventualele despăgubiri neputând fi decât cele stabilite printr-o evaluare la prețul imobilelor de la acea dată, diminuat cu uzura și deficiențele de edificare.

Reclamantul nu este îndreptățit la valori actuale ale imobilelor, rezultate dintr-o evaluare recentă cu valoarea brută de înlocuire la nou, într-un asemenea caz fiind în situația unei îmbogățiri fără justă cauză Acest motiv de nelegalitate a hotărârii nu a fost analizat de instanța de apel prin decizia recurată.

Recurenta susține încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale sus-enunțate, cu consecința obligării sale la plata unei sume mai mari decât era îndreptățit reclamantul.

b.4. Apreciază că nu poate fi reținută, în sarcina sa, nicio faptă civilă delictuală producătoare de prejudicii și nici o legătură de cauzalitate cu prejudiciul suferit de reclamant, vinovăția revenind, în exclusivitate, S.C. B. S.A., prejudiciul fiind cauzat de această societate.

Analizarea motivelor de apel care priveau fondul cauzei s-a realizat în mod trunchiat de instanța de apel, nefiind demontate apărările prezentate în combaterea culpei comune a pârâtelor S.C. B. S.A. și Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

În continuare, recurenta prezintă situația de fapt din dosar cu referire la probele administrate în cauză (înscrisuri, raportul de expertiză întocmit de expert în specializarea construcții miniere G., studiu geotehnic Geo-6/2016), menționând că nu este răspunzătoare de producerea prejudiciului, nu a fost parte în nicio comisie de lucru constituită la nivel local care să analizeze cauzele producerii alunecării haldei de steril; dimpotrivă, pârâta B. a recunoscut efectiv situația creată, pe care nu a gestionat-o corespunzător în vederea remedierii. Prin urmare, este exclusă culpa recurentei în crearea prejudiciului suferit de reclamant.

b.5. În cadrul acestui motiv de recurs, pârâta reia susținerile referitoare la valoarea despăgubirilor acordate reclamantului, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Arătă că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, întrucât instanța ar fi trebuit să acorde valoarea de circulație a imobilului de la data producerii prejudiciului, sens în care a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în specializarea evaluare proprietăți imobiliare.

Valoarea despăgubirilor ce trebuia acordată era reprezentată de valoarea de reconstrucție netă, diminuată cu uzura stabilită conform Nomenclatorului nr. 135-1999 cu privire la calculul coeficienților de uzură fizică nerecuperabilă a clădirilor, în care sunt prevăzuți coeficienți de uzură de până la 100%, prin raportare la momentul edificării construcției analizate. Despăgubirea a fost stabilită similar unor imobile din București, în condițiile în care imobilul se afla în mediul rural.

În ceea ce privește terenurile pretins aparținând reclamantului, învederează că atât procesele-verbale de punere în posesie, cât și adeverința și titlul de proprietate, au fost emise ulterior anului 2017, astfel că acesta nu poate fi despăgubit. Reclamantul nu a fost prejudiciat, dobândind calitatea de proprietar ulterior alunecării de teren asupra unui imobil în starea în care se afla urmare a alunecării.

Precizează că, în condițiile în care se va găsi întemeiată vreo solicitare de despăgubire din partea reclamantului, să se procedeze la aplicarea prevederilor art. 10.1.11 din contractul de transfer de afacere, conform cărora B. răspunde în limita a 100.000 de euro rezultând din acte, fapte sau evenimente anterioare datei de 2 martie 2015, urmând a fi obligată această societate la plata despăgubirilor.

Referitor la lipsa culpei recurentei și atragerea, în mod nelegal, a răspunderii solidare, arată că, timp de 40 de ani de exploatare, nu a existat niciun eveniment de o asemenea gravitate, din raportul de expertiză efectuat de expert G. nerezultând că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile tehnologice, ci, dimpotrivă, că lucrările de haldare s-au realizat conform proiectului tehnic și metodologiei de haldare.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de apel că fapte civile delictuale constau într-un ansamblu de lucrări care ar fi trebuit executate încă înainte de darea în folosință a haldei, adică din anul 1979, când tehnologiile de deschidere și execuție erau specifice perioadei respective și nu au fost elaborate de pârâta F..

De asemenea, Curtea de Apel reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1376 - 1380 C. civ., deși instanța de fond stabilise incidența art. 1349 și art. 1357 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală. În oricare dintre statuări, apreciază că, în sarcina pârâtei F. S.A., nu poate fi reținută niciuna dintre condițiile atragerii răspunderii civile delictuale: o faptă ilicită, legătura de cauzalitate, vinovăția, neputând fi antrenată răspunderea solidară a F. pentru faptele personale omisive și/sau comisive ale pârâtei B., fiind elocvente obligațiile stabilite de Studiul geotehnic din anul 2016 privind stabilitatea haldei.

4.2. Prin cererea de recurs formulată, pârâta Societatea B. S.A. a solicitat casarea deciziei nr. 2765/09 mai 2023 și a încheierii din 24 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea deciziei și a încheierii și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

a. Instanța de control a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Soluția pronunțată în calea de atac este nelegală în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la admisibilitatea probelor (art. 255 C. proc. civ.) și încuviințarea acestora (art. 258 C. proc. civ.), cu referire la respingerea probelor solicitate în apel (art. 330 C. proc. civ.).

Prin încheierea din 23 martie 2023 și prin decizia recurată, instanța a respins cererea de completare probatoriu formulată de Societatea B. S.A., cu încălcarea dispozițiilor procedurale anterior menționate, reținând că aspectele ce se doresc a fi lămurite vizează, în realitate, chestiuni de fond.

Or, în ceea ce privește conținutul raportului de expertiză efectuat la prima instanță se impunea completarea acestuia, întrucât expertul nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse de la dosar, iar concluziile sunt, parțial, contradictorii.

Prin întreaga lucrare de expertiză, expert G. a ignorat, nejustificat, documentațiile grafice miniere care au stat la baza construcției haldei (Proiect de execuție, Studiu de fezabilitate, Plan de dezvoltare, Programe anuale de exploatare, Planuri de situație cu închiderile lunare), documente din care rezultă că, la momentul producerii alunecării, erau respectate întocmai proiectele avizate de A.N.R.M. - autoritatea competentă pentru exploatările miniere.

Toate afirmațiile făcute de către expert în raport nu au fost în concordanță cu legislația în vigoare, acesta neavând în vedere nici Ordinul președintelui A.N.R.M. cu privire la modul de întocmire și avizare a Programelor anuale de exploatare. De altfel, acesta a confundat halda exterioară care se construiește cu instalația de haldat de mare dimensiune prin trepte, cu halda interioara, unde haldarea se face cu utilaje termice prin trepte de înaintare cu înălțimea de 5 m, aspect care a indus în eroare instanța de judecată.

Se impunea refacerea/completarea expertizei, cu atât mai mult cu cât concluziile expertului au fost contradictorii.

Pe de o parte, s-a reținut că nu au fost respectate tehnologiile de construire a haldei încă din anul 1980, că factorii care au determinat deversarea haldei sunt factori tehnologici, care nu au fost respectați încă de la momentul construirii haldei; deci, culpa pentru producerea prejudiciului aparține proiectantului și executantului, B. S.A. neavând nicio culpă pentru care să îi poată fi atrasă răspunderea.

Determinat de împrejurarea că, la începutul construcției haldei, activitatea a fost în subordinea Complexului Energetic Oltenia S.A., B. nu poate să răspundă de calitatea acestor lucrări.

Pe de altă parte, expertul reține că principalele cauze ale producerii evenimentului ce a dus la crearea prejudiciului solicitat de reclamant au fost cauzele naturale și proiectul de construcție care nu a prevăzut posibilitatea ca halda să alunece în condiții de umiditate excesivă, având în vedere și faptul că amplasamentul proiectat al haldei exterioare de steril a fost pe fostul fir al Văii Drăcoaia, iar activitatea de haldare nu trebuia să înceapă decât după exproprierea proprietăților deținute de localnici.

Pentru stabilirea corectă a situației de fapt, instanța trebuia sa admită cererea de completare a probatoriului. Expertul avea de lămurit și un alt aspect esențial pentru soluționarea corectă a cauzei, cel privind punctul de unde a pornit alunecarea, chestiune care ar fi disculpat B. S.A. de orice fel de răspundere.

La 10 mai 2017, în punctul "Gropile" din extravilanul comunei Alunu, județul Vâlcea, s-a produs o alunecare naturală de teren localizată în corpul imobilului în suprafață de 18,1 ha cu vegetație forestieră - pădure de salcâm, ce se afla în proprietatea privată și în administrarea U.A.T. Comuna Alunu, județul Vâlcea, aceasta fiind amenajată și predată în anul 2008, după eliberarea de sarcini tehnologice, de către fosta Societate Națională a Lignitului Oltenia S.A. Tg. Jiu, antecesoarea Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. Tg. Jiu, către Consiliul Local al Comunei Alunu, conform procesului-verbal nr. x/27 iunie 2008 și dispoziției nr. 539/30/24 iulie 2008 a directorului general al societății indicate.

Urmare a efectelor fizice și având în vedere configurația topografică a terenului în cauză, alunecarea pădurii de salcâm, amplasată între cotele topografice 315 m - 412 m, a antrenat și alunecarea haldei exterioare de steril E., amplasată, în continuare, în amonte, pe versant natural, până la cota topografică 470 m, conform proiectelor tehnice de execuție și studiilor geo-tehnice întocmite, avizate și aprobate de instituțiile și autoritățile competente în materie.

Într-un final, alunecarea naturală de teren, astfel inițiată, s-a propagat pe o suprafață de aproximativ 66 ha, conducând la afectarea tuturor proprietarilor din avalul pădurii de salcâm și până la albia râului Olteț. Astfel, terenul care a alunecat și a antrenat celelalte imobile din aval aparține U.A.T. Alunu, aceasta fiind persoana a cărei răspundere ar fi putut fi antrenată pentru întregul dezastru produs.

În concluzie, apreciază că, în lipsa încuviințării probei, B. a fost lipsită de dreptul la apărare, deși a formulat cererea de încuviințare în termenul legal și a motivat necesitatea administrării acestei probe, instanța încălcând dispozițiile art. 13 C. proc. civ. și art. 22 alin. (2) din același cod, întrucât, nu numai că nu a stăruit în administrarea unui probatoriu adecvat, dar 1-a și respins pe cel propus, pentru un motiv nelegal.

În cauză, s-a administrat doar proba cu înscrisuri, proba cu expertiză fiind respinsă fără o motivare adecvată, deci, instanța nu și-a manifestat rolul activ, cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

b.1. Decizia recurată este nemotivată sub aspectul criticii din memoriul de apel referitoare la necesitatea completării expertizei efectuate de expert G., fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Încheierea prin care au fost respinse probele este lipsită de motivare, iar, în decizia recurată, instanța de control judiciar nu face decât să preia motivarea instanței de fond, lipsind raționamentul propriu ce a dus la soluția pronunțată. De asemenea, nu a răspuns tuturor motivelor de apel, pe unele ignorându-le în totalitate.

Soluția Curții de Apel este nemotivată, câta vreme nu se menționează mijloacele de probă care au format convingerea instanței și nu se arată argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei.

Obligația instanței de a motiva hotărârea este consacrată în termeni imperativi de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., fiind inclusă în noțiunea de proces echitabil, reglementată în art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă hotărârea nr. 28 din aprilie 2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Albina împotriva României.

b.2. De asemenea, decizia recurată cuprinde motive contradictorii.

Instanța de apel a reținut, în considerente, afirmații străine de dosarul cauzei.

În acest sens, la fila x din decizie, instanța a reținut că intimata A.N.R.M. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelurilor declarate de pârâte și admiterea apelului declarat de reclamant. În realitate, intimata A.N.R.M. a solicitat, prin întâmpinările formulate, respingerea apelului declarat de reclamantul A. și admiterea, în parte, a apelurilor declarate de B. S.A. și Complexul Energetic Oltenia.

c.1. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii, toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului se suspendă de drept.

Față de această situație, modalitatea în care creditorii își pot recupera sumele de bani trebuie să se raporteze la prevederile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Valorificarea creanțelor asupra averii debitorului se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor (art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014).

Pentru creanțele certe, lichide și exigibile născute după data deschiderii procedurii insolvenței, creditorii pot să formuleze cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar (art. 75 alin. (3) coroborat cu art. 106 alin. (1) din Legea nr. 85/2014).

Pentru creanțele anterioare datei de deschidere a procedurii se va depune cerere de înscriere la masa credală a acestora (art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014).

Mai mult, art. 75 din actul normativ sus-menționat prevede că, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată și starea de insolvență a B. S.A., reclamantul nu își putea valorifica pretențiile printr-o acțiune de drept comun, întrucât există o lege specială care impune o altă procedură în acest scop, respectiv Legea nr. 85/2014.

În raport cu aceste aspecte, acțiunea în contradictoriu cu B. este și inadmisibilă, întrucât pretențiile puteau fi valorificate numai în cadrul procedurii insolvenței, având în vedere că recurenta este o societate aflată în reorganizare judiciară.

Un argument în plus al nelegalității hotărârii instanței de apel este și soluția pronunțată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect despăgubiri privind același eveniment, unde instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2014, dispunând disjungerea cauzei și încetarea acțiunii față de B. S.A., hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de Complexul Energetic Oltenia S.A. de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă atacată, instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile sus-menționate, încălcând și principiul specialia generalibus derogant.

Față de aceste considerente, se impunea, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, încetarea acțiunii față de recurentă.

c.2. Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1378 C. civ. în ceea ce o privește pe B. S.A.

Curtea a analizat situația de fapt raportat la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reclamantul indicând, expres, acest temei de drept.

Cum nu a înțeles să își modifice temeiul de drept al acțiunii, instanța, în virtutea rolului activ și pentru ocrotirea intereselor legitime ale părților, era îndreptățită și chiar obligată să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. Prin completarea raportului de expertiză era necesară lămurirea completă a situației de fapt cu privire la punctul de la care a pornit alunecarea de teren, aceasta răsfrângându-se, direct, asupra temeiului de drept al răspunderii civile. Împrejurarea că nu a fost lămurită situația de fapt a determinat o greșită aplicare a legii.

Temeiul de drept al acțiunii nu poate fi decât art. 1378 C. civ., deoarece halda constituie o construcție civilă de inginerie minieră. Coroborând cu dispozițiile legale în materia construcțiilor civile (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții), este evident că recurentei nu i se poate imputa vreun fapt juridic ilicit și, implicit, angaja vreo răspundere civilă delictuală, de vreme ce nu-i aparțin nici imobilul în suprafață de 18,1 ha cu vegetație forestieră - pădure de salcâm, unde s-a inițiat alunecarea de teren, nici halda exterioară de steril E., nici operațiunile de evacuare și demolare a gospodăriei reclamantului. Răspunderea juridică în această cauză trebuie să revină U.A.T. Comuna Alunu, județul Vâlcea, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 481/2004, eventual coroborate cu prevederile art. 1377, 1378 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată de recurenta pârâtă B. S.A. s-a invocat excepția nulității recursului declarat de Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată de recurenta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. s-a solicitat respingerea recursului declarat de B. S.A., ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată de reclamantul A. s-a solicitat respingerea celor două recursuri, ca nefondate.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale s-a invocat excepția nulității celor două cereri de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului declarat de B., ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei entități.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere, iar, prin încheierea din 25 aprilie 2024, s-a respins excepția nulității recursurilor.

Prin încheierea din aceeași dată, au fost admise, în principiu, recursurile declarate de pârâtele Complexul Energetic Oltenia S.A. și B. S.A., prin administrator judiciar C.., împotriva încheierii de ședință din 24 aprilie 2023, a deciziei civile nr. 2765/2023 din 9 mai 2023, precum și a deciziei civile nr. 3870/2023 din 16 iunie 2023 ale Curții de Apel Pitești – secția I civilă și s-a fixat termen de judecată la 10 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

a. Criticile referitoare la nelegalitatea încheierii din 24 aprilie 2023 circumscrise de către pârâtă motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu pot fi primite.

În ceea ce privește nepronunțarea instanței de prim control judiciar asupra cererii de încuviințare a obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit în specialitatea construcții miniere și de efectuare a unui supliment la același raport, contrar afirmațiilor recurentei, instanța a analizat această solicitare, raportând cererea de completare a rapoartelor de expertiză formulată de pârâtă la motivul corespunzător din cererea de apel, privind greșita soluție de respingere de către prima instanță a obiecțiunilor respective. În alți termeni, Curtea de Apel a considerat că soluționarea, indiferent dacă în sensul admiterii sau respingerii, a cererii de completare a rapoartelor de expertiză la momentul procesual al discutării probatoriului ar echivala cu o antepronunțare asupra căii de atac exercitate de pârâtă, cererea respectivă fiind, în consecință, examinată. Ca atare, sub acest aspect, nu sunt întrunite cerințele motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Susținerile prin care se critică respingerea celorlalte probe solicitate de pârâte nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât supun dezbaterii temeinicia, iar nu legalitatea deciziei atacate, admiterea sau respingerea unei dovezi propuse de parte, raportat la concludența și utilitatea acesteia, fiind atributul exclusiv al instanței care este învestită să se pronunțe asupra cererii părții. Ca atare, neconstituind un motiv de nelegalitate a deciziei, Înalta Curte nu va verifica critica respectivă.

Referitor la alegațiile prin care recurenta a menționat că nu a fost analizat, în cadrul considerentelor deciziei, motivul de apel prin care a solicitat încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză construcții miniere, precum și efectuarea unui supliment la raport, acestea sunt nefondate. Astfel, instanța de apel, după ce a prezentat, în argumentarea deciziei recurate, aspectele relevante stabilite de expert pentru soluționarea cauzei, a concluzionat asupra situației de fapt raportat la lucrarea întocmită, că alunecarea haldei de steril a fost determinată atât de factori naturali, cât și tehnici, cauze care existat pe tot parcursul exploatării Carierei E. de către ambele pârâte. Totodată, Curtea a arătat că, concluziile expertului au fost edificatoare pentru instanța de fond, pentru formarea convingerii acesteia fiind suficiente obiectivele care au urmărit să stabilească cauza producerii prejudiciului, dacă paguba a fost rezultatul alunecării haldei de steril, identificarea proprietarului lucrului la momentul prejudiciului și dacă, prin contractul de transfer, Societatea Complexul Energetic și-a asumat obligația de a răspunde pentru fapta lucrului transmis în proprietatea cumpărătoarei. În alți termeni, instanța de apel a examinat motivul căii de atac referitor la obiecțiuni și necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, considerând că obiectivele expertizei, astfel cum au fost argumentate de expert în cadrul raportului efectuat în dosarul primei instanțe, sunt adecvate, prin elementele analizate, pentru soluționarea cauzei. Concluzia finală care rezultă, sub acest aspect, din raționamentul instanței de apel, este în sensul neutilității completării expertizei inițiale în specializarea construcții miniere, acesta fiind răspunsul Curții în ceea ce privește motivul de apel respectiv. Prin urmare, nici din perspectiva nemotivării deciziei recurate, nu numai al încheierii din 24 aprilie 2023, nu sunt îndeplinite cerințele motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

b.1. Nici critica privind modalitatea greșită în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte Complexul Energetic Oltenia S.A. nu este fondată.

În esență, astfel cum s-a arătat și în precedent, instanța de apel a reținut că alunecarea haldei de steril a fost determinată de factori naturali și tehnici, care au subzistat pe tot parcursul exploatării Carierei E. de către ambii proprietari care au încheiat contractul de transfer de afaceri.

Punctual, cu referire la calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte, Curtea a menționat că apărările formulate, sub acest aspect, de parte, raportat la argumentele pentru care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Complexul Energetic Oltenia, depășesc limitele condiției de exercitare a acțiunii în discuție, astfel cum aceasta este configurată în art. 36 C. proc. civ., reprezentând chestiuni care supun dezbaterii condițiile răspunderii civile delictuale, deci, probleme de fond. Referitor la legitimarea procesuală pasivă, privită din perspectivă procesual civilă, instanța a considerat că, formulând acțiunea în contradictoriu cu pârâta, în calitate de presupusă persoană răspunzătoare de prejudiciu, reclamantul se situează pe o poziție opusă acesteia, cele două părți fiind subiecți ai raportului juridic dedus judecății.

În continuare, examinând dacă pârâta este responsabilă de prejudiciul determinat de alunecarea haldei de steril, Curtea a constatat, în urma evaluării probelor administrate în cauză, că trebuie atrasă răspunderea civilă delictuală în persoana acesteia față de modul în care a exploatat halda de steril anterior încheierii contractului de transfer de afaceri Aceasta, în contextul în care, deși halda era stabilă în condiții de exploatare normală, prezenta riscul de alunecare din cauze naturale și tehnice existente încă de la data punerii în exploatare. A mai reținut, în raport cu existența acestui risc major, atitudinea culpabilă a pârâtei, care nu a efectuat acele lucrări necesare pentru evitarea pericolului.

Totodată, referindu-se la dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003 și la calitatea pârâtei de titular al licenței de exploatare până la momentul transferului către B., Curtea a constatat că aceasta justifică obligația de a răspunde pentru pagubele cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa activității desfășurate de către Complexul Energetic Oltenia până la data expirării sau renunțării la licență, chiar dacă prejudiciile au fost constatate ulterior încheierii contractului de transfer autentificat sub nr. x/2 martie 2015.

În ceea ce privește transmiterea calității de succesor în drepturi în persoana recurentei raportat la transmisiunile anterioare, începând cu anul 1980 (anul înființării I.M. Horezu, conform celor arătate de parte în cererea de recurs), și care ar conduce la lipsa calității procesuale pasive a acesteia în speța de față, susținerile sunt nerelevante pentru soluționarea excepției în discuție. Astfel, nu prezintă nicio importanță, din punct de vedere juridic, dacă s-au transmis sau nu drepturile și obligațiile aferente activității de haldare de la I.M. Horezu la Ministerul Minelor și, mai departe, de la acesta din urmă către R.A.L. România, ulterior, la R.A.L. Oltenia și, în final, către Complexul Energetic Oltenia, cu consecințele evocate de parte, în sensul unei cogestionări a activității de haldare a B. în persoana Ministerului Minelor și Complexului Energetic. Aceasta, în contextul în care instanța de apel a reținut că recurenta pârâtă era titularul licenței de exploatare a Carierei E. anterior încheierii contractului de transfer de afaceri autentificat sub nr. x/2 martie 2015. Raportat la dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003, aplicate, în mod corect, de către Curte, titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii extracontractuale, la repararea pagubelor produse altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, indiferent că momentul descoperirii prejudiciului se plasează după încetarea concesiunii ori administrării. Totodată, reținând, din raportul de expertiză efectuat în cauză, că existau riscuri majore de alunecare a haldei de steril încă de la data la care aceasta a fost înființată, iar pentru evitarea unui astfel de eveniment, ar fi fost necesare lucrări pe care pârâta nu le-a realizat, instanța de apel a stabilit, în mod corespunzător, că Societatea Complexul Energetic Oltenia este culpabilă de această omisiune și, în consecință, trebuie să răspundă pentru prejudiciul creat în temeiul răspunderii civile delictuale.

Prin motivele de recurs, pârâta afirmă că halda de steril a fost exploatată de aceasta cu respectarea tehnologiilor de lucru în exploatarea lignitului, aspect care nu poate fi reținut de prezenta instanță, întrucât vizează o chestiune de fapt, care nu poate fi valorificată în recurs față de structura actuală a căii extraordinare de atac, astfel cum este configurată de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și care permite numai formularea unor critici de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie a deciziei atacate.

Totodată, contestând transmisiunea calității procesuale pasive în persoana sa de la autorii anteriori, recurenta pune în discuție chiar calitatea de titular al licenței de exploatare și, mai departe, însuși contractul de transfer de afaceri încheiat cu B., aspecte care nu formează obiect de dispută judiciară în dosarul de față și nici nu au fost combătute într-un alt litigiu. Ca atare, și din această perspectivă, nu pot fi primite alegațiile recurentei referitoare la o pretinsă lipsă a calității procesuale pasive decurgând din inexistența unor transmisiuni precedente între cei care au deținut și administrat halda de steril.

În ceea ce privește calitatea de paznic exclusiv al lucrului în persoana B., ulterior aprobării transferului drepturilor dobândite și obligațiilor asumate de recurentă prin licențele de exploatare asupra haldei de steril în litigiu, prin Ordinul președintelui A.N.R.M. nr. 365/7 decembrie 2015, susținerile pârâtei sunt corecte, dar nu vizează argumentele instanței de apel, care nu a reținut contrariul celor afirmate de parte. Astfel, pentru prejudiciul produs ulterior încheierii contractului de transfer de afaceri către B., Curtea i-a recunoscut acesteia din urmă calitatea de unic paznic juridic, antrenând, astfel, răspunderea B. pentru fapta lucrului. Răspunderea Complexului Energetic Oltenia nu a fost atrasă pentru fapta lucrului, într-o presupusă calitate de paznic juridic asupra haldei de steril, ci pentru fapta proprie, condiționată de culpă, constând în neefectuarea lucrărilor necesare pentru înlăturarea riscului alunecării haldei în perioada anterioară încheierii contractului de transfer de afaceri, când acesta era titularul licenței de exploatare. În concluzie, ambele pârâte au răspuns, în solidar, pentru prejudiciul creat reclamantului, în temeiul unor regimuri juridice diferite, decizia Curții fiind corectă și din această perspectivă.

Nu în ultimul rând, contrar alegațiilor recurentei, transferul drepturilor dobândite și al obligațiilor asumate de Complexul Energetic către B. nu presupune și transferul obligației de plată a prejudiciului în baza răspunderii delictuale pentru fapta proprie a recurentei, ci doar al acelor obligații contractuale, legal asumate de transmițător. Aceasta, întrucât răspunderea pentru fapta proprie reprezintă o răspundere personală a autorului faptei ilicite și care, astfel, nu poate crea consecințe juridice, inclusiv sub aspectul obligației de reparare a pagubei, în persoana unui alt subiect de drept. Ca atare, susținerile recurentei Complexul Energetic Oltenia cu privire la o presupusă preluare a obligațiilor legate de activitatea minieră desfășurată de pârâtă anterior contractului de transfer încheiat cu B. în persoana celei din urmă nu pot fi primite.

În concluzie, soluția de menținere a recurentei în proces, în calitate de pârâtă, cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, considerată apărare de fond de către instanță, este corectă, nefiind întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul aceluiași motiv de recurs, Complexul Energetic Oltenia a invocat și lipsa examinării criticii formulate în apel, vizând ultimul aspect analizat de Înalta Curte în precedent, susținere care se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Nici această critică nu este fondată.

În primul rând, nu orice afirmație formulată în cererea de apel constituie un motiv de sine stătător al căii de atac, ci poate reprezenta un argument în fundamentarea criticilor principale. Ca atare, nici instanța nu este obligată, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., să răspundă fiecărui argument în parte, putând uni, printr-un considerent comun, rezultatul analizei motivelor de apel. Din considerentele deciziei recurate reiese, fără dubiu, raționamentul pentru care Curtea de Apel a considerat că Societatea Complexul Energetic Oltenia trebuie menținută în proces, vizând, în esență, fapta ilicită culpabilă a acesteia, constând în neluarea măsurilor necesare evitării pericolului alunecării haldei de steril chiar de la momentul înființării acesteia și până la transferul către B.. În consecință, nu se poate considera că hotărârea instanței de prim control judiciar ar suferi de viciul motivării incomplete, nefiind în prezența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

b.2. Critica referitoare la greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu va fi analizată de prezenta instanță, întrucât excepția în discuție nu a fost invocată în condițiile art. 2513 C. civ. (forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată, 7 mai 2018), conform căruia prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. În speță, din lecturarea întâmpinării formulate la cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Horezu reiese că nu s-a invocat, prin acest act procedural, excepția prescripției dreptului material la acțiune și, de asemenea, nu s-a supus dezbaterii de către recurentă aceeași excepție la primul termen de judecată cu părțile legal citate, termen care s-a desfășurat la 14 ianuarie 2019. De altfel, pentru acest motiv, contrar opiniei pârâtei, nu a fost analizată prescripția dreptului material la acțiune de niciuna dintre instanțele de fond și, ca atare, nu poate fi examinată direct în recurs, cu nerespectarea dispozițiilor art. 2513 C. civ.

b.3. Nici critica subsumată acestui punct din cererea de recurs nu poate fi primită.

În primul rând motivul de apel referitor la încălcarea dispozițiilor art. 1386 alin. (2) C. civ. a fost analizat de către Curte (pagina 10, paragrafele 10 și 11 din hotărâre), care a considerat că susținerile apelantei sunt nefondate, raportat la notele de inventariere întocmite anterior măsurii evacuării reclamantului și la expertizele de specialitate prin care s-au evaluat imobilele afectate de alunecarea haldei de steril și care s-au referit la valorile corespunzătoare anului 2017, anul producerii alunecării care a generat prejudiciul solicitat prin acțiune. Prin urmare, nu se poate reține, sub aspectul nemotivării deciziei, incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu este întemeiată nici critica subsumată dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de vreme ce probele administrate, în cauză, pentru stabilirea valorii imobilelor pentru care s-au formulat pretențiile deduse judecății, vizează anul 2017, anul producerii prejudiciului, fiind respectat, deci, criteriul de evaluare a despăgubirilor, menționat în art. 1386 alin. (2) C. civ.

b.4. Alegațiile prezentate în cadrul acestui motiv de recurs, cu privire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana recurentei, sunt, de asemenea, nefondate.

Fapta ilicită constă, astfel cum s-a arătat deja, în omisiunea de a efectua lucrările necesare pentru evitarea riscului de alunecare a haldei de steril E., în perioada în care o gestiona, și care a condus, în final, la producerea evenimentului generator de prejudiciu pentru reclamant.

Legătura de cauzalitate rezultă, per se, din absența lucrărilor, determinând alunecarea haldei și, mai departe, distrugerea construcțiilor, a terenurilor, a culturilor și plantațiilor deținute de reclamant, pentru care acesta a formulat pretențiile deduse judecății.

Conduita culpabilă a recurentei este, de asemenea, o cerință îndeplinită în speță, aceasta fiind conștientă că omisiunea de a efectua lucrările necesare pentru asigurarea stabilității haldei de steril, care îi incumbau, pot genera, în cele din urmă, alunecarea haldei, eveniment produs, cu toate consecințele decurgând din aceasta pentru reclamant. În plus, trebuie menționat că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, în condițiile art. 1357 alin. (2) C. civ.

Prejudiciul este cel determinat în precedent, constând în pierderea suferită de reclamant asupra imobilelor al căror titular al dreptului de proprietate era și pentru care a solicitat înlocuirea lor fizică cu valoarea de circulație de la momentul producerii prejudiciului.

În concluzie, toate elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt întrunite în persoana pârâtei Complexul Energetic Oltenia, conform art. 1349 și 1357 C. civ. cu referire la art. 37 alin. (5) din Legea minelor nr. 85/2003, aceasta fiind titularul licenței de exploatare până la transferul către B..

În ceea