ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2023

HOTĂRÂRE

10.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2025/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub dosar nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat să fie obligată C. S.A., împreună cu CET Govora S.A., Ministerul Energiei, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Finanțelor Publice, la plata unor despăgubiri civile reprezentând valoarea de înlocuire la nou a imobilului construcție situat în Comuna Alunu, sat Alunu, jud. Vâlcea, urmare a alunecării haldei de steril, cu consecința acoperirii imobilelor proprietate a acestora, eveniment ce a avut loc în perioada mai- iulie 2017.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 vechiul C. civ., art. 1382 C. civ., O.U.G. nr. 195/2005, Legea minelor nr. 85/2003, H.G. nr. 1208/2003, Directiva nr. 35/2004/CE modificată prin Directiva nr. 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive, O.U.G. nr. 195/2005, aprobata prin Legea nr. 265/2006 R, H.G. nr. 856/2008, Hotărârea nr. 42/2015 și Hotărârea nr. 980/2015.

Prin sentința civilă nr. 738/04 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, în sensul că:

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Energiei, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Ministerul Finanțelor Publice și respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestor pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Județean Vâlcea și respinsă cererea de chemare în judecată împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții CET GOVORA S.A., prin administrator judiciar D.. și COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. și s-a dispus obligarea pârâților COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. și CET GOVORA S.A. la plata către reclamanți a unor despăgubiri civile în cuantum total de 537.253,4 RON.

Au fost obligați aceiași pârâți la plata către reclamanți a sumei de 6.488.77 RON, cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, au fost obligați pârâții COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. și CET GOVORA S.A. la plata către stat a sumei de 5.507,3 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar în favoarea reclamanților.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la 6 mai 2022, pârâtul COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a solicitat lămurirea și completarea sentinței civile nr. 738 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă la 04 aprilie 2022, în dosarul civil nr. x/2018

Astfel, pârâtul a susținut faptul că dispozitivul hotărârii necesită lămuriri cu privire înțelesul și modalitatea de punere în executare, în sensul stabilirii modalității de efectuare a plății despăgubirilor către reclamanții A. și B. de către pârâtele COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. și CET GOVORA S.A.

Prin sentința civilă nr. 1637/2022 din 19 septembrie 2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins cererea formulată de petentul pârât COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., prin care a solicitat lămurirea și completarea sentinței civile nr. 738, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. S.A.

Prin încheierea din 25.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost declinată competența materială procesuală de soluționare a cauzei privind apelul formulat de petenta COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 1637 din 19 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018, în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a reținut că, în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, care soluționează litigii civile, în baza art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit, pentru o echilibrare echitabilă, ca toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie repartizate spre soluționare secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Prin urmare, instanța a reținut că, prin hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești s-a decis drept criteriu de repartizare al dosarelor între cele două secții civile ale instanței ca litigiul să fie cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond. Această ultimă mențiune are în vedere tocmai faptul că, începând cu 01.10.2011, și cauzele cu profesioniști sunt cauze civile. Altfel spus, în ce privește cauzele civile, ambele secții, I-a și a II-a, ale Curții de Apel Pitești au această specializare.

Or, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la instanțele la care funcționează mai multe secții cu aceeași specializare, Colegiul de conducere stabilește, pentru fiecare an, obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secții, ținând seama de circumstanțele concrete ale instanței, precum și de necesitatea de a se asigura repartizarea aleatorie și echilibrată a dosarelor între secții.

Cum, apelanta C. S.A. și intimata CET Govora S.A. sunt profesioniști în sensul legii, instanța a apreciat că, potrivit Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, prezenta cauză trebuie repartizată secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018/a2*, care, prin încheierea din 15 iunie 2023, a admis excepția, invocată din oficiu, a necompetenței materiale-procesuale a secției a II-a civile a Curții de Apel Pitești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași Curți de apel.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, pentru soluționarea acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție. A suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, prezentul dosar are ca obiect lămurirea și completarea dispozitivului sentinței civile nr. 738/4.04.2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Cererea de chemare în judecată a reclamanților, soluționată în dosarul nr. x/2018 prin sentința civilă nr. 738/4.04.2022, a fost întemeiată în drept pe răspunderea civilă delictuală a pârâților, respectiv pe dispozițiile art. 998 - 999 vechiul C. civ., invocându-se fapta culpabilă a pârâților ca fiind cauza prejudiciului încercat de reclamanți ca urmare a exploatării necorespunzătoare a unei halde de steril, iar instanța de fond, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a considerat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, obligând pârâtele CET Govora S.A. și C. S.A. la repararea prejudiciului.

Dat fiind obiectul litigiului, instanța a constatat că soluționarea căii de atac este de competența secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești.

Determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

În consecință, a reținut că, punând în discuție condițiile răspunderii civile delictuale, litigiul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii Colegiului de conducere.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat.".

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispozițiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaște existența unui conflict de competență între secțiile sau completele de judecată ale aceleiași instanțe, "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere. (...) Dispozițiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate."

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele două secții ale Curții de Apel Pitești, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și secția I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competența specializată a completului de judecată învestit cu soluționarea unui proces, competență subsumată competenței materiale procesuale, notează instanța supremă faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecății în primă instanță, fie cu ocazia verificării competenței în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu aceea a soluționării excepției de necompetență.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Se constată că, în primă instanță, litigiul a fost soluționat de către secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, instanță în cadrul căreia există și o secție specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, respectiv secția a II-a Civilă, motiv pentru care, la verificarea competenței materiale procesuale în calea de atac este necesar a se avea în vedere specializarea primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

În acest sens, se impune a se reține cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, respectiv:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: (...) cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac".

Această decizie vine în completarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competența materială procesuală a instanței de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 4/2023, instanța supremă a statuat că "(109) ...atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competența instanței de control judiciar se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situație în care instanța de control judiciar își poate verifica, în apel sau recurs, competența materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanței superioare există secții ori complete specializate pentru materia respectivă, nu și la nivelul instanței a cărei hotărâre se atacă; (119) Concluzionând, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o/un instanță/secție/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

Prin urmare, având în vedere că în primă instanță litigiul a fost repartizat și soluționat de un complet civil de drept comun, în calea de atac, competența de soluționare a apelului revine secției din cadrul curții de apel corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a pronunțat hotărârea apelată, respectiv secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

De altfel, invocarea în cauză a excepției de necompetență materială procesuală prin raportare la obiectul și natura litigiului direct în apel, aduce în discuție chiar competența materială a instanței de fond, cu nerespectarea dispozițiilor legale privind invocarea excepției de necompetență.

În acest context, instanța supremă reține că, prin încheierea din 25.09.2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, instanța s-a declarat competentă să soluționeze cauza, sub aspect general, material și teritorial, potrivit dispozițiilor art. 95 coroborat cu art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., iar acest aspect nu a fost contestat în apel, dobândind caracter defintiv. Întrucât dosarul nr. x/2018 privește soluționarea unei cereri de lămurire și completare a sentinței primei instanțe, competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire și completare se solicită, așa cum dispun dispozițiile art. 443 și art. 444 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.