ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1726/2025

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 7.05.2028 pe rolul Judecătoriei Horezu sub dosar nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Cet Govora S.A. - Divizia Minieră Unitatea Minieră de Cariere Berbesti - Alunu, Complexul Energetic Oltenia S.A., Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului județului Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata de despăgubiri, reprezentând: valoarea de înlocuire la nou a imobilului construcție situat în comuna Alunu, sat Alunu, jud. Vâlcea, compus din: casă de locuit în suprafață de 110 mp; anexă suprafață construită de 38 mp; grajd cu fanar în suprafață de 33 mp; cuptor de pâine în suprafață de 1,5 mp; anexă gospodărească în suprafață de 10 mp; magazie de lemne în suprafață de 25 mp; poiată pe furci de fier în suprafață de 14 mp; patul magazie porumb; șopru din lemn în suprafață de 27 mp; fanar în suprafață de 31 mp; coteț de porci în suprafață de 5 mp; fântână din tuburi de ciment; șopru de fân în suprafață de 27 mp; adăpost pentru cal în suprafață de 11 mp; par de viță de vie; poartă cu stâlpi de fier în lungime de 4 m; gard pe stâlpi de lemn împrejmuire teren agricol 53 m, cu o valoare de 415.140 RON, conform Raportului de evaluare gospodărie A. nr. 290/20.07.2017 executat de C. S.R.L. la cererea Primăriei comunei Alunu. Prin sentința civilă nr. 28/14.01.2019, Judecătoria Horezu a admis excepția de necompetentă materială, invocată prin întâmpinări și a declinat competenta de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Sentința Tribunalului Vâlcea Prin încheierea din 12 martie 2019, Tribunalul Vâlcea a dispus unirea cu fondul cauzei a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți, prin întâmpinări. Prin încheierea din 19 martie 2019, tribunalul a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Județean Vâlcea, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acestei încheieri. Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta CET Govora S.A., pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri. Prin sentința civilă nr. 734 din 04 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Ministerului Economiei, Ministerul Finanțelor Publice; a respins acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Complexul Energetic Oltenia. A admis, în parte, cererea precizată ulterior, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele CET Govora S.A prin Administrator Judiciar D. SPRL, Complexul Energetic Oltenia S.A, Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Economiei, în sensul că: A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Energiei. A obligat pe pârâtele Complexul Energetic Oltenia S.A. și S.C. CET Govora S.A., în solidar, la plata sumei de 957.294 RON despăgubiri civile, constând în suma de 714.836 RON și cea de 42.500 RON, contravaloare imobile și suma de 183.308 RON, contravaloare pomi și culturi. A obligat pe cele două pârâte, în solidar, la plata sumei de 14.111 RON, cheltuieli de judecată către reclamanți și a sumei de 62.932 RON, cheltuieli de judecată către stat. Prin încheierea din 20.05.2022 a fost admisă cererea formulată de pârâta CET Govora S.A. în sensul îndreptării erorii din dispozitivul sentinței, cele două pârâte fiind obligate, în solidar, la plata sumei de 14.111 RON, cheltuieli de judecată către reclamanți și a sumei de 6.293,2 RON, cheltuieli de judecată către stat.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Pitești Prin încheierea din 15 noiembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză întocmit de expert E., cât și cererea de audiere a expertului. Prin încheierea din 21 februarie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins obiecțiunile formulate de CET GOVORA S.A. și a amânat pronunțarea la 7.03.2024. Prin decizia civilă nr. 1262 din 07 martie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 734 din 04 aprilie 2022 și pârâta Societatea Cet Govora S.A., prin administrator special și administrator judiciar D.. împotriva sentinței civile nr. 734 din 04 aprilie 2022 și a încheierilor din 19 noiembrie 2019 și 20 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2018, intimați fiind: reclamanții A. și B., pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Ministerul Economiei și Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri. Prin încheierea din 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul deciziei nr. 1262 din 07 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018, în sensul că împotriva hotărârii se poate formula calea de atac a recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel Pitești. Prin Decizia nr. 3203 din 05 iunie 2024 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1262 din 07 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2018, formulată de petentul-expert E. și a dispus completarea deciziei civile nr. 1262/07.03.2024 în sensul că a admis, în parte, cererea de majorare a onorariului formulată de expertul E. și a obligat apelantele la plata suplimentului de onorariu în sumă de numai 1.000 RON, către expertul de mai sus (câte 500 RON fiecare).

Calea de atac a recursului exercitată în cauză 4.1. Recurenta-pârâtă societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1262 din 7 martie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, invocând motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Contrar situației de fapt reținută prin probatoriile administrate la dosarul cauzei (raport de expertiză, suplimentul la raportul de expertiză), din care rezultă în mod neechivoc faptul că nu există o faptă ilicită în sarcina Societății Complexul Energetic Oltenia S.A, având în vedere faptul că la data transferului de afacere între aceasta și CET Govora: "halda era stabilă și nu prezenta alunecare" (Obiectiv 4, pct. 4.2 -pag. 19 din Raportul de expertiză, aspect întărit și de Suplimentul la Raportul de expertiză efectuat în cauză), Curtea de Apel Pitești antamează totuși culpa recurentei învederând că: "ambele societăți au dat dovadă de neglijență în modalitatea în care au exploatat halda de steril" raportat la "faptele ilicite" reținute în considerentele hotărârii. Aceasta deși în răspunsul la Obiectivul 1, pct. 4.1.1 și 4.1.2 din Suplimentul la Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară întocmit de expertul E. se specifică faptul că în condițiile în care operatorul minier F. prin CET Govora S.A nu ar mai fi haldat un volum de 6000 m 3 fără respectarea prescripțiilor legale în materie (haldarea cu trapta înaintașă de 15 m în loc de 7 m) nerespectarea unghiului de taluz general al haldei exterioare, nerespectarea documentației "Studiu Geotehnic -Halda exterioară sector II Berbesti Vest, Număr proiect: Geo-6/2016, Amplasament: Halda exterioară din cariera Berbesti", probabilitatea de alunecare ar fi fost minimă și nu s-ar mai fi produs. Față de calitatea procesuală pasivă a Societății Complexul Energetic Oltenia S.A constatată în prezenta cauză și de probatoriul administrat, prejudiciul major, "dezastrul" produs în dauna intimaților-reclamanți se datorează nu unei inacțiuni, ci unei acțiuni, deci a unei fapte ilicite constând într-o activitate de haldare a materialului de steril de către CET Govora fără respectarea prescripțiilor tehnice în materie. Or, tocmai acest aspect evidențiază nelegalitatea hotărârii recurate, hotărârea cuprinzând motive contradictorii, fiind dată și cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cele prevăzute la art. 1357 C. civ. Concluzia raportului de expertiză întocmit de expert E. "La data de 26.06.2015 când s-a emis de către Agenția pentru protecția Mediului Decizia Transfer Autorizație de Mediu nr. x/26.06.2015, halda exterioara de steril a carierei Berbesti Vest era stabilă și nu prezenta risc alunecare" -minimalizată de instanțele de fond- atestă inexistența unei fapte ilicite constând într-o acțiune/inacțiune a recurentei în dauna intimaților. Or, în virtutea rolului activ prevăzut la art. 22 C. proc. civ., raportat la aspectele tehnice ale dosarului, dacă instanța de apel se considera nelămurită cu privire la acestă concluzie din Raport: "haldă stabilă și fără risc de alunecare" putea să ordone expertului tehnic, explicitarea în amănunt a acestei concluzii. Coroborând starea de fapt descrisă în raportul de expertiză de la înființarea Carierei Berbesti și până la data transferului de afacere către CET Govora -anul 2015 cât timp Cariera Berbesti s-a aflat în administrare recurentei și a predecesoarelor, cu starea de fapt descrisă de expert ulterior datei transferului de afacere și până la distrugerea imobilelor intimaților, prin alunecare haldei -în anul 2017, în mod nelegal s-a antamat instituția răspunderii civile delictuale și în sarcina recurentei, deși până la data transferului de afacere nu a existat o faptă ilicită în sarcina recurentei și un prejudiciu în dauna intimaților. Din existența unei fapte ilicite constând în activitatea de haldare fără respectarea prescripțiilor tehnice efectuată de CET Govora S.A. timp de aproape doi ani și care a determinat cu necesitate producerea "dezastrului" prin alunecarea haldei de steril și acoperirea imobilelor reclamanților, Curtea de Apel Pitești extinde în mod nelegal incidența răspunderii civile delictuale și în sarcina recurentei sub aspectul săvârșirii unei fapte ilicite printr-o inacțiune, respectiv neluarea măsurilor tehnice pentru preîntâmpinarea alunecării haldei de steril, ceea ce denotă contradictorialitatea considerentelor deciziei recurate cu dispozitivul deciziei. Aceasta întrucât pentru consolidarea zonei aval, în perioada 1984-1985, s-a depus treapta 355-360 dinspre aval spre amonte cu depunere auto și compactată, treaptă ce a contribuit în mare parte la oprirea fenomenului de alunecare (Obiectiv nr. 2 din Raport). Pentru diminuarea fenomenului de alunecare, în avalul haldei, s-a construit un prism de rezistență drenant din: -umpluturi în zona prismului de rezistență al haldei continuate dinspre aval spre amonte până la intersecția firului văii principale cu văile secundare; -în zona de aval cotele umpluturilor s-au situat între cotele +335 m și +345 m în raport de terenul natural situat la cota +320,5 m; -între cotele +320,5 m și cota +334 m s-au efectuat umpluturi constituite din materiale argilo-nisipoase și blocuri mari de calcar (între 0,2-0,8 m diametru) în straturi compactate, în pantă, creându-se o umplutură anizotropă favorabilă evacuării apelor pluviale și de infiltrații spre partea de aval a haldei de steril; - lucrările de prevenire a deplasării haldei s-au realizat parțial de către operatorul minier prin drenarea apelor de suprafață, realizarea unei plantații de salcâm în zona de halda situată la distanța cea mai mică dintre versantul de est și cel de vest, reducerea pantei versanților. Plantarea salcâmilor în perioada 2013 în zona unde presiunea haldei era cea mai mare (datorită distanței mici dintre versantul de est și versantul de vest) a constituit un factor de stabilitate al haldei în condițiile în care regimul de precipitații nu ar fi depășit nivelul mediu, deci cât timp cariera Berbesti Vest a fost în administrarea recurentei și a predecesoarelor s-au luat măsuri privind halda de steril. Mai mult, în perioada cuprinsă între anul 1979 -data începerii activității de depunere a sterilului în halda exterioară Berbesti Vest și mai- iunie 2017, fenomenul de alunecare a haldei s-a manifestat doar în anumite zone ale haldei. Alunecările care au avut loc pe parcursul activității de la data începerii depunerii sterilului în halda exterioară și până la data de 04.05.2017, au fost de mici dimensiuni și nu se impuneau măsuri speciale de stabilizare a acesteia (Obiectiv 7 pct. 7.2 din Raport), deci acestea nu se integrează în legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Chiar dacă se invocă de expert anumite aspecte legate de neluarea în totalitate a măsurilor tehnice, construirea haldei fără a respecta amenajările minime constructive, neînfrățirea versanților, aceste aspecte nu au relevanță în cauză și nu se pot traduce într-o faptă ilicită săvârșită prin inacțiune de către Complexul Energetic Oltenia S.A și nu se pot integra în legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudicierea intimaților având în vedere faptul că timp de aproximativ 34 ani nu s-a produs prejudicierea imobilelor acestora. Mai mult, odată cu încheierea contractului de transfer de afacere între părți, cumpărătorul Cet Govora, în efectuarea activității de haldare potrivit clauzelor contractuale, avea obligația să respecte prescripțiile tehnice în vigoare în ceea ce privește efectuarea acestei activități și să ia toate măsurile impuse pentru a preîntâmpina alunecarea acesteia, măsuri pe care nu le-a luat așa cum rezultă și din concluziile Suplimentului la Raportul de Expertiza întocmit de expertul tehnic E.. Din concluziile Raportul de expertiză coroborate cu cele ale Suplimentului la Raportul de expertiză rezultă faptul că premisele alunecării haldei au apărut ulterior datei transferului de afacere, după ce societatea Complexul Energetic Oltenia S.A a predat către CET Govora S.A o haldă stabilă și fără risc de alunecare, iar aceasta a haldat fără respectarea prescripțiilor tehnice în materie "cu o treaptă înaintașă de 15 m în loc 7m" (Obiectivul 7 pct. 7.1 pag. 25 din Raport) ceea ce denotă inexistența în persoana recurentei a săvârșirii unei fapte ilicite, a vinovăției și a producerii unui prejudiciu, precum și inexistența unei legături de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Per a contrario, rezultă că, dacă activitatea de haldare realizată de către CET Govora după data transferului de afaceri se realiza în conformitate cu prescripțiile tehnice, nu se mai producea alunecarea haldei cu consecința prejudicierii intimaților, deci nu rezultă iminența producerii prejudiciului fără activitatea minieră de haldare executată de către CET Govora fără respectarea prescripțiilor tehnice în materie, aspect întărit de către expertul tehnic E. și în Suplimentul la Raportul de expertiză efectuat în cauză. Hotărârea cuprinde motive contradictoriu în sensul în care Curtea de Apel Pitești face trimitere la vinovăția exclusivă a Cet Govora S.A, dar antamează și culpa Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. Făcând trimitere la prevederile art. 1357 C. civ. recurenta pretinde că instanța de apel a reținut eronat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale. Totodată, recurenta apreciază că instanța de apel a reținut eronat puterea lucrului judecat raportat la soluția definitivă adoptată în dosarul nr. x/2018 în contextul în care instanțele de fond au admis cererea de probatorii solicitată de recurentă, dispunându-se efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea construcții miniere și geologia resurselor miniere, respectiv efectuarea unui supliment la raportul de expertiză. Or, dacă fapta ilicită și existența legăturii de cauzalitate s-ar fi reținut cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre, atunci era lipsită de sens încuviințarea probei cu expertiză. 4.2. Recurenta-pârâtă societatea Cet Govora S.A., prin administrator judiciar D.. și administrator special G. a promovat recurs împotriva încheierilor din 15.11.2023 și 21.02.2024, precum și împotriva deciziei nr. 1262 din 7 martie 2024 invocând motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă pretinde că hotărârea a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la admisibilitatea probelor (art. 255 C. proc. civ.) și încuviințarea acestora (art. 258 din același cod), cu referire la respingerea probelor solicitate în apel (art. 330 C. proc. civ.), precum și cu încălcarea prevederilor art. 13, art. 22 alin. (2) și art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Arată recurenta că prin încheierea din data de 15.11.2023 și prin decizia recurată, instanța a respins obiecțiunile pe care aceasta le-a formulat, la raportul de expertiză întocmit de expert E., deși expertul a dat dovadă de lipsă de profesionalism, a ignorat nejustificat documentațiile grafice miniere care au stat la baza construcției haldei (Proiect de execuție, Studiu de fezabilitate, Plan de dezvoltare, Programe anuale de exploatare, Planuri de situație cu închiderile lunare), documente din care rezultă că la momentul producerii alunecării erau respectate întocmai proiectele avizate de ANRM - Autoritatea competentă pentru exploatările miniere. Expertul nu a avut în vedere Ordinul Președintelui ANRM cu privire la modul de întocmire și avizare a Programelor Anuale de Exploatare, a confundat halda exterioară care se construiește cu instalație de haldat de mare dimensiune prin trepte, cu halda interioară, unde haldarea se face cu utilaje termice prin trepte de înaintare cu înălțimea de 5 m, afirmație care duce în eroare instanța de judecată. Față de concluziile expertului privind cauzele producerii evenimentului, recurenta arată că instanța trebuia să admită obiecțiunile și să ceară lămuriri expertului pentru stabilirea corectă a situației de fapt. Totodată, se impunea ca expertul să lămurească aspecte privind cauzele producerii evenimentului, precum și punctul de unde a pornit alunecarea, aspect care disculpă recurenta de orice fel de răspundere. Pretinde recurenta că terenul care a alunecat și a antrenat celelalte imobile din aval aparține UAT Alunu, aceasta fiind persoana a cărei răspundere ar fi putut fi antrenată pentru întregul dezastru produs. Recurenta susține că a fost lipsită de dreptul la apărare prin respingerea obiecțiunilor formulate, fiind încălcate prevederile art. 13 C. proc. civ. Făcând trimitere la prevederile art. 22 alin. (2), art. 129 alin. (5) C. proc. civ. recurenta pretinde că instanța are dreptul și obligația de a ordona administrarea dovezilor pe care le apreciază ca fiind utile pentru aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât concluziile expertului au fost contradictorii. Recurenta critică măsura instanței de apel privind respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit de expert H., prin încheierea din data de 21.02.2024 și prin decizia recurată. Aceasta întrucât lucrarea refăcută de expert reprezintă o simplă copie a raportului de expertiză întocmit la instanța de fond. Arată recurenta că și-a menținut în totalitate obiecțiunile formulate prin memoriul de apel, sens în care face trimitere la faptul că nu au fost atașate la raport anexele privind cele patru proprietăți -dintre care au fost identificate 3 din județul Vâlcea- pretins a avea caracteristici similare terenului în litigiu și arată că prețul terenului este supraevaluat. Prin urmare, se impunea ca obiecțiunile să fie încuviințate, expertul să lămurească toate problemele, iar instanța avea dreptul de a decela aspectele pertinente și concludente. Subsumat motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta pretinde că încheierile prin care au fost respinse obiecțiunile la expertiză sunt nemotivate, iar hotărârea instanței de apel preia motivarea instanței de fond, lipsind raționamentul propriu ce a condus la soluția pronunțată. În plus, nu a răspuns tuturor motivelor de apel, pe unele ignorându-le în totalitate. Pretinde recurenta că nu se amintesc mijloacele de probă ce au format convingerea instanței și nu se arată argumentele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei. Invocând motivul de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă pretinde că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, a principiului specialia generalibus derogat, precum și a dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în speță fiind incidente prevederile art. 1378 C. civ. în ceea ce o privește pe recurentă. Făcând trimitere la modalitățile în care creditorii își pot valorifica creanțele asupra averii debitorului (sens în care invocă prevederile art. 75 alin. (1) teza a II-a, respectiv art. 75 alin. (3) coroborat cu art. 106 alin. (1), precum și art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014), recurenta arată că nu are importanță în prezentul dosar calificarea pe care o primește creanța, pentru că pretențiile puteau fi valorificate doar în cadrul procedurii insolvenței, iar debitorul nu a optat pentru niciuna dintre cele două pârghii puse la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 85/2014, optând pentru o acțiune în pretenții care este inadmisibilă raportat la calitatea pârâtei de societate în insolvență. Mai mult, art. 75 din Legea nr. 85/2014 prevede ca "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează", sens în care recurenta face trimitere la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2018. Prin urmare, recurenta pretinde că se impunea în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar, în subsidiar, încetarea acțiunii față de Cet Govora S.A., prin administrator judiciar D.. și administrator special G.. Arată recurenta că instanța a analizat situația de fapt raportat la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reclamanții indicând expres acest temei de drept. Atâta timp reclamanții nu au înțeles să modifice temeiul de drept al acțiunii, instanța, în virtutea rolului activ și pentru ocrotirea intereselor legitime ale părților, era îndreptățită și chiar obligată să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. Faptul că nu a fost lămurită situația de fapt, a determinat o greșită aplicare a legii. Pretinde recurenta că temeiul de drept al acțiunii nu poate fi decât art. 1378 C. civ. -deoarece halda constituie o construcție civilă de inginerie minieră- coroborându-l cu dispozițiile legale în materia construcțiilor civile (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții), astfel că este evident faptul că recurentei nu i se poate imputa vreun fapt juridic ilicit și, implicit, angaja vreo răspundere civilă delictuală, de vreme ce nu îi aparțin nici imobilul în suprafață de 18,1 ha cu vegetație forestieră - pădure de salcâm, unde s-a inițiat alunecarea de teren, nici halda exterioara de steril Berbesti Vest, nici operațiunile de evacuare și demolare a gospodăriei reclamanților, ci, dimpotrivă, răspunderea juridică în această cauză trebuie să revină UAT Comuna Alunu, județul Vâlcea, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 481/2004, eventual coroborate cu prevederile art. 1377, 1378 C. civ.

Apărările formulate în cauză În termen procedural, recurenta-pârâtă CET Govora S.A. a formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte Complexul Energetic Oltenia S.A. prin care a solicitat instanței să verifice dacă cererea de recurs a fost legal timbrată și dacă a fost formulată în termen legal, în caz contrar solicitând anularea recursului, respectiv respingerea recursului, ca tardiv. Totodată, recurenta-pârâtă CET Govora S.A. a invocat excepția nulității recursului recurentei-pârâte Complexul Energetic Oltenia S.A. întrucât motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar criticile privind situația de fapt sunt inadmisibile. De asemenea, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de recurenta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. arătând, în esență, că instanțele de fond au reținut în mod corect antrenarea răspunderii civile delictuale a acesteia, sens în care lipsa lucrărilor de stabilizare pe toată perioada exploatării haldei de către recurenta Complexul Energetic Oltenia S.A. a favorizat deplasarea terenului. În termen procedural, intimații-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta-pârâtă societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. prin care au solicitat în principal, respingerea recursului ca fiind nul întrucât se invocă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. Intimații invocă efectele puterii de lucru judecat ale Deciziei nr. 932 din 4 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018 și ale Deciziei nr. 1792 din 26 iunie 2024 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018. În termen procedural a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (înființată prin reorganizarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale) prin care a invocat excepția nulității recursului recurentei-pârâte Complexul Energetic Oltenia S.A. arătând că aspectele evidențiate de către recurenta-pârâtă - detalierea situației de fapt și criticile privind administrarea și aprecierea probatoriului- nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În termen legal, a formulat întâmpinare intimatul-pârât Consiliul Județean Vâlcea prin care a solicitat analizarea recursului promovat de către recurenta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. în raport cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., iar în situația în care acesta se încadrează în motivele de casare, solicită admiterea recursului. Arată că indiferent de soluția pronunțată cu privire la recurs, solicită menținerea dispozitivelor sentinței nr. 734 din 4 aprilie 2022 și a Deciziei nr. 1262 din 7 martie 2024, referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Vâlcea. La 28 octombrie 2024, recurenta-pârâtă societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte CET Govora S.A. prin care a învederat că recursul a fost promovat în termen și a fost legal timbrat cu taxa de timbru în cuantum de 6.688,70 RON. De asemenea, solicită respingerea excepției nulității recursului întrucât criticile invocate pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Anume, recurenta a invocat interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute la art. 1357 C. civ. cu privire la neîndeplinirea condițiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale. Totodată, decizia recurată cuprinde motive contradictorii în sensul că deși din considerente reiese că fapta ilicită, culpa și legătura de cauzalitate îi incumbă în totalitate recurentei-pârâte CET Govora S.A, totuși antamează și culpa în solidar a societății Complexul Energetic Oltenia S.A prin acțiuni/inacțiuni săvârșite anterior predării haldei, deși acestea nu se încadrează în legătura de cauzalitate care a condus la prejudicierea intimaților-reclamanți. De asemenea, solicită respingerea apărărilor recurentei-pârâte cu privire la fondul cauzei, sens în care solicită admiterea recursului pe care l-a promovat și respingerea recursului formulat de CET Govora S.A. În termen procedural, recurenta-pârâtă societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta-pârâtă CET Govora S.A., ca nefondat. Susține recurenta-pârâtă societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. că argumentele privind raportul de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere și construcții miniere și raportul întocmit de expert H. nu se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 488 pct. (1) C. proc. civ.. Arată că după respingerea obiecțiunilor, recurenta nu a mai solicitat completarea raportului sau efectuarea unei contraexpertize, motiv pentru care este neîntemeiată critica cu privire la încălcarea prevederilor art. 13 și art. 22 alin. (2) C. proc. civ. Relativ la motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. arată că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel. Susține recurenta-pârâtă că este nefondată critica privind nerespectarea Legii nr. 85/2014, în contextul în care art. 75 alin. (3) teza a II-a din legea specială prevede posibilitatea și nu obligația celui care tinde la determinarea existenței cuantumului creanței debitorului născută după data deschiderii procedurii insolvenței, de a se adresa administratorului judiciar. De asemenea, recurenta-pârâtă arată că instanțele de fond au reținut incidența răspunderii civile delictuale prin raportare la concluziile raportului de expertiză întocmit de expert E.. În termen legal, intimații-reclamanți au depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă CET Govora S.A. prin care au solicitat în principal, respingerea recursului ca fiind nul întrucât se invocă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Invocând prevederile art. 431 C. proc. civ., intimații-reclamanți fac trimitere la Decizia nr. 932 din 4 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018 și la Decizia nr. 1792 din 26 iunie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018. În termen legal a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (înființată prin reorganizarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale) prin care a invocat excepția nulității recursului recurentei-pârâte CET Govora S.A. arătând că aspectele evidențiate de către recurenta-pârâtă nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului promovat de societatea CET Govora S.A., ca nefondat. La 22.10.2024, intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a formulat concluzii scrise prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. La 26.09.2024, intimatul-pârât Ministerul Energiei a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului formulat de societatea Complexul Energetic Oltenia S.A și respingerea recursului promovat de societatea CET Govora S.A.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că din actele și lucrările dosarului reiese că doar recursul declarat de pârâta CET Govora S.A., prin administrator judiciar D.. și administrator special G. împotriva deciziei nr. 1262 din 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă este admisibil. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar cu privire la recursul declarat de pârâta CET Govora S.A., prin administrator judiciar D.. și administrator special G., completul de filtru a reținut, prin încheierea din data de 7 mai 2025, următoarele: (i) argumentele privind încălcarea prevederilor art. 13, art. 255, art. 258, art. 330 C. proc. civ. au fost invocate formal, fără a expune critici concrete de nelegalitate referitoare la admisibilitatea și încuviințarea expertizei, sens în care motivele vizează respingerea obiecțiunilor recurentei, or, modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra probatoriului reprezintă o chestiune de evaluare a probațiunii, care este în competența instanței devolutive de control judiciar; (ii) au, de asemenea, caracter formal și criticile privind încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. întrucât, invocând nesocotirea principiului rolului activ al judecătorului, prin aceea că nu au fost ordonate probe din oficiu și nu s-a stăruit în administrarea unui probatoriu adecvat, recurenta eludează dispozițiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ., nesusținând, așadar, o critică punctuală de nelegalitate care să fie susceptibilă de analiză în recurs; (iii) dispozițiile art. 129 alin. (5), invocate în memoriul de recurs, nu au corespondent în C. proc. civ. (iv) criticile privind nemotivarea încheierilor și a hotărârii recurate nu sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare invocat (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) în contextul în care recurenta nu a învederat, în concret, care dintre apărările părții și motivele de apel nu ar fi primit o dezlegare; (v) criticile privind încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014 și a principiului specialia generalibus derogant sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (vi) argumentele privind încălcarea prevederilor art. 1377-1378 C. civ. au fost invocate cu ignorarea coordonatelor judecății înfăptuite în apel care vizează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie ca temei de drept al acțiunii reclamanților; (vii) argumentele privind încălcarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 481/2004 nu se raportează la considerentele hotărârii atacate, astfel că nu pot fi examinate în prezenta cale de atac; (viii) modalitatea în care instanța de apel a evaluat probatoriul în vederea stabilirii situației de fapt a cauzei, în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi supusă controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, fiind o operațiune specifică verificărilor ce se efectuează exclusiv de către instanțele fondului, necenzurabilă pe calea recursului. Prin urmare, având în vedere că motivele invocate sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în limitele arătate, s-a reținut că nu poate fi primită excepția nulității recursului invocată prin întâmpinări de către intimații-reclamanți și de intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon. A fost fixat termen de judecată la data de 15 octombrie 2025, în ședință publică, pentru soluționarea recursului declarat de pârâta Societatea Cet Govora S.A., prin administrator special și prin administrator judiciar D.. împotriva deciziei nr. 1262 din data de 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Totodată, prin încheierea din data de 7 mai 2025 completul de filtru a anulat recursul declarat de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 1262 din 7 martie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prioritar, pentru stabilirea cadrului judecății și, implicit, a limitelor în care se va realiza examinarea criticilor, trebuie menționat că, urmare a raportului întocmit în procedura filtru, conform art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a pronunțat Încheierea asupra admisibilității recursurilor din data de 7 mai 2025, conform căreia a admis, în principiu, recursul declarat de Societatea Cet Govora S.A., prin administrator special și prin administrator judiciar D.. împotriva deciziei nr. 1262 din data de 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și a anulat recursul declarat de pârâta Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva aceleiași decizii. În același timp, pentru indicarea completă a reperelor care vor determina limitele judecății prezentului recurs, trebuie menționat că prin încheierea din 7 mai 2025 s-a reținut că doar motivele privind încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014 și a principiului specialia generalibus derogant reprezintă critici de nelegalitate, încadrabile în motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Așa fiind, se reține că subsumat motivului de casare evocat [dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..], recurenta a expus modalitățile în care pot fi valorificate creanțele asupra averii debitorului aflat în insolvență -invocând prevederile art. 75 alin. (1), respectiv art. 75 alin. (3) coroborat cu art. 106 alin. (1), precum și art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014- și a arătat că, în cauză, nu prezintă importanță calificarea creanței (dacă e născută înainte sau după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei) pentru că pretențiile puteau fi verificate doar în cadrul procedurii insolvenței, iar creditorii nu au optat pentru niciuna dintre cele două pârghii puse la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 85/2014, formulând o acțiune în pretenții care este inadmisibilă raportat la calitatea pârâtei de societate în insolvență. Criticile sunt nefondate. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (...)". În speță, instanța de apel a reținut că sunt incidente două excepții de la regula consacrată de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel cum rezultă acestea din prevederile art. 75 alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 ["nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1): acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii"] și din prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) din același act normativ ["nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți"]. Înalta Curte notează că recurenta-pârâtă nu a invocat prin memoriul de recurs critici de nelegalitate privind considerentele curții de apel referitoare la incidența în cauză a situației de excepție prevăzută la art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014. Ceea ce a reproșat recurenta instanței de apel este încălcarea prevederilor art. 75 alin. (3) coroborate cu art. 106 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, partea pârâtă susținând că reclamanții își puteau valorifica pretențiile doar în cadrul procedurii insolvenței, astfel că se impunea suspendarea demersului întemeiat pe dispozițiile dreptului comun. Înalta Curte constată că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 rezultă că suspendarea acțiunilor judiciare, instituită ca efect al deschiderii procedurii insolvenței, privește exclusiv creanțele anterioare acestei date, supuse mecanismului colectiv de valorificare prin înscrierea la masa credală. În schimb, creanțele născute ulterior deschiderii procedurii, nefiind supuse concursului creditorilor și nici procedurii verificării creanțelor, pot fi valorificate de titularii lor potrivit dreptului comun, legiuitorul consacrând, prin art. 75 alin. (3) teza I o derogare expresă de la regula suspendării acțiunilor judiciare. Afirmației recurentei privind lipsa de relevanță a momentului în care s-a născut creanța i se opun prevederile art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014. Astfel, ceea ce deosebește creditorii îndreptățiți să participe la procedură de cei care dețin creanțe curente este momentul nașterii creanței, respectiv dacă creanța s-a născut înainte sau după data deschiderii procedurii insolvenței. Cum în litigiul pendinte, față de Societatea CET Govora S.A. s-a deschis procedura insolvenței prin încheierea pronunțată la data de 09.05.2016, în dosarul nr. x/2016, de Tribunalul Vâlcea, iar faptul ilicit reclamat a demarat la 15.05.2017, astfel cum s-a reținut prin decizia recurată și nu s-a contestat de către recurentă, Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 75 alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 în temeiul cărora acțiunile judiciare având ca obiect realizarea unor creanțe născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței nu sunt suspendate, creditorul fiind îndreptățit să își exercite dreptul potrivit regulilor dreptului comun. Se reține că recurenta nu a expus argumentele în temeiul cărora s-ar putea prevala, în susținerea raționamentului său, de dispozițiile art. 75 alin. (3) teza a II-a și art. 106 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care prevăd, contrar opiniei părții, că o creanță ca cea pretinsă în cauză (calificată de instanța de apel ca fiind născută după data deschiderii procedurii) nu se înscrie în tabelul de creanțe. Faptul că teza a II-a a alin. (3) al art. 75 din Legea nr. 85/2014 prevede procedura de urmat, avându-se în vedere că aceste creanțe nu se înscriu în tabelul de creanțe, respectiv formularea pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare a cererii de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar, cu posibilitatea formulării și a contestației în condițiile art. 59 alin. (5)-(7) din lege, nu lasă fără efecte prevederile tezei I a alin. (3) al art. 75, respectiv neaplicarea dispozițiilor alin. (1) acțiunilor judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii insolvenței. Nu mai puțin, Înalta Curte reține ca fiind străină cauzei critica prin care recurenta se raportează la prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 ("cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii…") în contextul în care reclamanții nu invocă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum s-a reținut în prezenta cauză. Nu pot fi primite nici argumentele invocate de recurentă privind soluția pronunțată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect despăgubiri privind același eveniment întrucât textul de lege de care se prevalează pârâta- art. 75 din Legea nr. 85/2014 - se referă la acțiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, fiind evident că numai acele acțiuni care tind la realizarea creanțelor, adică la îndestularea creditorilor, sunt susceptibile de a fi suspendate, astfel că revine instanței de judecată competența și, în același timp, obligația de a analiza, în raport cu limitele învestirii din fiecare cauză, în ce măsură acțiunea aflată în curs de soluționare se circumscrie cerințelor cuprinse în dispozițiile criticate. Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.