ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2023

HOTĂRÂRE

11.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, secția Civilă sub nr. x/2018, la 07.05.2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. CET GOVORA S.A., COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamanți a unei despăgubiri, constând în valoarea de înlocuire la nou a imobilului construcție, proprietatea lor, situat în Comuna Alunu, sat Alunu, Județul Vâlcea, compus din: 1. casă de locuit, în suprafață construită de 143 m.p., edificata în anul 2005; 2. anexă garaj, în suprafață de 21,84 m.p.; 3. anexă coteț de iepuri, în suprafață de 15,51 m.p.; 4. anexă cotețe și magazii, în suprafață de 82,25 m.p.; 5. fânar, în suprafață de 18,24 m.p., construit în 1985; 6. anexă foișor, în suprafață de 45,36 m.p.; 7. anexă WC, în suprafață de 1,44 m.p.; 8. scară cu 15 trepte din mozaic cu lățime de 1 m și grosime a platformei de cca 8-10 cm; 9. fântâna cu diametru de 1,20 de cca. 10 m adâncime zidita din piatra cu acoperiș construit pe astereala de fier, învelitoare de tabla și structura de scos apa confecționată din metal; 10. alei din beton în suprafață de 99,96 mp cu grosimea de 8-10 cm; 11. gard în partea de sud în lungime de 83 m.; 12. gard la D.J. 605C, în lungime de 24,4 m.; 13. gard în partea de nord, în lungime de 83,5 m.; 14. 40 m. gard din ulucă (scândura) de lemn; 15. gard la gradină, în lungime de 56 m., construcție evaluată la suma de 489.570 RON, conform raportului de evaluare nr. x/20.07.2017, executat de S.C. C. S.R.L., la cererea Primăriei Comunei Alunu și notei de inventariere nr. x/13.06.2017. În ceea ce privește terenul în suprafață de 1.027 m.p. din măsurători și 1.018 m.p. din acte, din care: 601 m.p. curți construcții și 426 m.p. arabil, având număr cadastral x și înscris în CF a localității Alunu nr. x și cel în suprafață de 1.251 m.p., deținut în baza titlului de proprietate nr. x, emis de Consiliul Județean Vâlcea la 01.08.2012, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre valoarea unui teren similar cu cel deținut în proprietate de ei, anterior afectării acestuia cu halda de steril, pe care se aflau construcțiile menționate mai sus și valoarea actuală a terenului, așa cum este acesta la momentul actual, acoperit de halda de steril. De asemenea, au solicitat obligarea pârâților și la plata contravalorii plantațiilor existente pe terenul proprietatea lor, identificate conform notei de inventariere nr. x/13.06.2017 și fotografiilor anexate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 515/09.04.2019, Judecătoria Horezu, secția Civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 738/04.04.2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Energiei, Instituția Prefectului Județului Vâlcea și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliului Județean Vâlcea și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, a respins acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții CET GOVORA S.A, prin administrator judiciar D.. și COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a obligat acești pârâți la plata către reclamanți a sumei de 537.253,4 RON, cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 6.488,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și către stat a sumei de 5.507,3 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar în favoarea reclamanților, potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.

Pârâta S.C. CET GOVORA S.A., prin administrator judiciar D.. și administrator special E. a declarat apel împotriva încheierii din 04.11.2019 și a sentinței civile sus-menționate, iar pârâta COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a promovat apel împotriva sentinței civile.

În apel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, care, prin încheierea din 25.04.2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul aceleiași curți de apel.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, deși ambele secții civile, secția I civilă și secția a II-a Civilă, ale Curții de Apel Pitești ar fi competente să judece cauzele civile, față de calitatea apelantelor de profesioniști și de hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, competentă să soluționeze cauza este secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, secție specializată în litigii cu profesioniști.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 12.05.2023, sub același număr unic.

Prin încheierea din 15.06.2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a I Civile din cadrul aceleiași curți de apel; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casației și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, a reținut, în esență, că, raportat la obiectul cauzei și la faptul că răspunderea civilă delictuală a pârâților este întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, procesul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci este unul în materie civilă, ce revine în competența secției I a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Astfel, evocând hotărârea menționată anterior, a apreciat că determinant pentru stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv de calitatea persoanelor implicate în proces.

În acest context, a arătat că, atât prin hotărârea colegiului, indicată mai sus, cât și prin interpretarea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, s-a statuat că relevante pentru stabilirea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, sunt criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, calitatea de profesionist a uneia dintre părți neputând constitui prin ea însăși un astfel de criteriu.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Chestiunea litigioasă cu privire la care instanțele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competența materială procesuală a instanței de control judiciar, respectiv a instanței de apel.

Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Problema competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Așadar, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în primă instanță de o instanță/secție/complet specializată/specializat, verificarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, iar în ipoteza în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate, secții/completuri, verificarea acestei competențe se va realiza în raport cu obiectul și natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite deja în fața instanței de fond.

În speță, litigiul, obiect al dosarului de față, a fost soluționat în primă instanță de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea, în cadrul căruia funcționează două secții civile, cea dintâi, secția I civilă, care soluționează, în primă instanță, cauze în materie civilă stricto sensu, iar cea de-a doua, secția a II-a civilă, care judecă cauze în materie cu profesioniști, procedura insolvenței/falimentului și litigii de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, având în vedere că litigiul a fost soluționat în fond de un complet al unei secții specializate în materie civilă, în considerarea dezlegărilor date de instanța supremă prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar competentă să judece calea de atac a apelului, exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, este cea corespunzătoare instanței care a soluționat fondul litigiului, respectiv secția I Civilă a Curții de Apel Pitești. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cadrul Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, specializate după aceleași criterii ca și secțiile civile ale Tribunalului Vâlcea.

Existența hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nu este de natură să conducă spre o altă concluzie, întrucât partajarea competenței între cele două secții civile nu poate fi realizată decât în limitele cadrului legislativ în materia competenței, respectiv potrivit criteriilor prevăzute cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare și a dezlegărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii date din decizia nr. 18/2016.

De altfel, în măsura în care judecata cauzei s-a realizat de către o instanță civilă, deși în cadrul Tribunalului Vâlcea funcționa o secție specializată și în soluționarea litigiilor privind activitatea profesioniștilor, iar prin încheierea din 23.09.2019, ca urmare a declinării cauzei de la Judecătoria Horezu, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, verificându-și competența sub aspect general, material și teritorial, în condițiile art. 131 C. proc. civ., a reținut că este competent să judece procesul, aspecte necontestate de părți în apel, asupra naturii civile a litigiului și a competenței, instanța de prim control judiciar nu mai putea reveni, fiind depășit termenul procesual pentru stabilirea competenței, potrivit art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) rap. la art. 136 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 4/2023, pronunțată în interesul legii.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești, instanță superioară corespunzătoare celei care a soluționat cauza în fond.