ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1792/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Horezu, la data de 7 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții CET Govora S.A., Complexul Energetic Oltenia S.A., Ministerul Energiei, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata unei despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire a imobilului - construcție situat în comuna Alunu, sat Aluna, jud. Vâlcea, proprietatea reclamanților, compus din: 1. casă de locuit, cu o suprafață construită de 82 mp, având 4 camere, hol și beci de 20 mp, cu o înălțime de 1,8 m, temelie realizată din beton armat, zid de cărămidă, astereală din lemn, învelitoare din țiglă, zidărie din cărămidă, tocărie ferestre din lemn și PVC, cu geam termopan, ușă de la intrare cu tocărie PVC, cu geam termopan, încălzire cu sobe de teracotă și o sobă de cărămidă, instalație electrică racordată la rețeaua de alimentare cu energie electrică, pardoseli realizate pe placă de beton armat, acoperite cu parchet laminat în hol și o cameră și cu scândură în celelalte încăperi, planșee realizate din lemn, zidurile exterioare tencuite și placate cu polistiren expandat în grosime de 3 cm, finisate, zugrăvite, zidurile interioare tencuite, finisate cu glet și vopsite cu vopsea lavabilă; 2. casă de locuit, cu o suprafață construită de 73 mp, compusă din 3 camere, cămară și pridvor, cu o înălțime de 2,3 m, zidărie din cărămidă și pridvor din BCA, tocărie ferestre din lemn și PVC cu geam termopan, încălzire cu sobă de cărămidă, instalație electrică de iluminat, temelie din beton armat, zidărie din cărămidă și BCA, astereală din lemn, acoperită cu țiglă și table, planșeuri din lemn, pardoseală din scândură, zidurile exterioare netencuite și zidurile interioare tencuite, finisate cu glet și vopsite cu vopsea lavabilă; 3. fânar, în suprafața de 37 mp, construit pe stâlpi de fier, pod și contur fânar din lemn, cu astereala de lemn, învelitoare din carton asfaltat; 4. grajd cu fânar de 53 mp, construit pe fundație și zid din beton armat, cu o înălțime de 1,7 m, pod și contur fânar din lemn, înălțimea medie de 3,7 m, astereală din lemn, învelitoare de placi de azbociment și o poiată pe furci de fier, de 13 mp, înălțimea medie de 3 m, cu stâlpi de fier, astereală din lemn și învelitoare din plăci de azbociment; 5. coteț de păsări din lemn în suprafață de 41 mp, din stâlpi de lemn închis cu scândură, înălțimea medie de 1,7 m, cu astereală din lemn și învelitoare de carton asfaltat; 6. coteț de porci în suprafață de 3 mp construit din lemn cu o înălțime de 1,5 m și învelitoare de carton asfaltat; 7. pătul în suprafață de 6 mp, construit pe furci de fier, cu pod și contur din lemn cu o înălțime de 3,5 m cu pardoseli de scândură, astereală din lemn și învelitoare din țiglă; 8. poartă cu stâlpi de fier și laturi cu cadru de fier și placate cu table cu lungime de 3,7 m și înălțime de 1,8 m cu fundație de beton și acoperiș cu lățime de 2 m, format din astereală de lemn și învelitoare de tablă; 9. împrejmuire cu gard din plăci de beton, format din 23 de laturi (3 plăci fiecare latură) și 25 de stâlpi în lungime de 48,7 m cu o înălțime de 1,7 m și gard pe stâlpi de lemn și scândura în lungime de 22,3 m și o înălțime de 1,5 m; 10. gard pe stâlpi de lemn și scândură, împrejmuire teren agricol în lungime de 47 m și înălțime de 1,5 m, cu valoarea de 423.920 RON conform raportului de evaluare gospodărie C. nr. 291/20.07.2017, executat de D. S.R.L., la cererea Primăriei Comunei Alunu; în ceea ce privește terenul în suprafață de 4.997 mp, pe care se află această gospodărie, din care 1.976 mp teren intravilan și 3.021 mp teren arabil extravilan, aflat în continuarea terenului casei tot în punctul Sc. Casei, așa cum rezultă din TP nr. 25630 emis la data de 18 octombrie 2017 de Comisia Vâlcea pe numele C., au solicitat diferența dintre contravaloarea unui teren similar cu cel deținut în proprietate de reclamanți anterior afectării acestuia cu halda de steril pe care se aflau construcțiile menționate mai sus și plantațiile de viță de vie, pomi fructiferi și gradină și valoarea actuală a terenului, așa cum este la momentul actual acoperit de halda de steril; referitor la terenul în suprafața de 2.000 mp, așa cum rezultă din chitanța de vânzare cumpărare din 25.03.2008 și adeverința nr. x din 19 martie 2018 eliberată de Primăria Comunei Alunu acestui teren pe numele C., diferența dintre contravaloarea unui teren similar cu cel deținut în proprietate de reclamanți, anterior afectării acestuia cu halda de steril pe care se aflau construcțiile menționate mai sus și plantațiile de viță de vie, pomi fructiferi și gradină, precum și valoarea actuală a terenului la momentul actual, acoperit de halda de steril; contravaloarea plantațiilor existente pe terenul proprietatea reclamanților respectiv, 8 pluti, 36 de nuci în vârstă de cca. 10 ani, 8 meri, 50 de butuci de viță-de-vie, precum și grădina de zarzavaturi cu ceapă, cartofi, fasole, varză, porumb 40 ari, așa cum apare menționat în nota de constatare nr. x din 15 mai 2017, întocmită de Primăria Comunei Alunu - Comitetul Local pentru Situații de Urgență, cu fotografiile anexate, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 din C. civ. de la 1865, coroborate cu cele ale art. 1385 din același act normativ, O.U.G. nr. 195/2005, Legea minelor nr. 85/2003 și H.G. nr. 1208/2003 privind aplicarea Legii minelor. Prin întâmpinare, pârâta Instituția Prefectului Județului Vâlcea a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. La rândul său, pârâtul Consiliul Județean Vâlcea a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu; excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință, excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor a susținut excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus întâmpinare, prin care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Aceeași apărare a fost formulată, prin întâmpinare, și de către pârâtul Ministerul Energiei. Pârâta Societatea CET Govora S.A. a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu. Prin sentința civilă nr. 2456 din 18 decembrie 2018, Judecătoria Horezu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21 decembrie 2018, sub același număr de dosar.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin cererea formulată la data de 27 septembrie 2019, pârâta CET Govora S.A. a solicitat suspendarea, de drept, a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014. De asemenea, a invocat inadmisibilitatea acțiunii, față de dispozițiile art. 75 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 77 din Legea nr. 85/2014. Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins cererea de suspendare și excepția inadmisibilității. Ulterior, prin încheierea din 25 mai 2020, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului A., decedat la 10 ianuarie 2020, respectiv A., E., F. și G.. Printr-o cerere precizatoare, reclamanții au solicitat majorarea pretențiilor, în sensul de a li se plăti de către pârâți, în solidar, suma de 764.405 RON, respectiv valoarea rezultată din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, suma de 695.432 RON, pentru construcții, la costul de înlocuire brut, suma de 44.500 RON pentru teren, precum și suma de 24.473 RON, constând în despăgubiri stabilite de expertul în agricultură, pentru patru ani. Prin sentința civilă nr. 739 din 4 aprilie 2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Energiei, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Ministerul Finanțelor Publice, și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Județean Vâlcea și a respins cererea de chemare în judecată a acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință. A respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Complexul Energetic Oltenia S.A.. A admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții Complexul Energetic Oltenia S.A. și CET Govora S.A., dispunând obligarea acestora la plata către reclamanți a unor despăgubiri civile în cuantum total de 764.405 RON, din care suma de 695.432 RON reprezentând contravaloarea imobilelor construcții, suma de 44.500 RON constând în contravaloarea imobilelor terenuri, iar suma de 24.473 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor agricole. A obligat, aceiași pârâți, la plata către reclamanți a sumei de 16.656 RON, cheltuieli de judecată. În temeiul dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâții Complexul Energetic Oltenia S.A. și CET Govora S.A. la plata către stat a sumei de 5.661 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar în favoarea reclamanților. Cererea de lămurire și completare a sentinței nr. 739 din 4 aprilie 2022 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, formulată de pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A., a fost respinsă prin sentința nr. 1832 din 17 octombrie 2022, definitivă, prin respingerea apelului. Împotriva sentinței nr. 739 din 4 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, au formulat apeluri pârâții Complexul Energetic Oltenia S.A. și CET Govora S.A.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin încheierea din data de 29 mai 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a amânat pronunțarea asupra apelurilor la data de 12 iunie 2023 și, apoi, la 19 iunie 2023. Prin decizia nr. 3880 din 19 iunie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții Complexul Energetic Oltenia S.A. și CET Govora S.A., prin administrator judiciar H., împotriva sentinței nr. 739 din 4 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018. Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 iunie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei și dispozitivului deciziei civile nr. 3880 din 19 iunie 2023, în sensul că se va trece "Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei", în loc de "Definitivă", cum eronat s-a consemnat.

Calea de atac formulată în cauză. 4.1. Pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 3880 din 19 iunie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, îndreptată prin încheierea din 22 iunie 2023 a aceleiași instanțe. În motivare, a susținut nelegalitatea deciziei recurate în raport de probatoriul administrat și de menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței cu privire la întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, atât în sarcina sa, cât și a pârâtei Societatea CET Govora S.A. cu privire la faptele ilicite (a acțiunii și a inacțiunii) săvârșite, cauzatoare de prejudiciu. A invocat, astfel, interpretarea nelegală a normelor de drept material incidente în privința răspunderii civile delictuale reținute în sarcina sa. Referitor la activitatea de haldare, efectuată la cariera Berbești Vest de către recurentă și de predecesoarele sale, până la data încheierii contractului de transfer de afacere, a considerat că starea de fapt, ce a rezultat din concluziile raportului de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere și construcții miniere, este în contradicție cu considerentele decizie recurate, prin care s-au reținut acțiuni/inacțiuni ale sale, care s-ar integra în lanțul de cauzalitate cu privire la prejudicierea reclamanților. Recurenta a învederat că reiese din materialul probatoriu de la dosarul cauzei, precum și din situația de fapt dedusă judecății că activitatea de haldare la cariera Berbești Vest cuprinde doua faze: de la data înființării, în 1977, până la data transferului de afacere, 2 martie 2015, de la Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la Societatea CET Govora S.A., când halda de steril era stabilă și nu prezenta risc de alunecare, și de la data de 2 martie 2015 până în mai - iunie 2017, când activitatea de haldare a sterilului a fost efectuată de pârâta Societatea CET Govora S.A. și halda de steril a alunecat, acoperind imobilele reclamanților, perioadă când s-a produs atât fapta ilicită, cât și prejudiciul. Raportat la aceste aspecte, a susținut că instanța de apel a interpretat eronat concluziile raportului de expertiză, referitoare la apărările pe care le-a formulat cu privire la stabilitatea haldei de steril. A făcut referire la concluziile raportului de expertiză specialitatea geologia resurselor miniere și construcții civile, întocmit de expertul I., privind existența, la data transferului de afacere de la recurentă la pârâta Societatea CET Govora S.A., a unei halde stabile și fără risc de alunecare, aspect ce atestă inexistența, în ceea ce o privește, a unei fapte ilicite, a vinovăției și a producerii unui prejudiciu. A menționat că prejudiciul s-a produs ulterior transferului, prin săvârșirea de către pârâta Societatea CET Govora S.A. a unei fapte ilicite, constând în nerespectarea activității de haldare a sterilului conform prescripțiilor tehnice în vigoare, incidente în materie. Sintagma "halda stabilă și fără risc de alunecare", astfel cum a fost reținută în raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost interpretată eronat de instanța de apel, raportat la perioada de timp cât halda carierei Berbești Vest a fost în subordinea sa, prin predecesoarele sale. Curtea, la stabilirea vinovăției pentru crearea prejudiciului reclamanților, trebuia să se raporteze strict la activitatea de haldare, până la data transferului de afacere, când halda era stabilă și nu prezenta risc de alunecare, acest aspect înlăturând orice legătură de cauzalitate între acțiunea/inacțiunea sa și fapta ilicită, săvârșită după transferul către pârâta Societatea CET Govora S.A. Recurenta a apreciat că instanța de apel trebuia să admită suplimentarea probatoriului, solicitată prin apelul formulat, respectiv o completare a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea geologia resurselor miniere și construcții miniere, deoarece, față de considerentele sentinței Tribunalului Vâlcea, era esențial a se stabili dacă această stare de fapt (haldă stabilă și fără risc de alunecare) concura la producerea prejudiciului, în sensul în care ar fi existat și o culpă a sa. Chiar dacă instanța de apel s-a raportat la concluziile raportului de expertiză referitoare la construirea haldei fără a se respecta o serie de amenajări constructive prevăzute de proiectant și impuse de PT C39/1997 (prescripții tehnice privind proiectarea, realizarea și conservarea haldelor), recurenta a considerat că aceste aspecte nu se integrează în lanțul de cauzalitate al producerii prejudiciului, întrucât curtea nu a coroborat aceste concluzii cu măsurile luate pentru evitarea alunecării haldei până la data transferului către pârâta Societatea CET Govora S.A., respectiv împăduriri care au creat un factor de stabilitate al haldei de steril. De altfel, a susținut că aceste împrejurări nu au relevanță în cauză, cât timp, odată cu încheierea contractului de transfer de afacere între părți, cumpărătorul, în efectuarea activității de haldare, potrivit clauzelor contractuale, avea obligația să respecte prescripțiile tehnice în vigoare și să ia toate măsurile impuse pentru a preîntâmpina alunecarea haldei. Recurenta a mai arătat că instanța de apel trebuia să se raporteze și la intervalul foarte mare de timp de haldare, până la data transferului de afacere, 1979-1980 - 02.03.2015, când, potrivit raportului de expertiză, alunecările care au avut loc pe parcursul activității, de la data începerii depunerii sterilului în halda exterioară și până la 4 mai 2017, au fost de mici dimensiuni și nu se impuneau măsuri speciale de stabilizare a haldei. Cât timp recurenta a predat o haldă stabilă, fără risc de alunecare, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea unei fapte ilicite, a vinovăției și a producerii unui prejudiciu și nici existența unei legături de cauzalitate între aceste elemente, astfel cum a reținut, eronat, Curtea de Apel Pitești. Recurenta a afirmat că subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și faptul că instanța de apel a legat culpa sa de precipitațiile căzute în cursul anului 2017, care au fost coroborate cu concluziile raportului de expertiză, reținându-se că nu s-au luat măsuri de stabilizare a haldei. Or, din această perspectivă, hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși s-a făcut trimitere la vinovăția exclusivă a pârâtei Societatea CET Govora S.A., s-a antamat și culpa sa. Recurenta a criticat, totodată, modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive de către instanța de apel, pe care a reiterat-o și în recurs, în raport de prevederile art. 36 din C. proc. civ. și ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003. A arătat că, având în vedere cele relevate de materialul probator administrat, în ceea ce o privește pe recurentă, nu există faptă ilicită, vinovăție și legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, care este de esența răspunderii civile delictuale, nu sunt întrunite în persoana sa condițiile art. 36 din C. proc. civ., neexistând identitate între persoana chemată în judecată și raportul juridic dedus judecății. Raportat la inexistența faptei ilicite în sarcina sa, cât și la contractul de transfer de societate încheiat între părți, precum și la toate obligațiile refacerii mediului în urma desfășurării lucrărilor miniere, anterioare și viitoare, recurenta a susținut că sunt îndeplinite cele două condiții ale art. 52 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 a minelor. Astfel, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, potrivit obiectivelor menționate în cererea de recurs. În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. 4.2 Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 3880 din 19 iunie 2023 și a încheierii din 29 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pârâta CET Govora S.A. a solicitat casarea acestora și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la această instanță, iar în subsidiar, casarea hotărârilor recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamanților. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de control judiciar a încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, soluția pronunțată în apel fiind nelegală în ceea ce privește nerespectarea normelor procedurale referitoare la admisibilitatea probelor (art. 255 C. proc. civ.) și încuviințarea acestora (art. 258 C. proc. civ.), cu referire la respingerea probelor solicitate în apel (art. 330 C. proc. civ.). A arătat că, prin încheierea din 23 martie 2023 și prin decizia recurată, instanța a respins cererea de completare a probatoriului pe care a formulat-o, cu încălcarea dispozițiilor procedurale anterior menționate, reținând că "aspectele ce se doresc a fi lămurite vizează, în realitate, chestiuni de fond … " Or, raportat la conținutul raportului de expertiză efectuat la fond, se impunea completarea acestuia, întrucât expertul nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse de recurentă, iar concluziile sunt parțial contradictorii. Recurenta a menționat că a semnalat faptul că, la întocmirea raportului de expertiză, expertul a ignorat, în mod nejustificat, documentațiile grafice miniere care au stat la baza construcției haldei (proiect de execuție, studiu de fezabilitate, plan de dezvoltare, programe anuale de exploatare, planuri de situație cu închiderile lunare), documente din care rezultă că la momentul producerii alunecării de teren fuseseră respectate întocmai proiectele avizate de ANRM - autoritatea competentă pentru exploatările miniere. Afirmațiile expertului nu au concordat cu legislația în vigoare, acesta neavând în vedere nici Ordinul Președintelui ANRM cu privire la modul de întocmire și avizare a Programelor Anuale de Exploatare. Acesta a confundat halda exterioară, care se construiește cu instalație de haldat de mare dimensiune prin trepte, cu halda interioară, unde haldarea se face cu utilaje termice prin trepte de înaintare cu înălțimea de 5 m, inducând în eroare instanța de judecată. Recurenta a susținut că raportul de expertiză conține concluzii contradictorii, reținându-se, pe de o parte, că nu au fost respectate tehnologiile de construire a haldei, încă de la început, din anul 1980, că factorii care au determinat deversarea haldei sunt tehnologici, iar aceștia au fost ignorați de la momentul construirii haldei, astfel încât culpa pentru producerea prejudiciului aparține proiectantului și executantului, neputându-se reține culpa sa, pentru a-i fi antrenată răspunderea, mai ales că, la începutul construcției haldei, activitatea a fost în subordinea Complexului Energetic Oltenia S.A. Pe de altă parte, recurenta a arătat că expertul a reținut că principalele cauze ale producerii evenimentului, care au condus la crearea prejudiciului solicitat a fi reparat de către reclamanți, au fost cauzele naturale, proiectul de construcție întocmit de proiectantul minier ICSITPML Craiova, care nu a prevăzut posibilitatea ca halda să alunece în condiții de umiditate excesivă, având în vedere și faptul că amplasamentul proiectat al haldei exterioare de steril a fost pe fostul fir al Văii Drăcoaia, iar activitatea de haldare nu trebuia să înceapă decât după exproprierea proprietăților deținute de localnici. Expertul avea de lămurit și un alt aspect, esențial pentru soluționarea corectă a cauzei, respectiv cel privind punctul de unde a pornit alunecarea, care o disculpa pe recurentă de orice fel de răspundere. Recurenta a expus situația de fapt, arătând că, la data de 10 mai 2017, în punctul "Gropile", din extravilanul comunei Alunu, jud. Vâlcea, s-a produs o alunecare naturală de teren, localizată în corpul imobilului în suprafață de 18,1 ha, cu vegetație forestieră, aflată în proprietatea privată și în administrarea localității menționate, aceasta fiind amenajată și predată în anul 2008, după eliberarea de sarcini tehnologice, de către fosta Societate Națională a Lignitului Oltenia S.A. Tg. Jiu, antecesoarea Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. Târgu Jiu, către Consiliul Local al Comunei Alunu, conform procesului-verbal nr. x din 27 iunie 2008 și a dispoziției nr. 53930 din 24 iulie 2008 a directorului general al societății indicate. Alunecarea naturală de teren s-a propagat pe o suprafață de aproximativ 66 ha, conducând la afectarea tuturor proprietarilor din avalul pădurii de salcâm, până la albia râului Olteț. Terenul, care a alunecat și a antrenat celelalte imobile din aval, aparține UAT Alunu, aceasta fiind răspunzătoare pentru evenimentul produs. În lipsa încuviințării probei cu expertiză, recurenta a fost lipsită de dreptul la apărare, fiind încălcate dispozițiile art. 13 din C. proc. civ., deși a formulat cererea de probatoriu în termenul legal și a motivat necesitatea administrării acesteia. Recurenta a afirmat că, astfel, instanța nu a respectat prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu numai că nu a stăruit în administrarea unui probatoriu adecvat, dar l-a respins pe cel propus, pentru un motiv nelegal. Or, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., instanța avea obligația de a ordona dovezile utile pentru aflarea adevărului, în afara probelor propuse de părți, nerespectarea rolului activ al judecătorului fiind sancționată cu desființarea hotărârii pentru nelegalitate. În consecință, în cauză, s-a administrat doar proba cu înscrisuri, proba cu expertiză fiind respinsă fără o motivare adecvată, instanța nemanifestând rol activ în vederea aflării adevărului asupra faptelor contestate de către recurentă. Prevalându-se de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat în niciun mod aspectele semnalate prin memoriul de apel cu privire la necesitatea completării expertizei efectuate de expertul I., respingând, nelegal și nemotivat solicitările sale formulate în acest sens. A arătat că încheierea prin care au fost respinse probele nu este motivată. Referitor la decizia recurată, a apreciat că aceasta cuprinde preluări din cuprinsul sentinței, iar nu un raționament propriu, care să justifice soluția pronunțată. Curtea nu a răspuns tuturor motivelor de apel, pe unele ignorându-le în totalitate. Soluția din apel este nemotivată, câtă vreme instanța nu a amintit mijloacele de probă care i-au format convingerea și nici nu a arătat argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei. Or, obligația instanței de a-și motiva hotărârea, consacrată în termeni imperativi prin dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere, printre altele, examinarea argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument esențial și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Mai mult, dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează dreptul la un proces echitabil. Potrivit jurisprudenței constante a CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune obligația instanțelor interne de a examina, în mod real, punctual și efectiv problemele esențiale ce i-au fost supuse (cauzele Albina împotriva României, Perez contra Franței, Van der Hurk împotriva Olandei). Făcând trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept cuprinse în art. 75 din Legea nr. 85/2014. Astfel, a arătat că modalitatea în care creditorii își pot recupera sumele trebuie să se raporteze la prevederile Legii nr. 85/2014, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor (art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014). Pentru creanțele certe, lichide și exigibile, născute după data deschiderii procedurii insolvenței, creditorii pot să facă cerere de plată, ce va fi analizată de către administratorul judiciar (art. 75 alin. (3) coroborat cu art. 106 alin. (1) din Legea nr. 85/2014). Pentru creanțele anterioare datei de deschidere a procedurii se va depune cerere de înscriere la masa credală (art. 102 alin. (1) din Legea 85/2014). În cauză, debitorul nu a optat pentru niciuna dintre aceste două pârghii puse la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 85/2014, optând pentru formularea unei acțiuni în pretenții, care este inadmisibilă, raportat la calitatea pârâtei de societate aflată în insolvență. Or, art. 75 din Legea nr. 85/2014 prevede că, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează. Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată și starea de insolvență a CET Govora S.A., reclamanții nu își puteau valorifica pretențiile printr-o acțiune de drept comun, câtă vreme exista o lege specială, ce impunea o altă procedură de valorificare a acestora, respectiv Legea nr. 85/2014. Așadar, acțiunea reclamanților față de Societatea CET Govora S.A. este și inadmisibilă, întrucât pretențiile puteau fi valorificate numai în cadrul procedurii insolvenței, în raport de dispozițiile speciale. Un argument în plus al nelegalității hotărârii instanței de apel este dat de soluția pronunțată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect despăgubiri privind același eveniment, instanța apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2014, dispunând disjungerea cauzei și încetarea acțiunii față de recurentă. Acel litigiu a fost soluționat definitiv prin respingerea recursului promovat de Complexul Energetic Oltenia S.A. la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta fiind considerată vinovată de producerea prejudiciului și obligată la despăgubiri. Recurenta a susținut astfel că decizia recurată încalcă principiul specialia generalibus derogant. A mai arătat că nu au fost respectate dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, fiind incidente dispozițiile art. 1378 din C. civ., în ceea ce o privește. Instanța a analizat situația de fapt, prin raportare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reclamanții indicând expres acest temei de drept. Cât timp reclamanții nu au înțeles să modifice temeiul de drept al acțiunii, instanța, în virtutea rolului activ și pentru ocrotirea intereselor legitime ale părților, era îndreptățită și chiar obligată să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. În speță, prin completarea raportului de expertiză, era necesară lămurirea completă a situației de fapt cu privire la punctul de la care a pornit alunecarea de teren, aceasta răsfrângându-se direct asupra temeiului de drept al răspunderii civile delictuale. Recurenta a apreciat că temeiul de drept al acțiunii poate fi doar art. 1378 din C. civ., deoarece halda constituie o construcție civilă de inginerie minieră, coroborat cu dispozițiile legale în materia construcțiilor civile (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții), astfel că nu i se poate imputa vreun fapt juridic ilicit și, implicit, angaja răspunderea civilă delictuală, de vreme ce nu îi aparțin nici imobilul în suprafață de 18,1 ha cu vegetație forestieră - pădure de salcâm, de unde a pornit alunecarea de teren, nici halda exterioară de steril Berbești Vest și nici nu îi pot fi atribuite operațiunile de evacuare și demolare a gospodăriei reclamanților. În acest caz, răspunderea juridică trebuie să revină UAT comuna Alunu, jud. Vâlcea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 481/2004, eventual coroborat cu art. 1377 și art. 1378 din C. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la data de 23 octombrie 2023, în termen procedural, pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale a invocat excepția nulității recursurilor, din perspectiva neîncadrării motivelor acestora în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. La data de 25 octombrie 2023, reclamanții au depus întâmpinări la recursurile formulate în cauză. În ceea ce privește recursul pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, solicitând să se constate, în baza art. 431 din C. proc. civ., efectele puterii de lucru judecat ale deciziei nr. 932 din 4 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, într-o speță similară. Referitor la recursul formulat de pârâta CET Govora S.A. au invocat, în principal, nulitatea acestuia, pentru indicarea unor aspecte de netemeinicie și a elementelor de fapt ale cauzei, incompatibilă cu dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, urmând să se rețină, de asemenea, efectele puterii de lucru judecat ale deciziei nr. 932 din 4 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018. Prin întâmpinarea depusă la data de 26 octombrie 2023, la recursul pârâtei Societatea CET Govora S.A., pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. a cerut respingerea acestuia, ca nefondat. La data de 6 noiembrie 2023, pârâtă CET Govora S.A. a formulat întâmpinare la recursul pârâtului Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a cerut, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat. Totodată, a solicitat efectuarea de verificări asupra recursului acestei părți sub aspectul timbrajului și al termenului de declarare a căii de atac. Pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus răspuns la întâmpinarea pârâtei Societatea CET Govora S.A., iar la 12 decembrie 2023, pârâtul Ministerul Energiei a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și respingerea recursului pârâtei Societatea CET Govora S.A.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din data de 18 aprilie 2024, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 3880 din 19 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, îndreptate prin încheierea din 22 iunie 2023 a aceleiași instanțe, și recursul formulat de pârâta Societatea CET Govora S.A., societate în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar H., împotriva deciziei nr. 3880 din 19 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, îndreptate prin încheierea din 22 iunie 2023, precum și împotriva încheierii din 29 mai 2023 a aceleiași instanțe. A fixat termen pentru judecata recursului la 20 iunie 2024, complet C8 noul C. proc. civ., în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a rămas în pronunțare, instanța amânând pronunțarea la data de 26 iunie 2024. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În cauză, prin decizia recurată, astfel cum a fost îndreptată cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acesteia, instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe, cu referire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Complexul Energetic Oltenia S.A. și la admiterea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți, în sensul obligării pârâților Complexul Energetic Oltenia S.A. și CET Govora S.A., în solidar, la plata de despăgubiri civile în cuantum total de 764.405 RON (695.432 RON reprezentând contravaloarea imobilelor construcții, 44.500 RON constând în contravaloarea imobilelor terenuri, 24.473 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor agricole), fiind întrunite elementele pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția. Instanțele devolutive au reținut, în urma interpretării probatoriului administrat, că cele două societăți pârâte au săvârșit faptele ilicite imputate, întrucât nu au luat toate măsurile pentru stoparea alunecării haldei de steril Berbești Vest anterior începerii activității de haldare, cât și pe parcursul acestei activități, ce ar fi avut ca efect detensionarea presiunii din corpul haldei în condițiile în care unghiul de frecare interioară și coeziunea au atins valori minime corespunzătoare stării de echilibru. În aceste condiții, prejudiciul a fost cauzat de deplasarea haldei de steril peste imobilele reclamanților, această deplasare fiind determinată nu numai de precipitațiile abundente căzute în luna mai 2017, ci și de lipsa treptelor de înfrățire cu versanții, de lipsa drenurilor de colectare și dirijare a apelor pe fundamentul haldei, de necompactarea amestecului de roci în haldă, în contextul neluării de măsuri pentru cunoașterea stării și a proprietăților fizico-mecanice ale amestecului de roci din haldă de către pârâți, nici până în anul 2015 de către Complexul Energetic Oltenia S.A., nici după acest an de către CET Govora S.A. Au reținut, totodată, că fapta ilicită de a halda necorespunzător normelor tehnice s-a propagat de-a lungul timpului încă de la data construirii haldei, inclusiv pe perioada cât această haldă se afla în administrarea Complexului, în sensul că trebuiau curățate zonele cu alunecări active și se impunea evacuarea apei din partea de amonte a haldei, realizarea treptelor de înfrățire, executarea de ziduri de sprijin, excavarea straturilor superficiale și a rocilor argiloase neconsolidate, etc. De altfel, construirea haldei exterioare Berbești Vest s-a făcut fără a se respecta o serie de amenajări constructive prevăzute de proiectant. Fenomenul de alunecare produs la halda exterioară de steril de la cariera Berbești Vest putea fi prevenit dacă construcția haldei ar fi fost proiectată și realizată încă de la începutul activității miniere de la cariera Berbești Vest, pe baza normelor de calcul a potențialului la alunecare conform criteriilor litologic, geomorfologic, structural, hidrologic și climatic, hidrogeologic, silvic și antropogen, în corelare cu exproprierea suprafețelor de teren limitrofe pentru realizarea înfrățirii treptelor de haldă cu taluzele de vest și de est. Din punct de vedere tehnologic, cauzele alunecării haldei de steril se datorează neexecutării la timp a următoarelor lucrări: neînfrățirea haldei cu versanții naturali situați la vest și la est; nescarificarea terenului de bază și neîndepărtarea solului vegetal; depunerea descendentă a materialului steril, ceea ce nu a permis consolidarea treptelor de bază, favorizând deformațiile plastice în corpul haldei și inițierea unor alunecări parțiale, odată cu creșterea unghiului de taluz; necompactarea treptelor de haldă, pentru reducerea tasărilor și a infiltrării apelor în corpul haldei; încorporarea în haldă a rocilor argiloase plastice moi și existența zonelor de băltire a apelor în perioadele cu precipitații abundente; subminarea fundamentului haldei de prezența lucrărilor miniere subterane situate în zona de nord-est a haldei; depășirea unghiurilor de stabilitate ale rocilor prin supraîncărcarea haldei și creșterea înălțimii treptelor, lucrări ce nu au fost realizate corespunzător nici pe perioada administrării haldei de steril de către Complexul Energetic Oltenia S.A., și nici ulterior de către S.C. CET Govora S.A. 1. Printr-o primă critică formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a susținut neîntrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, atât în sarcina sa, cât și a pârâtei Societatea CET Govora S.A. cu privire la faptele ilicite (a acțiunii și a inacțiunii) săvârșite, cauzatoare de prejudiciu. În acest context a arătat, în esență, că starea de fapt, ce a rezultat din concluziile raportului de expertiză în specialitatea geologia resurselor miniere și construcții miniere, este în contradicție cu considerentele deciziei recurate, în care s-au reținut acțiunile/inacțiunile sale care s-ar integra în lanțul de cauzalitate cu privire la prejudicierea reclamanților. În opinia sa, instanța de apel, referitor la activitatea de haldare efectuată la cariera Berbești Vest, a interpretat eronat concluziile raportului de expertiză, în condițiile în care s-a constatat de către expert, la data transferului de afacere de la recurentă la Societatea CET Govora S.A., că halda este stabilă și fără risc de alunecare, aspect ce confirmă inexistența, în ceea ce o privește, a unei fapte ilicite, a vinovăției și a producerii vreunui prejudiciu. Or, prejudiciul s-a produs ulterior transferului, prin nerespectarea de către pârâta Societatea CET Govora S.A. a activității de haldare a sterilului conform prescripțiilor tehnice în vigoare. A menționat că, la stabilirea vinovăției, curtea trebuia să se raporteze strict la activitatea de haldare, până la data transferului de afacere, anul 2015, când s-a perfectat contractul de transfer de către cele două pârâte, moment la care halda era stabilă și nu prezenta risc de alunecare, acest aspect înlăturând orice legătură de cauzalitate între acțiunea/inacțiunea sa și fapta ilicită, săvârșită după transferul către pârâta Societatea CET Govora S.A. A mai arătat că împrejurările avute în vedere în raportul de expertiză nu se integrează în lanțul de cauzalitate al producerii prejudiciului, întrucât instanța de apel nu a coroborat concluziile rezultate cu măsurile luate pentru evitarea alunecării haldei până la data transferului către pârâta Societatea CET Govora S.A., respectiv împăduriri care au creat un factor de stabilitate al haldei de steril, după cum nu s-a observat că, odată cu încheierea contractului de transfer de afacere între părți, cumpărătorul, în efectuarea activității de haldare, potrivit clauzelor contractuale, avea obligația să respecte prescripțiile tehnice în vigoare și să ia toate măsurile impuse pentru a preîntâmpina alunecarea haldei. Or, cât timp recurenta a predat o haldă stabilă, fără risc de alunecare, instanța de apel nu putea reține în sarcina sa săvârșirea unei fapte ilicite, vinovăția și producerea unui prejudiciu și nici existența unei legături de cauzalitate între aceste elemente. Înalta Curte constată, din analiza celor anterior expuse, că recurenta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. este nemulțumită de modalitatea în care instanța de prim control judiciar a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit de expert I., așadar, de modul în care a interpretat o probă administrată pe parcursul judecății. Însă, interpretarea probelor administrate de către instanțele de fond este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate și nu reprezintă o chestiune de nelegalitate ce poate fi cenzurată în recurs. Totodată, reține că obligația de stabilire a chestiunilor de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, care încuviințează probele în raport de teza probatorie propusă și de utilitatea lor în dezlegarea aspectelor litigioase deduse judecății, iar, în acest demers, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorii fondului le apreciază în mod liber, potrivit convingerii lor, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare. Prin urmare, criticile recurentei referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriilor se plasează în afara controlului judiciar al instanței de recurs. Din aceeași perspectivă, Înalta Curte constată că analiza necesității administrării unui supliment la raportul de expertiză, astfel cum susține recurenta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., reprezintă un element ce se circumscrie exclusiv competenței instanțelor devolutive (cărora le incumbă îndatorirea de a stabili situația de fapt a cauzei), motiv pentru care nu poate constitui obiect al verificării jurisdicționale în această fază procesuală, nefiind, oricum, subsumabilă motivului de recurs consacrat expres prin prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a arătat că în mod greșit instanța de apel a legat culpa sa de precipitațiile căzute în cursul anului 2017, împrejurare coroborată cu concluziile raportului de expertiză, reținându-se astfel că nu s-au luat măsuri de stabilizare a haldei. Or, din această perspectivă, în opinia recurentei, hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși s-a făcut trimitere la vinovăția exclusivă a pârâtei Societatea CET Govora S.A., s-a antamat și culpa sa. Înalta Curte are în vedere natura extraordinară a căii de atac a recursului, în care se exercită exclusiv un control de legalitate cu privire la o hotărâre necesar a nu fi afectată de viciul motivării. Astfel, motivarea hotărârii judecătorești este supusă atât exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât și principiilor jurisprudențiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Ca atare, motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, fiind de esența hotărârii, înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar. Pentru invocarea nemotivării hotărârii supuse căii de atac, în principiu, este suficientă trimiterea la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., însă pentru celelalte două variante normative - motivarea contradictorie ori motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - recurentul este ținut să indice instanței de recurs și să dezvolte ipotezele de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente și, după caz, să indice acele considerente străine de natura pricinii. În situația de față, recurenta face trimitere doar la modalitatea de apreciere a probelor și cum acestea trebuiau interpretate și coroborate între ele, fiind în dezacord cu concluzia instanței de apel din decizia pronunțată; or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, întrucât stabilirea ori verificarea situației de fapt reținute de instanțele de fond și, deci, temeinicia hotărârii recurate nu pot constitui obiect al recursului, Înalta Curte fiind ținută de limitele controlului de legalitate ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În atare condiții, Înalta Curte urmează a înlătura ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Recurenta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a criticat și soluția dată excepției lipsei calității sale procesuale pasive de către instanța de apel, excepție pe care a reiterat-o și în recurs, în raport de prevederile art. 36 din C. proc. civ. și ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003. A arătat că, nefiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale în persoana sa, nu există identitate între persoana chemată în judecată și cea din raportul juridic dedus judecății. Înalta Curte reține că, deși aparent se invocă o încălcare a unor norme de drept procesual, în fapt recurenta contestă incidența în cauză a dispozițiilor art. 1357 și următoarele din C. civ.. Totodată, recurenta afirmă că, raportat la inexistența faptei ilicite în sarcina sa și la contractul de transfer de societate încheiat între părți, precum și la toate obligațiile refacerii mediului în urma desfășurării lucrărilor miniere, anterioare și viitoare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 a minelor. Critica astfel formulată, examinată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este fondată. În cauză, astfel cum s-a arătat în precedent, s-a statuat cu privire la situația de fapt și s-a constatat că cele două societăți pârâte au săvârșit faptele ilicite cauzatoare de prejudiciu, dat fiind că nu au luat toate măsurile pentru stoparea alunecării haldei de steril Berbești Vest anterior începerii activității de haldare, cât și pe parcursul acestei activități, fiind indicate în mod concret și detaliat care erau acele operațiuni tehnice și ce verificări trebuia a fi întreprinse pentru a preveni, respectiv pentru a atenua producerea alunecării de teren. Deși recurenta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a invocat drept cauze exoneratoare de vinovăție, pe de o parte, fapta unui terț, a Societății CET Govora S.A., iar pe de altă parte un eveniment aparent imprevizibil, precipitațiile abundente căzute în perioada 2017, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că evenimentul meteo nu are caracter exonerator de răspundere, căderea de precipitații nefiind o împrejurare ce nu putea fi prevăzută, din contră, iar coexistența mai multor cauze ale faptei prejudiciabile atrage răspunderea civilă solidară, întrucât doar dacă paguba era consecința exclusivă a unei cauze străine, neimputabile uneia dintre pârâte, cealaltă ar fi fost exonerată de răspundere; or, sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale, concurența mai multor factori la producerea prejudiciului nu poate fi avută în vedere, atât timp cât nu pot fi reținute cauze ce înlătură cu totul culpa vreuneia dintre societățile pârâte. Cât timp s-a dovedit că lucrările de haldare au fost realizate necorespunzător atât pe perioada administrării haldei de steril de către Complexul Energetic Oltenia S.A., cât și ulterior, de către CET Govora S.A., în speță sunt incidente dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. În ceea ce privește aplicarea și interpretarea greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003, conform cărora "Titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării", Înalta Curte apreciază că norma juridică invocată justifică calitatea procesuală pasivă a recurentei de față în situația în care s-a probat că responsabilitatea pentru producerea prejudiciului aparține și aceste