ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2024

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, a formulat contestație împotriva rezoluției din data de 10 martie 2022 din lucrarea nr. C22-384 emisă de inspectorul șef al Inspecției Judiciare prin care de fapt s-a menținut rezoluția nr. FN din data de 02 02.2022 din lucrarea nr. x dispusă de inspector judiciar B. în dosarul nr. x.

Prin sentința civilă nr. 1883 din 28 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1883 din 28 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 a exercitat calea de atac a recursului reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că prin hotărârea atacată nu este prezentată și nici analizată niciuna dintre abaterile disciplinare/greșeli grave ale procurorilor/comisar de poliție, comise în cadrul dosarului nr. x/2020 al Parchetului Râmnicu Vâlcea, ce conține 7 abateri disciplinare detaliate în cererea de recurs la pct. i), ii), iii), iv), v), vi) și vii). Or, a opinat recurenta că fără cunoașterea de către instanță a acestor fapte de abateri disciplinare/greșeli nu era posibilă o analiză obiectivă și corectă a cererii la curtea de apel. Totodată, a arătat că obiecțiile privitoare la întâmpinarea Inspecției Judiciare de la lit. A).6 din cererea de recurs se adresează deopotrivă și sentinței civile recurate care a admis în integral susținerile pârâtei din întâmpinare, fără a le analiza critic, deci instanța de fond a acționat în mod greșit și fără discernământ privind admiterea integrală a întâmpinării și deci a rezoluției IJ.

Susținerea din sentință cum că petenta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la maniera de îndeplinire a atribuțiilor profesionale de către PIM și NN, a învederat că nu este adevărată, deoarece a prezentat motivat abaterile disciplinare/greșeli grave ale PIM și NN.

Cu privire la susținerea din sentință de la pagina 10 alin. (10), a arătat că rezoluția nu prezintă situația de fapt (care conține abaterile disciplinare ale PIM, NN și PMȘ neprezentate în rezoluție) și nu sunt prezentate argumente reale în rezoluție după cum instanța constată ușor.

Referitor la susținerile din sentința civilă de la pagina 11 alin. (10) în sensul că prin verificări prealabile inspectorul judiciar face o cercetare asupra fondului sesizării, a susținut că inspectorul judiciar nici măcar nu menționează fondul sesizării care este falsul din PVR.

În ceea ce privește susținerea din sentința civilă de la pagina 11 alin. (3) cum că modul de aplicare a normelor de drept penal nu poate fi considerată o abatere de la îndatoririle de serviciu în procesul interpretării și aplicării legii, recurenta-reclamantă a menționat că este exprimată o distorsionare a realității deoarece faptele și acțiunile PIM, NN și PMȘ de abateri disciplinare sunt real dovedite, iar hotărârea pronunțată încearcă să le justifice/acopere prin fraze ce nu au legătură cu dosarul în cauză care este falsul din PVR.

Susținerea din sentința civilă de la pagina 11 alin. (5) cum că IJ nu are atribuții de urmărire penală cum urmărește în fapt reclamanta, recurenta susține că este exprimată o distorsionare a acțiunii sale, atribuindu-le fără temei o intenție (urmărire penală prin IJ) pe care nu a solicitat-o nicăieri în dosar, dar hotărârea pronunțată încearcă să favorizeze partea adversă care a comis falsul din PVR.

Referitor la susținerea din sentința recurată de la pagina 11 alin. (8) cum că reclamanta urmărește o rejudecare a procesului său penal fără a aduce critici efective împotriva soluției date de Inspectorul-șef al IJ, recurenta arată că este exprimată o distorsionare a acțiunii sale atribuindu-le fără temei o altă intenție (rejudecare proces penal) pe care nu a solicitat-o nicăieri în dosar, ci doar sancționarea celor care au manifestat abateri disciplinare/greșeli grave.

Cu privire la susținerea din sentința recurată de la pagina 11 alin. (10) cum că "răspunzând reclamantei cu privire la starea de fapt din contestație ...aceasta nu poate fi...", recurenta a arătat că este exprimată o distorsionare a acțiunii sale deoarece nu a solicitat această acțiune, ci doar a cerut o cercetare obiectivă a acțiunilor PIM, NN și PMȘ.

În concluzie, recurenta-reclamantă a învederat că cei 46 de membrii ai A. ai Bl. SOF 1 NORD Râmnicu Vâlcea au dreptul la o judecată corectă în recurs privind PVR declarat fals, iar ulterior și în dosarul civil nr. x/2010, în raport cu vânzătorul apartamentelor, C., în urma căruia, prin obligarea lui C. la reactualizarea PVR la Bl. SOF 1, ce a fost anulat de prima instanță civilă, C. va fi obligat să restituie A. 1 suprafața de cca. 1000 mp de teren, căci și această suprafață de 1000 mp era cuprinsă în suprafața de cca. 1700 mp din autorizația de construire/2005 a Bl. SOF 1, suprafață din care prin modificări ilegale aduse la Documentații, C. a vândut membrilor Asociației doar suprafața de cca. 700 mp, strict de sub Bl. SOF 1, astfel că în prezent pe acest teren de 700 mp, atribuit de C., la Bl. SOF 1, acest bloc a devenit o insulă izolată de drumul public (fără parcări, fără spații verzi), tocmai prin acest terne de 1000 mp ce-i aparține acum lui C..

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerii ca fiind temeinică și legală a sentinței recurate.

În susținerea excepției nulității recursului, în esență, a arătat că motivele invocate în susținerea cererii vizează starea de fapt ce a determinat recurentul să promoveze acțiunea de față și care a fost expusă și în prima instanță, ce nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus Răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte Inspecția Judiciară, solicitând respingerea apărărilor formulate de aceasta în cadrul întâmpinării și admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat. Totodată, în cadrul răspunsului formulat recurenta-reclamantă a arătat și că toate abaterile disciplinare invocate la pct. i), pct. ii), pct. iii), pct. iv), pct. v), pct. vi) din plângere și din recurs sunt încălcări clare a unor norme de drept material conform alin. (8) din art. 488 din C. proc. civ., iar pentru fiecare din aceste abateri disciplinare în plângere a fost precizată încadrarea în una din legile încălcate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 01 noiembrie 2023, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut cauza spre soluționare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, iar, în subsidiar, pe fondul căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că: Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta-reclamantă A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate fără ca susținerile expuse să îndeplinească exigențele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și care să vizeze sentința atacată în litigiul pendinte. În esență, prin aspectele evocate de recurentă prin calea de atac exercitată se reiterează situația de fapt reclamată Inspecției Judiciare, cât și instanței de fond, modul de soluționare a sesizării, respectiv a plângerii formulate împotriva soluției de clasare, iar nu raționamentul expus de instanța de fond în sentința recurată.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor evocate în faza procesuală a fondului sau critici care să privească maniera de apreciere a probelor, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurenta, în cele 15 pagini de motivare, nu a formulat critici privind chestiuni de drept care să poată fi subsumate motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, se reține că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1883 din 28 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1883 din 28 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 iunie 2024.