Decizia nr. 2238/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției emise de pârâtă cu privire la soluția pronunțată asupra sesizării, precum și împotriva rezoluției inspectorului - șef înregistrate sub nr. C21-103, respectiv: - dispunerea reevaluării sesizării în raport de cercetările penale efectuate defectuos în Dosarele nr. x/2017 .12800/p/2016 si 16933/p/2017. - cercetări penale în baza a căror referate sa dispus clasarea dosarelor fără a se fi cercetat de către procurorul de caz amănunțit toate aspectele sesizate de către reclamant în calitate de parte vătămată, fără a se pune preț pe înscrisurile de care a înțeles să se folosească și nici de declarația martorilor propuși.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1204 din 14 septembrie 2021, a respins acțiunea, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., fără să încadreze în drept criticile formulate. În motivarea căii de atac recurentul a reluat pe larg situația de fapt și motivele plângerii formulate, arătând că mai multe plângeri făcute la poliție și la parchet au rămas fără răspuns, cu trimiteri ample, cu titlu de exemplu, și la alte cauze vizând activitatea unor polițiști, în care, de asemenea, nu s-au finalizat cercetările, precum și la anumite articole de presă, afirmând, în esență, că nu este mulțumit de modul în care se desfășoară anchetele la Iași.

Decizia Înaltei Curți atacată prin contestația în anulare Prin decizia nr. 2474 din 11 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului și, pe cale de consecință a constatat nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1204 din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 2474 din 11 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de9 noiembrie 2023, sub nr. x/2023. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., susținând că acesta are ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare sau modificare, așa cum acestea sunt reglementate de art. 488 C. proc. civ. și sancționează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu și a argumentelor de fapt și de drept care le susțin. A mai susținut contestatorul că cererile pe care le-a formulat sunt depuse la instanțele judecătorești din două motive, respectiv aceasta este calea procedurală cunoscută de partea vătămată, iar instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra temeiului de drept al acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., aspectul admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei exercitare este supusă unor condiții limitativ stabilite de lege, respectiv cele reglementate prin dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză." Pentru motivele invocate de către contestator care, după cum chiar acesta a arătat, se circumscriu noțiunii de eroare de judecată, contestatorul nu are deschisă calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Din examinarea cererii formulate, rezultă că motivele invocate nu pot fi încadrate în cazurile de contestație în anulare de drept comun sau specială, reglementate exhaustiv de art. 503 C. proc. civ., care trebuie să vizeze hotărârea judecătorească atacată, prin care, în speță, s-a constatat nul recursul. Astfel, cererea prin care a fost declarată calea extraordinară de atac conține nemulțumirile contestatorului cu privire la soluția de constatare a nulității recursului declarat împotriva sentinței nr. 1204 din 14 septembrie 2021, acesta considerând că instanța nu a analizat dispozițiile legale în ceea ce privește aspectele invocate, că aspectele reținute prin decizia atacată sunt rezultatul unor erori de judecată generate de neînțelegerea modului în care acesta a invocat dispozițiile privind prevederile legale incidente, că instanța a omis să cerceteze motivele de recurs, nerealizându-se o veritabilă cercetare a fondului. Date fiind solicitările contestatorului, se observă că, dacă instanța învestită cu soluționarea prezentei căi de atac ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs. În speță, ignorând soluția privind constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pronunțată după analizarea susținerilor recurentului, contestatorul critică reținerile instanței de recurs prin prisma faptului că argumentele instanței de recurs sunt greșite, situație în care se constată că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Cazul de contestație în anulare indicat, care vizează omisiunea de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate, nu este incident nici prin prisma faptului că, pentru situația în care recursul a fost constatat nul, art. 499 teza a II-a din C. proc. civ. prevede că, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare. În concluzie, afirmațiile contestatorului, astfel cum au fost formulate și dezvoltate, nu își găsesc corespondent în niciunul dintre motivele pentru care, potrivit art. 503 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat posibilitatea exercitării contestației în anulare. Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. și cum contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor eventuale greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozițiile legale, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată în cauză.