ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2474/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției emise de pârâtă cu privire la soluția pronunțată asupra sesizării, precum și împotriva rezoluției inspectorului - șef înregistrate sub nr. C21-103, solicitatându-se:

- dispunerea reevaluării sesizării în raport de cercetările penale efectuate defectuos în Dosarele nr. x.

- cercetări penale în baza a căror referate sa dispus clasarea dosarelor fără a se fi cercetat de către procurorul de caz amănunțit toate aspectele sesizate de către reclamant în calitate de parte vătămată, fără a se pune preț pe înscrisurile de care a înțeles să se folosească și nici de declarația martorilor propuși.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1204 din 14 septembrie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., fără să încadreze în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac recurentul a reluat pe larg situația de fapt și motivele plângerii formulate, arătând că mai multe plângeri făcute la poliție și la parchet au rămas fără răspuns, cu trimiteri ample, cu titlu de exemplu, și la alte cauze vizând activitatea unor polițiști, în care, de asemenea, nu s-au finalizat cercetările, precum și la anumite articole de presă, afirmând, în esență, că nu este mulțumit de modul în care se desfășoară anchetele la Iași.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția nulității recursului, având în vedre că argumentele expuse vizează în exclusivitate situația de fapt.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de sentința atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, în sensul că, în opinia părții, este nelegală și, totodată, făcând trimiteri ample la situația de fapt și aprecieri generale cu privire la modul cum se desfășoară anchetele la Iași, cu privire la care a afirmat că este nemulțumit, cu referire și la alte cauze în care se efectuează cercetări, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reținute în de judecătorul fondului.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1204 din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.