ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5595/2024

Dosar nr. x/2023

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Onișor Mirela, Andrușca Carmen Elena, Ciocoiu Magda, Lebăda Cristina, Bucșa Carmen, Zaharia Ionela Cristina, Pupaza Iulian, Onu Andrei Ovidiu, Solomon Sandu, Pinzarasu Catalin, Verestiuc Claudiu și Vatavu Vlad, conform tabelului anexat, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex care își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 2 din 23.02.2023 emise de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin procuror general în calitate de emitent al Deciziei nr. 7 din 20.01.2023, solicitând următoarele: anularea Hotărârii nr. 2 din 23.02.2023 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia nr. 7 din 20.01.2023 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași; modificarea în parte a Deciziei nr. 7 din 20.01.2023 și a anexelor la această decizie, în sensul că: drepturile salariale recunoscute să fie acordate cu înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru toți reclamanții vizați de decizia în discuție; obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași la emiterea unei noi decizii administrative, pe numele tuturor reclamanților, prin care să fie salarizați având în vedere VRS 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, pentru viitor, cu înlăturarea plafonării instituite asupra salariului de bază brut lunar/indemnizației brute lunare de încadrare urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, unde este cazul; obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ca pentru diferențele salariale acordate prin prezenta hotărâre sumele să fie actualizate cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data scadentei fiecărei obligații și până la data plății efective.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 1291 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiunea formulată de reclamanți, pentru pretențiile aferente perioadei 01.08.2016-09.01.2017, respectiv pentru reclamantul Onu Andrei Ovidiu perioada 01.08.2016-06.12.2018 și a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanți, respectiv de reclamantul Onu Andrei Ovidiu, aferent perioadelor menționate anterior, ca fiind prescris extinctiv.

A admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind anularea și emiterea în favoarea reclamanților a unei noi decizii prin care să fie stabilite drepturile salariale ale acestora cu înlăturarea plafonării prevăzute de disp. art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 începând cu data de 07.12.2018 și a respins cererea având acest obiect ca lipsită de interes.

A respins excepția inadmisibilității (autorității lucru judecat), ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea în contencios administrativ formulată de reclamanții Onisor Mirela, Andrușca Carmen Elena, Ciocoiu Magda, Lebăda Cristina, Bucșa Carmen, Zaharia Ionela Cristina, Pupaza Iulian, Onu Andrei Ovidiu, Solomon Sandu, Pinzarasu Cătălin, Verestiuc Claudiu și Vatavu Vlad în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, cauza având ca obiect "anulare act administrativ".

A anulat în parte Hotărârea nr. 2/23.02.2023 și în parte Decizia nr. 7/20.01.2023 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași (prin Colegiul de Conducere, respectiv procurorul general) în privința reclamanților din prezenta cauză prin referire la dispozițiile art. 3, prin înlăturarea acestui articol.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași să emită în favoarea reclamanților, pentru perioada 10.01.2017-07.12.2018 pentru toți reclamanții, cu excepția reclamantului Onu Andrei Ovidiu, o nouă decizie de încadrare salarială prin care drepturile salariale ale acestora să fie stabilite cu luarea în considerare a VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

A obligat pârâtul la calcularea și plata către reclamanți, cu excepția reclamantului Onu Andrei Ovidiu, a diferențelor salariale existente între drepturile salariale de care au beneficiat în perioada 10.01.2017-07.12.2018 și drepturile salariale care în aceeași perioadă urmează a fi stabilite cu luarea în considerare a VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, acesta din urmă pe perioada aplicării acestei legi, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenței și până la data plății efective.

A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1291 din 22 septembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs vizează, în primul rând, modul eronat în care instanța de fond a soluționat excepția prescripției. S-a reținut că termenul de prescripție ar fi fost întrerupt prin sentința civilă nr. 143/25.02.2021 a Tribunalului Neamț, însă această concluzie este greșită, întrucât respectiva hotărâre privea un litigiu de muncă, iar în prezenta cauză ne aflăm în contencios administrativ, vizând anularea unui act administrativ. În raport cu dispozițiile art. 2517 C. civ. și art. 171 Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani, iar la data introducerii acțiunii - martie 2023 - acest termen era deja împlinit. Prin urmare, se solicită admiterea excepției prescripției pentru întreaga perioadă vizată, respectiv 01.08.2016 - 23.03.2020.

Pe fond, recurenții arată că obiectul principal al cauzei este anularea Hotărârii nr. 2/23.02.2023 a Colegiului de conducere al PCA Iași, în legătură cu salarizarea personalului începând cu 01.01.2023 și cu aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Totuși, între timp, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a emis, la 26.04.2023, deciziile nr. 34/26.04.2023 - pentru personalul auxiliar, decizia nr. 35/26.04.2023 - pentru personalul conex, decizia nr. 36/26.04.2023 - pentru specialiști IT, din circumscripția acestei unități de parchet, cu înlăturarea plafonării începând cu data de 7.12.2018.

Recurentul apreciază că se impunea respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât data de 01.01.2023 din decizia nr. 8/20.01.2023 este cuprinsă în perioada începând cu data de 7.12.2018 pentru toate categoriile profesionale menționate.

În plus, nici sentința nr. 143/25.02.2021 nu a dispus înlăturarea plafonării pentru întreaga perioadă, ci a stabilit drepturi doar de la 10.01.2017, fără a extinde efectele asupra altor intervale.

În privința actualizării sumelor cu indicele de inflație și a acordării dobânzii legale penalizatoare, se mențin apărările formulate în fața primei instanțe.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.

Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte reține că recursul declarat este nefondat.

Cu privire la excepția prescripției extinctive, recurentul a criticat soluția primei instanțe, susținând că termenul de 3 ani pentru acțiune fusese deja împlinit la data sesizării instanței. Totuși, reclamanții au obținut anterior, prin sentința civilă nr. 143/25.02.2021 a Tribunalului Neamț, recunoașterea dreptului la salariu calculat prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON începând cu 10.01.2017, astfel că, în ceea ce privește cuantumul VRS și data acordării, în mod corect prima instanță a luat act că aceste aspecte au fost tranșate definitiv într-un litigiu anterior.

Cu privire la plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Înalta Curte constată că, potrivit paragrafelor 93 și 124 din Decizia nr. 43/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești trebuie acordate fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6). Astfel, soluția primei instanțe, care a dispus plata drepturilor salariale prin raportare la VRS 605,225 RON fără plafonare, este legală.

Este adevărat că instanța de fond a dispus neaplicarea plafonării începând cu 10.01.2017, deși cadrul legal prevede aplicarea plafonului începând cu 01.01.2018. În condițiile în care recursul nu a vizat acest aspect, instanța nu poate examina sau modifica soluția privind perioada anterioară aplicării legale a plafonului. Totodată, având în vedere că plafonarea legală se aplică în mod expres din 01.01.2018, orice creștere salarială ulterioară trebuie calculată și aplicată pentru perioada ce urmează acestei date. Prin urmare, soluția stabilită de instanța de fond va fi respectată și aplicată la executarea hotărârii, în conformitate cu dispozițiile legale.

Cu privire la celelalte critici formulate de recurent, respectiv susținerea privind lipsa de interes și caracterul nefondat al acțiunii, instanța de recurs constată că acestea nu pot fi primite. Analiza instanței de fond a fost corectă și temeinică, aceasta procedând la o delimitare clară între perioadele pentru care drepturile salariale au fost deja recunoscute prin acte administrative ulterioare și intervalele pentru care stabilirea acestor drepturi s-a impus pe cale judiciară.

Astfel, pentru perioadele anterior recunoașterii drepturilor prin acte administrative, instanța a verificat existența pretențiilor, aplicabilitatea termenului de prescripție extinctivă și cuantumul sumelor datorate, constatând corect că excepția prescripției nu se poate extinde asupra perioadelor deja reglementate prin hotărâri judecătorești anterioare, care beneficiază de autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește actualizarea sumelor, instanța de fond a aplicat corect indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, în conformitate cu dispozițiile art. 1535 C. civ., care prevăd că obligațiile bănești pot fi actualizate în funcție de evoluția prețurilor și că debitorul răspunde pentru întârziere, astfel încât reclamantul să fie efectiv compensat pentru întârzierea plății.

Prin urmare, soluția primei instanțe este temeinică atât în ceea ce privește constatarea interesului reclamantului, cât și în privința fondului cauzei și a modului de calcul al sumelor datorate. Criticile recurentului nu aduc elemente noi care să conducă la modificarea acestei soluții, astfel că ele nu pot fi primite în calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile formulate prin recurs sunt nefondate. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței civile nr. 1291 din 22 septembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 27 noiembrie 2024.