ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4602/2023

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 decembrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, Curtea de Apel Galați, Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, au solicitat:

(i) în ceea ce-i privește pe reclamanții A., B. și C., anularea Hotărârii nr. 71 din 23 octombrie 2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați prin care s-a dispus respingerea contestațiilor, prin care reclamanții au solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 și, subsecvent, admiterea contestațiilor astfel cum au fost formulate și anularea Deciziei nr. 188/14.07.2017 emisă de Vicepreședintele Curții de Apel Galați;

(ii) reîncadrarea reclamanților A., B. și C. în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază,

(iii) în ceea ce-l privește pe reclamantul D., anularea Rezoluției din data de 11.10.2017 având nr. 427/VIII/1/2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus respingerea contestației prin care a reclamantul a solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 și, subsecvent, admiterea contestației astfel cum aceasta a fost formulată și anularea Deciziei nr. 96 din 31.07.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați;

(iv) reîncadrarea reclamantului D. în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază;

(v) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2021, reclamanții A., B., C., D. au solicitat sesizarea Curtea Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017, apreciind că textele de lege contestate sunt contrare prevederilor art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5) din Constituția României.

Prin încheierea din 10 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulate de reclamanți;

(ii) a sesizat Curtea Constituțională a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017, prin raportare la art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) din Constituție;

(iii) a respins, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea parțială a încheierii atacate, cu consecința admiterii în tot a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți susțin că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 47/1992 referitoare la condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, statuând în mod greșit că cererea este inadmisibilă în ceea ce privește încălcarea prin textele de lege contestate a dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție.

În acest sens, recurenții-reclamanți consideră că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii, iar sub aspectul legăturii cu cauza, susțin că Legea nr. 153/2017 a fost modificată esențial de camera parlamentară decizională în privința modului de salarizare a specialiștilor IT, fără a se indica sursa finanțării cheltuielilor bugetare necesare salarizării acestei categorii profesionale. Indicarea sursei de finanțare este un principiu constituțional ce trebuie respectat, însă, arată recurenții, doar Curtea Constituțională este aptă să se pronunțe asupra invocatei critici de neconstituționalitate, instanța de fond fiind competentă doar să verifice condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Ca urmare, orice altă condiție impusă sau analizată de instanța de judecată încalcă voința legiuitorului și adaugă nepermis la condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992, atrăgând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți susțin că încheierea trebuie să cuprindă lămuritor toate motivele care au stat la baza respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin raportare la dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție. Invocă în acest sens dispozițiile art. 425 C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Convenția EDO, arătând că o hotărâre nemotivată este nulă în condițiile art. 174 și urm. C. proc. civ.

Intimații-pârâți Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați, Curtea de Apel Galați, Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nu au depus întâmpinări față de recursul declarat de reclamanți.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile invocate în calea de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea atacată cu recurs, instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin care reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) din Constituție, respectiv excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești de către una din părțile cauzei, dispozițiile contestate fac parte dintr-o lege în vigoare, nefiind declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și au legătură cu soluționarea cauzei. Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că cererea nu este admisibilă raportat la dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție, reținând că în acest caz că nu este îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal de către recurenții-reclamanți, în condițiile în care recursul a fost declarat anterior motivării și comunicării încheierii atacate, astfel că aceștia nu puteau aprecia, concret, asupra caracterul nemotivat ori insuficient motivat al hotărârii. De altfel, motivele expuse sunt doar de ordin teoretic, iar ulterior comunicării încheierii, recurenții-reclamanți nu au completat aceste critici prin raportare la considerentele cunoscute ale hotărârii recurate.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivele invocate în recurs nu se circumscriu acestui text de lege, care sancționează încălcarea prin hotărârea recurată a unor reguli de procedură. Ceea ce se critică în speță este analiza efectuată de instanța de fond cu privire la condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar această analiză se face prin raportare la normele de drept substanțial incidente cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte va proceda la analiza recursului doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, din perspectiva condiției de admisibilitate care impune ca norma ce face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Această legătură se verifică prin raportare la normele de drept contestate și la obiectul cauzei, iar nu prin raportare la textele din Constituție pretins încălcate de aceste norme, cum în mod greșit a considerat instanța de fond.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei de față privește analiza de legalitate a Hotărârii nr. 71 din 23.10.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați, a Deciziei nr. 188 din 14.07.2017 emisă de Vicepreședintele Curții de Apel Galați, a Rezoluției nr. 427/VIII/1/2017 din 11.10.2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a Deciziei nr. 96 din 31.07.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite cu aplicarea textelor de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, respectiv art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017. Prin urmare, câtă vreme normele contestate constituie temeiul de drept al emiterii actelor administrative atacate prin cererea introductivă, este îndeplinită cerința legăturii acestora cu soluționarea cauzei, o eventuală înlăturare a lor din fondul legislativ având consecințe asupra legalității actelor emise de angajatorii reclamanților.

Este de necontestat că o condiție esențială, de ordin formal, a cererii de sesizare a Curții Constituționale o reprezintă indicarea textelor constituționale apreciate a fi încălcate, precum și a modalității în care normele contestate contravin legii fundamentale, astfel cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate. Însă, condiția de admisibilitate referitoare la legătura normei contestate cu soluționarea cauzei nu este analizată de instanța de judecată în raport de motivele de neconstituționalitate expuse de parte în susținerea excepției de neconstituționalitate, ci, astfel cum s-a arătat anterior, trebuie verificat dacă aspectele de neconstituționalitate, odată dezlegate de Curtea Constituțională, au aptitudinea de a influența soluția ce se va pronunța în cauză.

Mai trebuie subliniat și că instanța de judecată nu se poate pronunța asupra temeiniciei susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, respectiv nu are competența de a statua că textele constituționale la care se raportează excepția sunt sau nu încălcate de normele contestate. Această constatare cade în competența exclusivă a Curții Constituționale, instanța de judecată putând exprima doar un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate sesizată. Prin urmare, instanța de trimitere nu poate verifica cerința legăturii cu cauza prin prisma textelor din Constituție invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, câtă vreme o astfel de analiză implică examinarea unor aspecte ce intră în competența Curții Constituționale.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va casa în parte încheierea recurată și, în rejudecare, va admite în tot cererea de sesizare a Curții Constituționale și va dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017 și prin raportare la dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție, menținând în rest încheierea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva încheierii din 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte încheierea recurată și, rejudecând:

Admite în tot cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de reclamanții A., B., C. și D..

Dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 17 alin. (2) și art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017 și prin raportare la dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție.

Menține în rest încheierea recurată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.