ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5589/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată la data 28.11.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a -VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați:

- anularea Hotărârii nr. 70 din 06.10.2017 a Colegiul de conducere de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus respingerea contestațiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii 153/2017 și, subsecvent, anularea Deciziei nr. 188/RU/14.07.2017 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați;

- reîncadrarea reclamanților în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu litigiu în cuantumul și specificația pe care le vor preciza până la finalizarea dezbaterilor.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2735/2018 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamanților A. și B. de sesizare a Curții Constituționale, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale din cuprinsul Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: art. 17 alin. (2), Secțiunea a 6 a, art. 22, prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 41 și art. 53 din Constituția României, a respins cererea reclamanților de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională și a respins cererea de chemare judecată formulată de reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca neîntemeiată.

Recursul formulat împotriva soluției de fond

Împotriva sentinței civile nr. 2735/2018 din 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale

La data de 8 aprilie 2021, în cadrul judecății recursului, recurenții-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin 2 din Secțiunea 4ș și art. 22, Secțiunea a 6-a din Legea nr. 153/2017, întrucât încalcă dispozițiile art. 61 alin. (2), art. 75, art. 138 alin. (8) și art. 111 alin. (1) din Constituția României.

În partea introductivă a cererii s-a precizat că este diferită de prima cerere formulată în fața instanței de fond, având obiect distinct, cerere de sesizare ce a fost respinsă de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 208 din 28 mai 2020.

Hotărârea ce face obiectul prezentei judecăți

Prin încheierea din data de 11 mai 2021 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2017, instanța învestită și cu soluționarea pe fond a recursului a respins, ca inadmisibilă, cererea petenților A. și B. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) - Secțiunea 4 și art. 22 Secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate

Împotriva încheierii din data de 11 mai 2021, au declarat recurs petenții A. și B., invocând dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenții -petenți motivează incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin prisma modului în care instanța de judecată a apreciat și interpretat îndeplinirea condițiilor de secizare a Curții Constituționale, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 47/1992, aceștia susținând că toate condițiile legale au fost îndeplinite, iar instanța de judecată le-a interpretat în mod greșit, nerespectând prevederile legale, ce indică admisibilitatea cererilor de sesizare a Curții.

Arată recurenții - petenți că, orice altă condiție impusă ori analizată de către instanțele de judecată în acest demers depășește voința legiuitorului și adaugă în mod nepermis la conținutul legii și, deci, nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată.

Invocă practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în alte dosare, în care s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește incidența modului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susțin recurenții-petenți că hotărârea trebuie casată și în raport de lipsa de motivare efectivă asupra soluției pronunțate, întrucât judecătorul nu a cuprins în mod efectiv și lămuritor motivele pentru care a pronunțat o asemenea soluție, în raport de toate argumentele pe care aceștia le-au adus în sensul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate.

Consideră aceștia că nu se aduc argumentele clare și suficiente cu privire la nerespectarea condițiilor de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care consideră că recursul este întemeiat și din acest punct de vedere.

Solicită astfel admiterea recursului.

Apărările intimaților

Intimații-pârâți Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați și Curtea de Apel Galați nu au formulat întâmpinări la recursul promovat de recurenții-reclamanți, deși acesta le-a fost comunicat în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., ținând cont de celeritatea impusă de legiuitor pentru soluționarea unei astfel de cauze prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în cadrul Rezoluției din data de 25.05.2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului, la data de 05.10.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 05 octombrie 2021, Înalta Curte, având în vedere că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a prezentat la apelul nominal făcut în ședință publică, iar din verificarea actelor din dosar a rezultat că nu s-a solicitat nici judecarea în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a suspendat judecata recursului, implicit soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru lipsa părților.

În data de 25.10.2021 recurenții - reclamanți A. și B. au transmis pe e-mail la instanță o Cerere de redeschidere a judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., solicitând repunerea cauzei pe rol și reluarea judecării litigiului ce face obiectul dosarului.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului s-a fixat termen de judecata la data de 16.11.2021, pentru discutarea cererii de repunere a cauzei pe rol.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând mai întâi cererea formulată de recurenții - reclamanți, de redeschidere a judecății, prin raportare la dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, dispunând repunerea cauzei pe rol și reluarea judecării recursului promovat împotriva încheierii din data de 11 mai 2021.

Examinând Încheierea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de drept și de fapt relevante

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător/arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului, adică excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- activitatea legii, în sensul că excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale,

- dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că, pentru a fi admisibilă excepția de neconstituționalizate, este necesar ca toate condițiile să fie îndpelinite cumulativ, ceea ce înseamnă că neîndeplinirea unei singure condiții are drept consecință respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente teoretice, instanța de control judiciar, trecând la analizarea criticilor formulate de recurenții - reclamanți, reține următoarele:

Deși recurenții - reclamanți au invocat și dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., criticile formulate pot fi încadrate doar în motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., din dezvoltarea critilor recurenților nefiind identificată regula de procedură nerespectată de instanță.

Înalta Curte nu poate reține criticile recurenților, apreciind că instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 47/1992, limitându-se la verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, astfel cum impun dispozițiile art. 29 din acest act normativ.

Astfel, în mod corect a reținut instanța că nu este îndeplinită condiția legăturii actelor normative apreciate ca neconstituționale, cu soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

În cauză, reclamanții au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) - Secțiunea 4 și art. 22 Secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 61 alin. (2), art. 75, art. 138 alin. (8) și art. 111 alin. (1) din Constituția României.

Astfel, cât timp reclamanții au invocat exclusiv motive formale (procedurale) de nulitate a actelor atacate, neconstituționalitatea textului legal aplicat fondului raportului juridic dedus judecății, nu ar putea produce vreun folos procesual recurenților -reclamanți.

Pe de altă parte, invocarea în recurs a aceleiași excepții de neconstituționalitate ce a fost deja trimisă spre soluționare de instanța de fond, chiar dacă se raportează la alte texte constituționale decât cele deja avute în vedere de Curtea Constituțională, nu este admisibilă; în plus, recurenții -reclamanți nu au argumentat relevanța normelor legale a căror neconstituționalitate s-a solicitat a se constata în cauză prin raportate la noile prevederi constituționale precizate, față de prima cerere depusă și admisă la fond.

Nefondate sunt, deopotrivă și criticile formulate de recurenți în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar neputând reține lipsa de motivare " efectivă asupra soluției pronunțate".

Analizând încheierea ce face obiectul prezentei judecăți, și din această perspectivă, constată instanța de control judiciar că, în considerentele acesteia s-au arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluția adoptată.

Reține Înalta Curte că, viciile motivării unei hotărâri, în sensul textului legal mai sus menționat, se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind casabilă, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție însă în dispozitiv instanța s-a oprit la soluția contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății iar din altele netemeinicia acestora și, în consecință, se exclud reciproc, când lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.

Ori, în cauză, din cuprinsul încheierii atacate nu rezultă existența unei astfel de situații, hotărârea recurată respectând disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, contrar celor reținute de recurenții - reclamanți, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de aceasta.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt nefondate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ..raportat la art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează a admite cererea de repunere a cauzei pe rol, astfel cum a fost formulată de recurenții - reclamanți A. și B. și, totodată, a respinge recursul formulat de aceștia, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de repunere a cauzei pe rol, astfel cum a fost formulată de recurenții - reclamanți A. și B..

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din data de 11 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.