ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6181/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București: - anularea Hotărârii nr. 10 din 17 octombrie 2017 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus respingerea contestațiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii 153/2017 și, subsecvent, anularea Deciziei nr. 332/07.09.2017 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; - reîncadrarea reclamanților în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu în cuantumul și specificația pe care le vor preciza până la finalizarea dezbaterilor. La data de 26.03.2018, reclamanții au depus o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că înțeleg să îndrepte eroarea materială strecurată în aceasta în sensul că solicită reîncadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017. Pentru termenul de la aceeași dată, reclamanții au depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din secțiunea 4 și art. 22 alin. (1) - (4) din secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În motivare reclamanții au arătat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege pentru admiterea cererii, iar pe fondul excepției au arătat că prevederile legale menționate contravin principiului nediscriminării, principiului egalității în fața legii, prevederilor art. 1 alin. (3), art. 41 și art. 53 din Constituția României. Totodată, au solicitat suspendarea cauzei, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea excepției.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2734 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel București: - a admis cererea reclamanților A., B., C., D., E. de sesizare a Curții Constituționale; - a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale din cuprinsul Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice: art. 17 alin. (2), Secțiunea a 6 a, art. 22, prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 41 și art. 53 din Constituția României; - a respins cererea reclamanților A., B., C., D., E. de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională; - a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanții A., B., C., D. și E. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. În motivarea căii de atac exercitate, recurenții - reclamanți au susținut că instanța de fond a analizat în mod lacunar motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, în cuprinsul acțiunii a fost invocată nerespectarea următoarelor principii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe care le-a disociat în principii care au stat la baza adoptării Legii nr. 153/2017, dintre care: principiul egalității, principiul transparenței mecanismului de salarizare, principiul ierarhizării și al importanței valorilor sociale, principiul nediscriminării; precum și principii prevăzute la nivel Constituțional, dintre care amintim următoarele: principiul egalității în drepturi, al drepturilor câștigate, al încrederii legitime și al securității juridice. Recurenții au susținut că o parte dintre aceste principii nu a fost deloc analizată iar cu privire la o altă parte, instanța a argumentat în sensul în care încălcarea lor urmează a fi analizată de către Curtea Constituțională în procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate (principiul egalității în drepturi, principiul drepturilor câștigate, al securității juridice și al restrângerii unor drepturi). Cu privire la principiile avute în vedere la adoptarea Legii nr. 153/2017, instanța de fond a menționat doar că acestea au fost avute în vedere la acordarea drepturilor salariale, dar nu a argumentat sub nicio formă afirmațiile sale, fiind doar o apreciere liberă și lipsită de suport a acesteia. Recurenții au arătat că, indiferent de aspectul analizării încălcării principiilor de către Curtea Constituțională, Curtea de Apel București avea obligația statuării asupra aspectelor indicate de recurenți. Pronunțarea Curții Constituționale asupra constituționalității unei legi, nu împiedică instanța de judecată să ajungă la concluzia că aplicarea acestei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare Convenției. Recurentții au susținut că decizia contestată încalcă principiul egalității de drepturi, având în vedere tratamentul egal care se aplică specialiștilor IT, cu un nivel de salarizare, egal cu cel al grefierilor, deși situația relevantă este diferită. Pronind de la noțiunea de tratament egal aplicabil în situații relevante distincte, prima instanță în mod nelegal nu a sesizat că specialiștii IT, deși se află într-o poziție de ierarhizare superioară grefierilor, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 87/2008, prin noua lege a salarizării, respectiv Legea nr. 153/2017 li se aplică un tratament egal cu cel al grefierilor. O asemenea măsură nu este justificată de un motiv obiectiv și rezonabil, astfel cum ar fi necesar pentru ca tratamentul egal să nu fie considerat o încălcare a principiului egalității. Dimpotrivă această asimilare salarială, nu are nicio rațiune juridică sau economică, constituind doar o revenire nejustificată la nivelul salarial deținut anterior Legii nr. 97/2008, respectiv cu mult inferior față de cel deținut. În ceea ce privește criteriul drepturilor câștigate, recurenții au arătat că doctrina a apreciat că o lege este retroactivă dacă aduce atingere drepturilor câștigate sub imperiul legii vechi. Dobândirea unui statut distinct de cel al grefierilor, din perspectiva ierarhizării funcțiilor, care a demarat o dată cu adoptarea Legii nr. 97/2008, reprezintă un drept câștigat ce nu poate fi negat sau înlăturat. Or, prin Legea nr. 153/2017 se desființează definitiv statutul juridic superior de care se bucurau specialiștii IT, asimilați celorlalți specialiști din cadrul parchetelor (înalți specialiști în tehnologia informației) prin încadrarea acestora exclusiv în categoria personalului auxiliar de specialitate. În cauză, a fost încălcat și principiul încrederii legitime și al securității juridice, având în vedere situația creată prin noile decizii de reîncadrare care au la bază dispoziții a căror cuprins nu putea sub nicio formă fi anticipat. Recurenții au arătat că nu au solicitat instanței de fond să analizeze o dispoziție legală ce produce efecte discriminatorii, ci au solicitat să constate existența unei situații discriminatorii și să facă aplicarea prevalenței Constituției.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Au arătat că, odată cu adoptarea Legii nr. 153/2017, intenția legiuitorului a fost de asimilare a specialiștilor IT cu personalul auxiliar de specialitate din punct de vedere salarial. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, publicată în M.Of. la data de 20 iulie 2018, ce a modificat și completat Legea nr. 303/2004, salariile de bază pentru specialiștii din cadrul PÎCCJ, DNA și DIICOT și ai celorlalte parchete sunt cele prevăzute în Cap. VIII, anexa V din Legea nr. 153/2017, capitolul I, lit. B), nr. crt. 4. Astfel, salariile specialiștilor It începând cu data de 23 iulie 2018 au fost stabilite prin raportare la funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, diferențiate de gradația pentru vechime în muncă. Prin notele scrise, înregistrare la dosar la 20.10.2021, intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat ca, la soluția de respingere a recursului, să fie avută în vedere și Decizia nr. 31/17 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiței - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Aspecte procesuale 5.1. La data de 13 septembrie 2021, recurenții-reclamanți A., B., C., D., E. au depus cerere, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 17 alin. (2) secțiunea 4 și art. 22 secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017. 5.2. Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a depus punct de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 17 alin. (2) secțiunea 4 și art. 22 secțiunea 6 din Legea nr. 153/2017. 5.3. În conformitate cu dispozițiile Hotărârii nr. 232/2019 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2017 având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale a României. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamanților este nefondat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 332/7.09.2017 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, începând cu data de 01.07.2017, reîncadrarea în funcție a reclamanților, conform dispozițiilor art. 36 alin. (1) și art. 38 alin. (2) din Legea cadru nr. 153/2017. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație, solicitând revocarea deciziei, cu consecința încadrării lor în grila de salarizare prevăzută de cap I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază, solicitând stabilirea drepturilor salariale la nivelul unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Contestațiile acestora au fost respinse prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 10/17.10.2017. Curtea de Apel București a respins acțiunea, reținând că singura solicitare a reclamanților este în sensul reîncadrării în grila de salarizare prevăzută de cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, care prevede indemnizația de încadrare a procurorului cu grad de judecătorie. Or, instanța constată că reglementarea aplicabilă drepturilor salariale ale acestuia, este clară, fiind opțiunea legiuitorului să salarizeze specialiștii IT în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate (grefierii), corespunzător de altfel categoriei profesionale din care fac parte, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, iar nu să păstreze vechea asimilare, din punct de vedere salarial, cu indemnizația judecătorului cu grad de judecătorie. Înalta Curte subliniază că încă de la nivelul anului 2011, prin Legea nr. 156/11.07.2011, ce a adus modificări Legii nr. 567/2004, specialiștii IT au fost încadrați în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor și doar salarizarea specialistului IT se realiza, anterior Legii nr. 153/2017, prin asimilare (prin trimitere) cu indemnizația de încadrare a unui judecător cu grad de judecătorie. Însă acest mod de salarizare al specialiștilor IT (prin asimilare cu indemnizația judecătorului) a fost opțiunea legiuitorului de la acel moment, prin Legea nr. 153/2017 legiuitorul renunțând la acest mod de salarizare al specialistului IT și stabilind salarizarea acestuia în cadrul categoriei din care face parte, cea a personalului auxiliar de specialitate. În plus, Înalta Curte constată că și anterior anului 2011 specialiștii IT au fost încadrați tot în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, însă sub o altă denumire. Astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, art. 3 alin. (1) avea următorul conținut "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori". Ulterior, acest articol a fost modificat prin Legea nr. 17/2006 în sensul că: "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni." Ultima modificare a textului art. 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 a avut loc prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte din domeniul justiției, în sensul că " Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT. Prin urmare, încă de la adoptarea Statului personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, prin Legea nr. 567/2004, voința legiuitorului a fost aceea ca specialiștii IT să facă parte din categoria personalului auxiliar. Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciul nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate. Faptul că instanța de fond nu a analizat în cauză pertinența principiilor invocate de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată s-a datorat în principal împrejurării că de aceste linii directoare ale dreptului reclamanții s-au prevalat și în susținerea excepției de neconstituționalitate cu care instanța de fond a sesizat Curtea Constituțională, că în mare măsură aceste principii sunt de rang constituțional, iar înlăturarea din fondul normativ al unei norme juridice cuprinsă într-o lege pentru încălcarea acestor principii este de competența exclusivă a instanței constituționale. Pe de altă parte, analiza principiilor invocate se impunea în fața instanței de fond numai cu caracter subsidiar, în situațiile nereglementate de lege, întrucât conform art. 1 alin. (2) din C. civ. numai în acest caz principiile de drept pot constitui izvoare de drept, fiind în măsură să constituie temeiul unei pretenții determinate. Or, drepturile salariale ale reclamanților sunt reglementate prin lege, instanța de fond analizând și argumentând legalitatea deciziei de reîncadrare salariale în raport de dispozițiile legale pentru a căror executare în concret a fost emisă. Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), indicat, de asemenea, ca temei de drept al recursului, instanța de control judiciar reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, că se dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile sau se dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Din examinarea criticilor din cererea de recurs rezultă că nu s-a relevat încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei norme de drept material în soluționarea cererii de chemare în judecată. Reclamanții au reiterat în fața instanței de recurs încălcarea principiului egalității în drepturi, principiului drepturilor câștigate și cel al securității juridice, însă nu de către instanța de fond, ci de legiutor prin adoptarea Legii nr. 153/2017, care a constituit temeiul juridic al deciziei nr. 332 din 7.09.2017 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de reîncadrare salarială a reclamanților și al hotărârii Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 10 din 17.10.2017 adoptată în soluționarea contestației reclamanților. Or, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ unilateral emis de angajatorul reclamanților în temeiul legii, fiind analizată de instanța de fond legalitatea acestuia din perspectiva respectării normelor juridice edictate pentru valabila sa emitere, constatându-se în mod just că salarizarea în cazul acestora este reglementată prin dispozițiile Capitolului II "Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor" capitol plasat în anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională din Legea nr. 153/2017, încadrarea reclamanților realizându-se în conformitate cu prevederile grilei stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate, la pct. 1-9. De fapt, reclamanții tind ca, prin validarea aplicabilității principiilor enunțate, să fie înlăturate normele aplicabile situației lor și aplicarea în privința determinării componentei lor salariale a unor dispoziții legale incidente altei categorii socio - profesionale din familia ocupațională "Justiție", în speță judecători, după criterii care scapă instanței de control judiciar, solicitare care în aparență contravine tuturor principiilor de care se prevalează reclamanții în susținerea cererii. De altfel, așa cum a fost arătat anterior, din dispozițiile legale prin care a fost schimbată denumirea acestei funcții (specialist IT), nu rezultă că specialiștii IT ar fi avut un statut juridic superior în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate, așa cum susțin recurenții. În concluzie, constatându-se că nici acest motiv de nelegalitate nu este fondat, se poate aprecia că în mod legal s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 153/2017. Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menținerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,