ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4522/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2018, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au solicitat: - anularea Hotărârilor nr. 35/12.03.2018, nr. 32/12.03.2018, nr. 26/12.03.2018, nr. 25/12.03.2018, nr. 27/12.03.2018 emise de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus respingerea contestațiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 și, subsecvent, anularea Deciziei nr. 31/06.02.2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința încadrării reclamanților în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază și a acordării drepturilor salariale conform acestei grile; - plata diferențelor salariale dintre venitul efectiv acordat prin hotărârea, respectiv prin decizia atacată, și venitul care rezultă din încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 - Anexa V, pentru perioada 01.01.2018 și până la data reîncadrării efective, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective; - emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.01.2018, în care salariul de bază brut să fie stabilit astfel încât să li se asigure în plată același venit net pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost transferată plata contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, prin majorarea salariului de bază cu sumele aferente contribuțiilor datorate de angajator și transferate în sarcina angajatului începând cu 01.01.2018; - acordarea sporurilor în cuantumul total prevăzut de Legea nr. 153/2017, respective de 45 %, constând în sporul pentru condiții grele și vătămătoare și periculoase, respectiv al celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității.

Hotărârea atacată Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a dispus amânarea pronunțării asupra cererii formulate de reclamanți. Prin sentința civilă nr. 215 din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; - a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale; - a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea 4 și art. 22 din Secțiunea 6, ambele Secțiuni aparținând Cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, raportat la disp. art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5) din Constituția României; - a respins cererea de suspendare a judecății; - a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții-reclamanți, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, astfel cum a fost formulată. În drept, au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, în esență, recurenții-reclamanți au arătat că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă este nelegală în raport de motivele de casare invocate, respectiv față de modalitatea în care au fost interpretate și aplicate condițiile legale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești. De asemenea, recurenții-reclamanți au apreciat că încheierea trebuie casată și în raport de lipsa de motivare efectivă asupra soluției pronunțate, întrucât judecătorul fondului nu a cuprins în mod efectiv și lămuritor motivele pentru care a pronunțat această soluție în raport cu toate argumentele aduse de reclamanți în sensul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii.

Apărările formulate în cauză În cauză intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului declarat împotriva soluției date asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, în ședință publică, la data de 12 octombrie 2023, cu citarea părților. Totodată, pentru soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 215 din 02.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost stabilit termen de judecată la data de 04.04.2023, cu citarea părților. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. În speță, Înalta Curte reține că reclamanții au supus controlului primei instanței, pe fondul cauzei, legalitatea unor acte administrative care privesc stabilirea drepturilor salariale ale acestora, formulând în cadrul dosarului și două cereri de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Prima cerere de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată de reclamanți la data de 17.01.2019, fiind admisă prin încheierea din 3 aprilie 2019 . Prin această încheiere s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată. Prin decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanți în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (2) și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V "Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională" la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Reclamanții au solicitat reluarea judecății cauzei și, la data de 13.09.2022, au formulat o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale și o cerere de suspendare a judecății. Prin sentința civilă nr. 215 din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea 4 și art. 22 din Secțiunea 6, ambele Secțiuni aparținând Cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, raportat la disp. art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) și art. 138 alin. (5) din Constituția României. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a judecății. Deși criticile de nelegalitate formulate de recurenții-reclamanți, în cadrul recursului care face obiectul analizei Înaltei Curți, vizează o presupusă soluție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea IV și art. 22 din Secțiunea 6, ambele aparținând Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, instanța de control judiciar constată că în dosarul nr. x/2018 ambele cereri de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamanți au fost admise de prima instanță. Prin urmare, primordial, instanța de control judiciar are de analizat dacă soluția dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale este sau nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. În acest sens, prezintă relevanță dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Or, legea specială nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la art. 29 alin. (5), prevede posibilitatea atacării cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare, numai încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Astfel, câtă vreme împotriva încheierilor prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale nu se prevede nicio cale de atac, un astfel de demers este inadmisibil. În plus, mențiunea din dispozitivul sentinței civile nr. 215 din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: "Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;" vizează soluția pronunțată pe fondul cauzei dedus judecății al cărui obiect îl constituie anularea actelor administrative contestate. Prin urmare, reținând că recurenții-reclamanți nu au deschisă calea de atac a recursului, exercitată împotriva soluției de admitere a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. 5. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanți, ca inadmisibil.