ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.05.2019, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

- anularea Hotărârii nr. 03/01.04.2019 emise de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus respingerea contestațiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii 153/2017 și, subsecvent, anularea Deciziei nr. 24/2019 emisă de Procurorul General al Curții de Apel Bacău, cu consecința încadrării reclamanților în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017-Anexa V, în ceea ce privește salariul de bază și a acordării drepturilor salariale conform acestei grile,

- plata diferențelor salariale dintre venitul efectiv acordat prin hotărârea, respectiv prin decizia atacată, și venitul care rezultă din încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4, din Legea nr. 153/2017 - Anexa V, pentru perioada 20.02.2019 și până la data reîncadrării efective, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective,

- emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu 20.02.2019, încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017-Anexa V, în ceea ce privește salariul de bază și a acordarea drepturilor salariale conform acestei grile.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 133 din 3 martie 2020, Curtea a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au susținut că sentința civilă recurată este netemeinică, urmare a respingerii pretențiilor lor în mod nejustificat.

Au prezentat actele emise de pârât, precizând că, în perioada 20.02.2019-28.02.2019 au fost încadrate în altă grilă de salarizare decât cea prevăzută la cap. I lit. B) nr. crt. 4 al Anexei V la Legea-cadrul nr. 157/2017, corespunzătoare unui magistrat procuror cu grad de judecătorie.

Au arătat că, deși modificarea drepturilor salariale s-a efectuat în temeiul unui act normativ, O.U.G. nr. 7/2019 este viciată și, pentru asigurarea unui regim de salarizare uniform al specialiștilor IT, se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimații-pârâți Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au formulat întâmpinare, prin care au invocat faptul că niciun argument al recurenților nu răspunde chestiunilor analizate și raționamentului expus de prima instanță prin hotărâre.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurenților reclamanți, rezultă că aceștia au invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în motivul de casare menționat.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși, la nivel formal, recurenții-reclamanți au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenții, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, nu au răspuns în niciun fel considerentelor hotărârii recurate, ci s-au limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția primei instanțe și la a susține, în esență, că hotărârea este netemeinică și că O.U.G. nr. 7/2019 este viciată, fără, însă, a circumstanția în niciun mod criticile lor, în sensul că instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței nr. 133 din 3 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.