ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4857/2025

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 18.09.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, solicitând: 1. Anularea, în integralitate, a Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023, emis de Ministrul Justiției, și, în subsidiar, anularea, în parte, a ordinului menționat, în ceea ce o privește pe reclamantă, nominalizată la Anexa 1 a Ordinului, poziția 160, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate;

Obligarea pârâtei Direcția Națională de Probațiune să-i achite integral drepturile salariale cuvenite pentru luna mai 2023, cu actualizarea diferențelor neachitate cu rata inflației/indicele de inflație și acordarea dobânzii legale penalizatoare aferente sumei datorate, calculată de la data scadenței până la data plății efective, stabilită conform art. 3 alin. (1) și alin. (2 1 ) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată Prin sentința nr. 86 din 08 februarie 2024, Tribunalul Olt a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la 05 martie 2024, sub nr. x/2024. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 517 din 5 decembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată. A respins capătul de cerere privind anularea în tot a Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023, emis de pârâtul Ministerul Justiției. A anulat, în parte, Ordinul nr. 1397/C/01.08.2023 referitor la poziția 160 din Anexa nr. 1 la ordin cu privire la reclamantă. A obligat pârâții să achite reclamantei integral drepturile salariale aferente lunii mai 2023, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata indicelui de inflație la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare. A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. 3. Cererile de recurs Împotriva sentinței nr. 517 din 5 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune. 3.1. Pârâtul Ministerul Justiției și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recurentul-pârât consideră că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu încălcarea disp. art. 147, art. 153 și art. 160 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și art. 45 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune. În concordanță cu disp. art. 147 alin. (1) și (4) din Legea nr. 367/2022, hotărârea de a declara greva a fost comunicată Direcției Naționale de Probațiune, prin adresa Sindicatului Național al Consilierilor din Serviciile de Probațiune privind declanșarea grevei generale începând cu data de 03.05.2023, înregistrată la DNP sub nr. x/2023, prin urmare există informarea scrisă adresată angajatorului privind declanșarea grevei. Dispozițiile art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, în vigoare la data declanșării grevei, prevedeau că pe durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului/lucrătorului se suspendă de drept, în același sens fiind și dispozițiile art. 45 din Legea nr. 123/2006. Atât declararea grevei, cât și retragerea din grevă/renunțarea la grevă, susține recurentul-pârât, se formulează în scris, astfel că o reluare a activității pe perioada grevei, fără înștiințarea angajatorului, nu poate avea valoarea juridică a retragerii/renunțării la grevă. Hotărârea instanței de fond este nelegală, în opinia recurentului-pârât și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor privind suspendarea raporturilor de muncă pe perioada grevei, dispuse de art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022. În mod greșit, acțiunea reclamantei a fost admisă, apreciindu-se că activitatea acesteia nu a fost influențată de adeziunea la greva generală și că nu a existat intenția de a suspenda raportul de muncă. Din analiza prevederilor legale incidente reiese că participarea la grevă a angajatorului impune suspendarea raporturilor de muncă/serviciu, astfel că, indiferent dacă angajatul participant la grevă îndeplinește vreun act specific atribuțiilor de serviciu, acesta nu poate fi remunerat. Intimata-reclamantă a participat efectiv la grevă în perioadele 03.05. - 05.05.2023 și 08-09.05.2023, iar distanțarea ulterioară de efectele juridice produse, prin susținerea îndeplinirii de bunăvoie a atribuțiilor prevăzute în fișa postului nu pot fi primite, atâta vreme cât angajatorul a luat la cunoștință de listele transmise și necontestate și care dovedesc faptul că reclamanta a fost în grevă în zilele consemnate anterior, prevederile art. 119 alin. (1) din Codul muncii fiind respectate întocmai. Recurentul-pârât consideră că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, prin obligarea sa la achitarea către reclamantă a drepturilor salariale integrale aferente lunii mai 2023, deși aceasta nu a avut un astfel de capăt de cerere. Recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în privința plății drepturilor salariale ale consilierilor de probațiune, întrucât calitatea de ordonator de credite și debite al plății acestor drepturi se regăsește la nivelul instituției angajatoare, Direcția Națională de Probațiune, față de care intimata-reclamantă se află în raport de serviciu. 3.2. Pârâta Direcția Națională de Probațiune, prin memoriul de recurs și cererea de completare a motivelor de recurs, a invocat motivele de casare prevăzute de ar. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recurentul-pârât susține că prima instanță a omis în analiza legalității ordinului atacat, contextul instituțional al emiterii retroactive a OMJ nr. 1397/C/2023 și anume, faptul că participarea la grevă a avut o dinamică diferită de la o zi la alta, existând fluctuații cu privire la numărul de participanți și, deși persoanele care au aderat la grevă aveau obligația legală de a informa angajatorul cu privire la intrarea/ieșirea din grevă, le-au ignorat, aceasta fiind justificarea pentru care evidența salariaților aflați în grevă s-a realizat la finalul lunii conform foilor colective de prezență înaintate de șefii serviciilor de probațiune. Instanța de fond a preluat, în mod greșit, susținerile reclamantei, constatând că și-a exercitat atribuțiile din fișa postului, situație care este în contradicție cu declarația acesteia privind aderarea la grevă, care presupune încetarea lucrului. Exercitarea funcției presupune obligația de prestare a muncii și dreptul de a primi salariul, în timp ce aderarea la grevă suspendă raporturile de serviciu, respectiv prestarea muncii și plata drepturilor salariale. Cu privire la desfășurarea activității pe perioada grevei, recurentul-pârât susține că sunt relevante disp. art. 59 alin. (2) din Legea nr. 123/2006, astfel că, în situația participării la grevă în anumite zile operează suspendarea raportului de serviciu, iar asigurarea activității în aceleași zile se realizează de către angajații care nu participă la grevă. Potrivit disp. art. 153 alin. (2)-(3) din Legea nr. 367/2022, notificarea retragerii/renunțării la grevă se comunică angajatorului, în speță reclamanta nu a uzat de aceste prevederi legale. Cu privire la argumentul lipsei de împărțire a activității de către pârât, Sindicatul Național al Consilierilor din Serviciile de Probațiune, în calitate de organism sindical și inițiator al declanșării grevei, și-a asumat în comunicările oficiale către recurentul-pârât respectarea prevederilor art. 59 din Legea nr. 123/2006, rezultând că activitățile esențiale se asigură de angajații care nu sunt în grevă, iar în acest context nu s-a încheiat un acord referitor la partajarea și asumarea responsabilităților părților pe parcursul grevei, conform disp. art. 147 alin. (5), (6) din Legea nr. 367/2022. Întrucât sindicatul a susținut că pe durata grevei raporturile de muncă nu pot fi suspendate și că angajații aflați în grevă trebuie să presteze activitățile esențiale prevăzute de art. 59 din Legea nr. 123/2006 și să fie plătiți, entitatea a refuzat să pună la dispoziția angajatorului situația angajaților care și-au exprimat adeziunea la grevă, de asemenea unii dintre șefii serviciilor de probațiune au refuzat să pună la dispoziție numele participanților la grevă, aceste informații fiind obținute ulterior. Recurenta-pârâtă susține și încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la apărare, contradictorialitatea și rolul judecătorului în aflarea adevărului prevăzute de art. 13, art. 14, art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., instanța de fond recalificând, sub aspectul conținutului și efectelor, voința reclamantei de adeziune a grevă și a concluzionat, contrar mijloacelor de probă administrate, că voința acesteia nu a fost aceea de a suspenda raporturile de muncă, ci, dimpotrivă, de a-și desfășura activitatea normal, conform fișei postului. Instanța de fond nu a pus în discuția părților recalificarea adeziunii exprese la grevă, astfel că a ignorat disp. art. 59 alin. (1) din Legea nr. 123/2006. Intimata-reclamantă nu poate invoca în beneficiul său necunoașterea legii sau că a fost obligată să lucreze, fiind probată în cauză aderarea la grevă, atât prin înscrisurile specifice, cât și prin mențiunile din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Alte aspecte La 12.03.2025, recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune a depus cerere de suspendare a judecății prezentului recurs până la soluționarea Dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 517 alin. (11) C. proc. civ. La termenul de judecată din 9 octombrie 2025, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință, Înalta Curte a constatat că Decizia nr. 5/2025, pronunțată în Dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 21 iulie 2025.

Apărările formulate Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca rămasă fără obiect, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analiza motivelor de casare invocate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune Potrivit disp. art. 59 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul, în forma nemodificată prin O.U.G. nr. 42/2023, pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatorului/lucrătorului, după caz, se suspendă de drept, iar pe perioada suspendării se mențin doar drepturile de asigurări de sănătate. Potrivit disp. art. 59 alin. (1) și (2) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, personalului din serviciile de probațiune îi este recunoscut dreptul la grevă, în condițiile legii, cu respectarea principiilor continuității și celerității activității de justiție. În timpul grevei se vor asigura serviciile esențiale, nu mai puțin de o treime din activitatea normală, asigurându-se participarea serviciului la ședințele de judecată la care a fost citat, întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpați, precum și rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de către organele judiciare. Art. 78 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune prevede că dispozițiile legii se completează cu reglementările din legislația muncii și legislația civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, prevăzute de prezenta lege, avându-se în vedere prevederile art. 50 alin. (1) lit. i) din Codul muncii. Din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate se desprinde concluzia potrivit căreia, în perioada în care intimata-reclamantă a aderat la grevă, respectiv în zilele 03.05.05.2023 și 08.-09.05.2023, erau în vigoare prevederile art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, nemodificate prin O.U.G. nr. 42/2023 care a intrat în vigoare la 25.05.2023, prin urmare pe toată perioada participării la grevă, contractul individual de muncă/raportul de serviciu al angajatului/lucrătorului se suspendă de drept. Suspendarea raporturilor de muncă are ca efect principal încetarea temporară a prestării muncii și a plății drepturilor salariale. În opinia primei instanțe, desfășurarea de către reclamantă a activității, corelativ cu statutul juridic al consilierilor de probațiune reglementat de Legea nr. 123/2006 și neîndeplinirea obligației de a se stabili treimea din activitate care trebuia desfășurată în perioada grevei, conduce la nelegalitatea Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023, în privința reclamantei. Sentința instanței de fond, în condițiile arătate, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind întrunit motivul de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În primul rând, disp. art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, în forma nemodificată prin O.U.G. nr. 42/2023 sunt aplicabile și în privința personalului de probațiune, în absența unei norme derogatorii, iar instanța de fond a ignorat cu desăvârșire norma prin care pe toata durata participării la grevă, reclamanta avea raportul de muncă suspendat de drept, neexistând obligația de a presta munca și nici obligația de plată a salariului, astfel că nu are relevanță dacă partea a desfășurat voluntar activitatea. În al doilea rând, instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 59 din Legea nr. 123/2006 privind personalul de probațiune, considerând că reclamanta avea obligația să își desfășoare activitatea și în timpul participării la grevă. Art. 59 alin. (1) și (2) din Legea nr. 123/2006 instituie o obligație în sarcina serviciului de probațiune de a asigura serviciile esențiale, nu mai puțin de o treime din activitatea normală, aceasta însemnând că se redistribuie sarcinile de serviciu ale personalului aflat în grevă, către consilierii care nu sunt în grevă în zilele respective. Aceasta este și rațiunea pentru care însăși intimata-reclamantă și-a exprimat adeziunea la grevă numai în anumite zile. Potrivit disp. art. 153 alin. (2)-(3) din Legea nr. 367/2022 a dialogului social, în cazul retragerii/renunțării la grevă este notificat angajatorul, în acel moment încetând suspendarea de drept a raporturilor de muncă. Instanța de fond a oferit o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente, considerând că, în realitate, adeziunea la grevă a fost formală, deși această modalitate de participare la grevă nu este reglementată. Cu privire la inexistența asigurării unei treimi din activitatea normală, se reține că organizatorul grevei este responsabil cu partajarea activității, iar esențial este că activitatea se realizează de către angajații care nu sunt în grevă, neputându-se constata că lipsa unei organizări poate înfrânge dispoziția legală potrivit căreia în situația aderării la grevă, raportul de muncă este suspendat de drept. Prin completarea motivelor de recurs, formulată în termenul legal, recurenta-pârâtă Direcția de Probațiune invocă și motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, ca urmare a recalificării voinței reclamantei de adeziune la grevă, aspect ce a fost analizat în cadrul motivelor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., concluzionându-se în sensul aplicării greșite a dispozițiilor legale referitoare la participarea la grevă, respectiv a disp. art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, în forma nemodificată prin O.U.G. nr. 42/2023 și art. 59 din Legea nr. 123/2006. Ceea ce denumește recurenta-pârâtă "recalificarea voinței reclamantei de adeziune la grevă" în sensul că voința acesteia nu a fost de a suspenda raportul de muncă reprezintă modul în care judecătorul fondului a interpretat și aplicat dispozițiile legale invocate și nu o încălcare a principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, reclamanta arătând chiar în cuprinsul acțiunii introductive că și-a desfășurat activitatea neînțelegând să își suspende raportul de muncă. Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 5/2025, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a dat o soluție prin care a interpretat și aplicat unitar disp. art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 42/2023, cu referire la personalul de probațiune, iar în privința perioadei anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 42/2023 (25.05.2023), incidentă în speță, a arătat la par. 48 din decizie că: "se constată că în ceea ce privește suspendarea de drept a contractului individual de muncă sau a raportului de serviciu pe durata grevei desfășurate în perioada anterioară modificării disp. art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 nu există practică neunitară, niciuna dintre hotărârile anexate nu afirmă că suspendarea de drept nu ar fi operat - nici în ipoteza în care salariații ar fi continuat să presteze activitatea obișnuită pe parcursul zilei de 8 ore - întrucât aceștia și-au asumat consecințele aderării și participării la grevă, iar renunțarea de a participa la grevă necesită o manifestare expresă de voință în acest sens". Față de disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul, să se caseze sentința atacată și, în rejudecare, să se respingă acțiunea ca nefondată.