ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2025

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2025

HOTĂRÂRE
15.10.2025
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2024 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub numărul x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, să se constate dreptul de proprietate în patrimoniul autorilor săi, părinții B. și C., privind terenul în suprafață de 1835 m.p., situat în Municipiul Craiova, strada x, având ca vecinătăti: la Nord - Statul Român; la Est - Statul Român, la Sud - Strada x și la Vest - Imobil strada x nr. 48 și Statul Român, înscris în CF nr. x a Municipiului Craiova, prin prescripție achizitivă din anul 1990, precum și să se constate nelegalitatea parțială a Hotărârii Guvernului României nr. 1705 din data de 29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce privește suprafața de teren de 1835 m.p. cuprinsă în anexa nr. 4, nr. M.F. 103880, imobil 2810, în litigiu și lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului teren în suprafață de 1835 m.p., situat în Municipiul Craiova, strada x, având ca vecinătăți: la Nord - Statul Român; la Est - Statul Român, la Sud - Strada x și la Vest - Imobil strada x nr. 48 și Statul Român, înscris în CF nr. x a Municipiului Craiova.

2.1 Prin sentința civilă nr. 5363 din 30.04.2025, Judecătoria Craiova a dispus disjungerea capetelor de cerere nr. x și 3 având ca obiect uzucapiune și revendicare imobiliară și formarea unui dosar distinct, cu efectuarea unor copii de pe toate actele dosarului, dosar în cadrul căruia a acordat termen de judecată. Totodată, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect constatarea nelegalității parțiale a Hotărârii Guvernului României nr. 1705/29.11.2006, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că, prin capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, reclamantul a sesizat instanța cu o acțiune ce vizează nulitatea parțială a unei hotărâri de guvern, calificată de sus indicata instanță ca reprezentând un act administrativ cu caracter normativ, context în care a apreciat că ar reveni curților de apel competența materială și specializată de a soluționa cauza, conform art. 4 alin. (4), coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 174 din 10 iunie 2025, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reținut, în esență, că, din cel de-al doilea capăt al cererii reclamantului, interpretat în raport de argumentele expuse în cuprinsul cererii și de susținerile reprezentantului acestuia expuse în fața celor două instanțe implicate în conflictul de competență, rezultă intenția părții de a învesti instanța cu o excepție de nelegalitate parțială a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat și bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce privește suprafața revendicată de 1835 mp, cuprinsă în anexa nr. 4, nr. MF 103880, imobil 2810, iar nu cu o acțiune în anularea acestei hotărâri de guvern, hotărâre de guvern calificată de sus indicata instanță ca reprezentând un act administrativ cu caracter individual.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Craiova, secția I civilă) îl constituie natura juridică a solicitării privind constatarea nelegalității parțiale a Hotărârii Guvernului României nr. 1705 din data de 29.11.2006, în privință imobilului aflat la poziția nr. 2810, rubrica nr. MF 103880 din cuprinsul Anexei nr. 4, mai precis dacă nelegalitatea a fost evocată cu titlu de excepție sau drept petit principal.

Examinând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., Înalta Curte observă că, în filele x ale acesteia, reclamantul a menționat expres natura solicitării de constatare a nelegalității parțiale a H.G. nr. 1705/2006 ca fiind cea a unui mijloc de apărare, arătând expres că invocă o excepție de nelegalitate parțială.

Se mai observă și că cererea de chemare în judecată este întemeiată, din această perspectivă, pe prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate."

Totodată, în raport de prima teză a alin. (3) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce are următorul conținut:

"În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va (...)", Înalta Curte consideră că solicitarea din debutul cererii de chemare în judecată, de constatare a nelegalității actului administrativ, vizează în fapt, soluția pe care reclamantul o urmărește prin invocarea excepției, neputând fi interpretată drept o manifestare de voință diferită de cea exprimată de reclamant în anterior referitele file ale acțiunii.

Totodată, în determinarea voinței reale a părții reclamante, Înalta Curte are în vedere și concluziile orale formulate în fața Judecătoriei Craiova de reprezentantul convențional al reclamantului, ce au fost în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a judecătoriei.

Nu în ultimul rând, în raport de rolul Înaltei Curți evidențiat în cauza Beian vs. Romania, de a asigura, în aplicarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului o jurisprudență unitară, nu poate fi ignorat nici faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a fost calificată, în jurisprudența Înaltei Curți, drept act administrativ cu caracter individual (Decizia nr. 3772 din 23 iunie 2022 și Decizia nr. 5337 din 15 noiembrie 2023).

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că obiectul și natura solicitării formulate de reclamant, de constatare a nelegalității parțiale a Hotărârii Guvernului României nr. 1705 din data de 29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în ceea ce privește suprafața de teren de 1835 m.p. cuprinsă în anexa nr. 4, nr. M.F. 103880, imobil 2810, este cea a excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, iar, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a acestei excepții aparține instanței învestite cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată.

Față de considerentele expuse în precedent și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția I civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Ministerul Apărării Naționale și Statul Român prin Ministerul Finanțelor în favoarea Judecătoriei Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2025
Ședința publică din data de 2 decembrie 2025 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2014, pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/2014, reclamanta
ÎCCJ 2023-11-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1874/2023
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023 Asupra cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată: La 6 iulie 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova cererea de chemare
ÎCCJ 2024-04-24
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2024
excepția de inadmisibilitate a acțiunilor din dosarele conexate; a respins cererea de constatare a inexistenței titlului Statului cu privire la imobil și a caracterului abuziv al preluării de fapt, așa cum a fost precizată în dosarul conexa
ÎCCJ 2023-03-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 418/2023
Ședința publică din data de 2 martie 2023 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele litigiului: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 august 2018, sub dosar nr. x/2018, pe rolul Judec
ÎCCJ 2020-02-06
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2020
, schimbarea soluției pronunțată la fond în sensul admiterii cererii de revizuire a Sentinței nr. 537 din 03.07.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2005 (număr în format vechi 3583/2005), admiterea în parte a acțiunii formu
Sursă