ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1032/2020

Nulitatea Parțială/Rectificarea documentației cadastrale nr. x/18.04.2000 documentație menționată în Contractul de Vânzare - Cumpărare autentificat cu nr. x/22.11.2005 încheiat între S.C. C. S.A. și S.C. A. S.A. și regăsită de asemenea în Contractul de Vânzare - Cumpărare autentificat cu nr. x/23.12.2004 încheiat între S.C. E. S.A. și S.C. C. S.A., care generează o suprapunere de 436 mp, cu proprietatea sa; (Urmarea erorilor din documentația cadastrală mai sus menționată rezultă o suprapunere virtuală în suprafață de 436 mp între terenul identificat cu număruluix338 și proprietatea împrejmuită și stăpânită din anul 1999 de către S.C. B. SRL).

Nulitatea Parțială a Contractului de Vânzare - Cumpărare autentificat cu nr. x/23.12.2004 încheiat între S.C. E. S.A. și S.C. C. S.A., bazat pe documentația cadastrală nr. x/2000 aferentă număruluix338 pentru: 2.1 suprafața de suprapunere de 436 mp cu proprietatea împrejmuită a reclamantei; (idem 3.1.) 2.2 pentru drepturile reale/patrimoniale cuvenite reclamantei, care nu au fost menționate în Contract/Cartea Funciară ca drepturi/sarcini; (idem 3.2.) 2.3 actele subsecvente;

Nulitatea Parțială a Contractului de Vânzare - Cumpărare autentificat cu nr. x/22.11.2005 încheiat între S.C. C. S.A. și S.C. A. S.A., bazat pe documentația cadastrală nr. x/2000 aferentă număruluix338 pentru: 3.1. suprafața de "suprapunere" de 436 mp cu proprietatea S.C. B. S.R.L.; (idem 2.1.) 3.2. drepturile reale/patrimoniale cuvenite reclamantei (idem 2.2.), care nu au fost menționate în Contract/Cartea Funciară ca drepturi/sarcini, astfel: 3.2.1. Dreptul de superficie cuvenit S.C. B. S.R.L. pentru rețeaua de canalizare cu deversare în Calea 13 septembrie situată sub drumul uzinal, pentru construcția drumului uzinal, pentru construcția Pasajului C.F.R. și pentru rețeaua de gaze/utilități; 3.2.2. Dreptul de tranzit, servitute auto și pietonală pe zona aferentă Drumului în folosința comună uzinal din Calea 13 septembrie (N.C. 1338-6-T din cadrul doc.cad. x/2000 parte a N.C.1338); 3.2.3. Dreptul de servitute acces auto și pietonal pentru zona aferentă Pasajului CFR; 3.2.

Dreptul traversării rețelelor de utilități pe amplasamentul terenului identificat inițial cu N.C.1338, respectiv al dreptului de servitute aeriană și subterană pentru rețele de utilități care deservesc S.C. B. S.R.L.; 3.3. actele subsecvente (acte de dezmembrare care includ diferite părți din suprafața cu suprapuneri, ce se regăsesc în cadrul incintei împrejmuite aparținând apelantei-reclamante). 4. Repunerea S.C. B. S.R.L. în situația anterioară de drept și de fapt, iar pe cale de consecință: 5.1. Înscrierea tuturor sarcinilor, superficiilor, servituților și drepturilor cuvenite S.C. B. S.R.L. în Cărțile Funciare subsecvente aferente terenului identificat inițial cu numărul cadastral x (C.F. x cu transcrierile/dezmembrările ulterioare) prin constatarea drepturilor patrimoniale/reale cuvenite apelantei-reclamante cu privire la: servitute acces auto și pietonal pe drumul uzinal cu acces din Calea 13 septembrie, dreptul tranzitării terenului cu rețelele sale de utilități, dreptul de superficie/servitute pentru construcția drumului uzinal/construcția pasajului C.F.R. pentru: rețeaua de gaze, rețeaua de alimentare cu curent electric, rețeaua de canalizare ce deversează în conducta H. din Calea 13 septembrie și care este situată sub drumul în folosința comună mai sus menționat servitute auto și pietonală pentru Pasajul C.F.R.; 5.2. Rectificarea/Radierea Cărților Funciare/Identificatorilor Electronici (Numerelor Cadastrale) care determină suprapuneri cu proprietatea reclamantei și/sau grevate de sarcini;

Nulitatea parțială a Contractului de Vânzare - Cumpărare autentificat cu nr. x/21.05.2012 dintre S.C. A. S.A. și S.C. G. S.R.L. cu privire la sarcinile și drepturile cuvenite apelantei-reclamante, servituțile, superficiile care grevează terenul aferent parte a drumului uzinal, acestea nefiind menționate în Contract și nici în Cartea Funciară aferentă (unul din loturile provenite din dezmembrările succesive ale număruluix338); 7(a) Nulitatea încheierii de Rectificare aut. cu nr. 854/09.02.2001 a BNP I. prin care se rectifică suprafața terenului aferentă contractului de vânzare - cumpărare nr. x/11.12.1998 încheiat între S.C. E. S.A. și S.C. A. S.A. din 12.396 mp în 12.936 mp cu toate actele subsecvente, în principal și; 7.(b) Nulitatea parțială a Contractului neautentificat nr. 3639/15.10.1996, în subsidiar (476 mp din suprafața majorată fictiv de 540 mp au fost translatați pe proprietatea reclamantei);

Nulitatea Parțială/Rectificarea documentației cadastrale aferente N.C.1338/2 din anul 2001 care a măsurat o suprafață de 14.066 mp (12.936 m.p.+1030 m.p.+100 m.p.), precum și a documentațiilor cadastrale subsecvente care au rezultat din acest număr cadastral;

Nulitatea Parțială/Rectificarea documentațiilorx652/2012 (9191/26.04.2012), precum și a documentațiilor cadastrale subsecvente; (Respectiv suprapunere virtuală de 40 mp între terenul identificat cu IE x și proprietatea B., suprapunere virtuală între terenurile A. identificate cu N.C. y (I.E.x) și numărul cadastral x (I.E.x) translatată parțial pe proprietatea sa);

Nulitatea Parțială/Rectificarea documentațiilor cadastrale efectuate de firma J.: x/04.12.2008, x/23.12.2008 (aut. K.), nr. x/05.04.2012 (aut. L.); (Suprapunerea virtuală inițială unitară de 436 mp (numărulx338) din doc. cad. x/2000 din cadrul incintei împrejmuite a S.C. B. S.R.L. a fost împărțită virtual ulterior în trei loturi: 334 mp (I.E.x, anterior numărul cadastral x) + 76 mp (IE x anterior numărul cadastral x) + 26 mp (I.E.x anterior numărul cadastral x, respectiv anterior numărul cadastral x). Nu au fost figurate în Planurile aferente documentațiilor cadastrale nici rețelele de utilități care deservesc reclamanta, Pasajul C.F.R., drumul în folosință comună).

Nulitatea parțială a Actului de Dezlipire aut. sub nr. x/10.05.2012 pentru: 11.1 suprafața de "suprapunere" care se regăsește în cadrul incintei proprietății împrejmuite a S.C. B. S.R.L.; 11.2 drepturile reale/patrimoniale cuvenite reclamantei, care nu au fost menționate în Actul de Dezlipire/Cartea Funciară ca drepturi/sarcini; (idem 2.2. și 3.2.)

Nulitatea parțială a Actului de Dezlipire aut. sub nr. x/10.05.2012 pentru sarcinile care grevau imobilul și nu au fost menționate în act (suprapuneri cu proprietatea B., rețele, suprapuneri între imobilele A. etc.);

Actualizarea automată cu toate actele de dezmembrare subsecvente/actele de vânzare-cumpărare subsecvente/doc.cad. subsecvente/atribuiri O.C.P.I. efectuate după începerea prezentului litigiu pentru suprafețele care fac obiectul "suprapunerilor"/servituților/superficiilor menționate în acest litigiu și Rectificarea Documentațiilor Cadastrale/Numerelor Cadastrale Subsecvente/Identificatorilor Electronici Subsecvenți etc., care fac obiectul litigiului. 14.a. Stabilirea tuturor proprietarilor cu suprafețele contractate aferente care au deținut și care mai dețin active în incinta fostei S.C. E. S.A. - Dealul Spirii, identificată de către S.C. M. S.A. prin Planul 50072/R-34-004 ca având o suprafață totală de teren de 60879 mp, cu indicarea faptului dacă pe această platformă a fost vândut de către autorul inițial mai mult teren decât suprafața inițială existentă de 60879 mp. 14.b. Stabilirea parcelelor vândute de mai multe ori cu suprafețele aferente, actele juridice și documentațiile cadastrale ale acestora, în cazul vânzării unei suprafețe totale mai mari decât cea inițială în incinta Dealul Spirii de către S.C. E. S.A.

Stabilirea tuturor neconcordanțelor existente în documentațiile cadastrale din incinta platformei E. - Dealul Spirii, inclusiv identificarea cauzelor apariției suprapunerilor și a diferențelor care au condus la cote părți/suprafețe indivize între S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.A. pentru teoretic aceleași loturi indivize, diferențe care depășesc limitele legal admise;

Constatarea nulității Declarației Notariale aut. cu nr. 428/04.04.2012 pentru ascunderea cauzelor reale ale suprapunerilor;

Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest litigiu, cu mențiunea că își rezervă dreptul solicitării pe cale separată și a daunelor materiale/morale, prejudiciilor etc., cauzate. Prin sentința civilă nr. 567 din data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a declinat competența funcțională în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a Civilă litigii cu profesioniști, apreciindu-se că, litigiul se încadrează în această categorie. La rândul său, secția a VI-a civilă a Tribunalului București a pronunțat sentința civilă nr. 5022 din data de 22 septembrie 2015 în dosarul nr. x/2015, prin care a admis excepția necompetenței sale funcționale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a III-a Civilă a Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ ivit. Prin sentința civilă nr. 213F pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă la data de 10 noiembrie 2015, în dosarul nr. x/2015 având ca obiect conflict negativ de competență ivit între secția a III-a și secția a VI-a ale Tribunalului București, în cauză s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. Prin sentința civilă nr. 1090 din data de 22 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a constatat prescris dreptul reclamantei S.C. B. S.R.L la acțiunea în nulitatea relativă a contractelor de vânzare-cumpărare cu nr. x/23.12.2004, nr. y/22.11.2005, nr. z/21.05.2012 și a contractului neautentificat nr. 3639/15.10.1996. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților din cauză: Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Statul Român prin Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a respins față de acești pârâți cererile din acțiunea introductivă de instanță înregistrată la 30.03.2015, numerotate cu nr. 2, 3, 6, 7b, 13, 14(a, b), 15, astfel cum a fost precizată pe parcursul procesului, pentru lipsa calității procesual pasive. A calificat drept apărare de fond, lipsa de interes invocată de pârâta S.C. A. S.A. A respins, ca inadmisibile, cererile numerotate prin acțiunea formulată de reclamantă, cu numerele 13, 14(a, b), 15. A respins ca nefondate cererile formulate de reclamantă cu nr. 2 privind: nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.12.2004 încheiat între pârâții S.C. E. S.A. și S.C. C. S.A.; nr. 3 privind nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/22.11.2005 încheiat între pârâții S.C. C. S.A. și S.C. A. S.A.; nr. 6 privind nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/21.05.2012 încheiat între pârâții S.C. A. S.A. și S.C. G. S.R.L., respectiv nulitatea parțială a contractului neautentificat nr. 3639/15.10.1996. A obligat reclamanta să achite pârâtei S.C. A. S.A. suma de 11.505,31 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat. Prin decizia nr. 688 din data de 27 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă S.C. B. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 1090 din data de 22 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele - pârâte S.C. C. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F. D. SPRL, S.C. E. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F., S.C. G. S.R.L., STATUL ROMÂN PRIN AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI RELAȚIILOR CU MEDIUL DE AFACERI BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S.C. A. S.A. A obligat apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. A. S.A. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 550 din data de 5 martie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 688 din 27 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și a obligat recurenta-reclamantă la plata sumei de 14.280 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă N. S.A. (fostă S.C. A. S.A.). IV. La data de 23 aprilie 2020, revizuentul .C. B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 550 din 5 martie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2020. În susținerea cererii de revizuire, inițial întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ., revizuentul a invocat, în esență, următoarele motive: Sub aspectul cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a menționat faptul că există hotărâri definitive potrivnice deciziei nr. 550/2020, anterioare acesteia, arătând că decizia menționată încălcă autoritatea de lucru judecat. A precizat că o primă hotărâre este sentința nr. 5707 din data de 6 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalul București, irevocabilă, prin care este specificat că terenul aferent liniei de cale ferată, este cuprins ca bun aflat în domeniul public; A doua hotărâre potrivnică indicată de revizuentă a fost decizia nr. 272 din data de 20 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Curții de Apel București (revizuenta arătând că această decizie este "definitivă" potrivit deciziei nr. 2247 din data de 3 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). A menționat revizuenta că această hotărâre reconfirmă faptul că imobilul proprietate publică teren și linie de cale ferată este un bun ce beneficiază de un regim juridic care nu poate face obiectul unor convenții particulare. A susținut că hotărârile menționate au soluții contrare și că "același judecător nu mai este de acord cu el însuși, în mod halucinant". În acest sens, arătat că decizia nr. 272 din data de 20 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București a fost pronunțată de un complet prezidat de doamna judecător O., iar decizia nr. 550 din data de 5 martie 2020 a fost dată de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție din care a făcut parte aceeași doamnă judecător. Precizând că, prin contractele a căror nulitate o solicită a fost tranzacționat imobilul proprietate publică al Statului Român pe baza unor acte false neautentice, fiindu-i interzis accesul pe Pasajul CFR, a considerat că hotărârile instanțelor din dosarul nr. x/2009 (fond, apel și recurs) sunt potrivnice deciziei a cărei revizuire o solicită. Revizuenta a precizat că, prin decizia nr. 2280 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis, definitiv și irevocabil, acțiunea formulată de revizuentă, stabilind că nu pot exista suprapuneri între imobile, respectiv că imobilele cu suprapuneri aparțin revizuentei, conform expertizei tehnice topo-cadastrale judiciare efectuate și omologate. A făcut referire la sentința civilă nr. 213/F a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel a stabilit competența judecării dosarului nr. x/2015 de către o secție civilă specializată în drepturi reale imobiliare, nu de către o secție comercială specializată în litigii cu profesioniști. În privința dosarului nr. x/2009, având ca părți pe S.C. A. S.A. și COMPANIA NAȚIONALĂ CFR S.A., a susținut că pârâtele au prejudiciat nu numai compania B., prin contractele translative de proprietate neautentice a căror anulare a solicitat-o, ci și Statul Român. După prezentarea unui scurt istoric al situației de fapt judecate anterior, a precizat că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, Înalta Curte a respins recursul revizuentei, fără a evalua faptul că în fond și în apel nu au fost administrate probe esențiale și utile dezlegării speței. A susținut că a avut parte de o judecată strâmbă la fond și apel, iar soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă o nouă gravă eroare juridică, care validează practic contractul fals, pretins autentificat, prin care s-a vândut o parte din imobilul proprietatea exclusivă a revizuentei, au fost înstrăinate ilicit părțile indivize, au fost modificate fictiv în documentațiile cadastrale dimensiunile și suprafețele, dreptul revizuentei de tranzit/servitute/superficie dispărând prin această serie diabolică de acte. Astfel, a considerat că urmarea firească a deciziei 550/2020 a Înaltei Curți va fi perpetuarea suprapunerilor și crearea premiselor împroprietăririi intimatelor, care au tranzacționat ilegal părți din imobilul B. prin acte inițiale neautentificate, prin deposedarea primului proprietar, care are la bază acte autentice, adică prejudicierea revizuentei, care va rămâne fără căi de acces la drumul public și fără rețele de utilități, pentru a nu mai vorbi de furtul imobilului aferent statului Român. Cu privire la dosarul nr. x/2009, având ca părți pe S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.A., a precizat că, prin sentința nr. 7145 din data de 28 octombrie 2010, Judecătoria Sectorului 5 București a admis desființarea încheierii nr. x din 3 februarie 2009 emisă de către O.C.P.I., prin care A. S.A. a întabulat teren, cu suprapunere peste imobilul proprietatea revizuentei. A mai precizat că, prin sentința civilă nr. 3146 din data de 12 aprilie 2011, Judecătoria Sectorului 5 București a admis radierea notărilor aferente suprapunerilor, dispunând O.C.P.I. efectuarea radierii suprapunerilor din Cărțile Funciare, după rămânerea definitivă a sentinței. A susținut că, prin decizia nr. 2280 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel București a admis recursul revizuentei cu privire la desființarea documentației cadastrale întocmită defectuos, cu suprapuneri cu bună-știință pe baza unor acte neautentice, respingând recursul S.C. A. S.A. arătând, totodată, că O.C.P.I. refuză să pună în aplicare această decizie. Revizuenta a susținut că Tribunalul, Curtea de Apel și Înalta Curte au refuzat, în cadrul litigiului nr. x/2015, să compare titlurile de proprietate ale părților, să administreze expertizele tehnice de specialitate care se impuneau și mai ales cercetările criminalistice necesare actelor pentru care revizuenta s-a înscris în fals, concluzionând că, prin decizia nr. 550 din data de 5 martie 2020 se încalcă decizia nr. 2280 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul x/2009 al Curții de Apel București, prin care s-a stabilit că imobilele suprapuse aparțin revizuentei și, respectiv, că suprapunerile dintre imobile sunt ilegale. A reiterat faptul că cele două contracte false neautentificate au generat litigiile ulterioare și suprapunerile, fiind de datoria judecătorilor să compare actele de proprietate ale părților și să stabilească care titlu de proprietate primează. A subliniat că, ori trebuie anulate contractele neautentice atacate de revizuentă și actele subsecvente autentificate pe baza actelor inițiale, neautentificate notarial, ori trebuie anulat contractul autentic nr. 3721 din data de 15 iunie 1999, prin care revizuenta a cumpărat imobilul. A susținut, făcând trimitere la o serie de aspecte deduse judecății în dosarul x/2015, că această cauza a fost judecată de judecători incompetenți, fiind aplicate prevederi legale anulate sau fiind invocate prevederi nelegale. A mai arătat că legislația precizează că se pot efectua modificări de către O.C.P.I. doar în situația în care pe imobilul respectiv nu există construcții sau alte investiții, dar în cazul revizuentei, pe amplasament ființează construcții, a căror constatare este refuzată cu obstinație de către instanțele de judecată. A considerat că rolul activ al judecătorului era, în primul rând, să administreze expertizele criminalistice pentru a se edifica dacă sunt reale sau nu contractele neautentificate nr. x din data de 23 decembrie 2004 și 3639 din data de 15 octombrie 1996, să verifice cauzele suprapunerilor fictive, ce anume generează contractele neautentice a căror anulare a solicitat-o, aceste aspecte necesitând administrarea unor expertize de specialitate topo-cadastrale, expertize în construcții, martori, interogatorii, cercetare la fața locului, etc. Cu privire la sentința civilă nr. 213/F din data de 10 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București a stabilit competența judecării dosarului nr. x/2015 de către o secție civilă specializată în drepturi reale imobiliare, nu de către o secție comercială, specializată în litigii cu profesioniști. A precizat că obiectul dosarului nr. x/2015 îl constituie constatarea nulității absolute/relative a contractului de vânzare-cumpărare dintre E. S.A. și C. S.A., a contractului de vânzare-cumpărare dintre C. S.A. și A. S.A. și a contractului dintre A. S.A. și G. S.A., revizuenta nefiind parte în nici unul dintre contractele mai sus menționate. A considerat că, deși instanța de recurs era obligată să-și decline competența în favoarea unei secții specializate în judecarea cauzelor eminamente civile, instanța a respins excepția invocată de către revizuentă, motivând că litigiul poartă între societăți comerciale și, în consecință, recursul trebuie judecat de către o instanță specializată în judecarea cauzelor cu profesioniști. Astfel, instanța a pronunțat o hotărâre contradictorie unei hotărâri definitive, care privea competența funcțională. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, a formulat capetele de cerere: 1, 2 (2.1,2.2,2.3), 3 (3.1, 3.2),4, 5 (5.1,5.2), 6, 7(a), 7(b),8, 9, 10, 11 (11.1,11.2), 12, 13, 14(a), 14(b), 15, 16 și 17, iar prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2016, Tribunalul a disjuns capetele de cerere nr. x, 4, 7(a), 8, 9, 10 și 16, formându-se dosarul nr. x/2016. A precizat că, prin încheierea de ședință din data de 7 martie 2016, Tribunalul București a dispus disjungerea capetelor de cerere nr. x și 5.2. iar prin încheierea din data de 16 iunie 2016, Tribunalul a disjuns capătul de cerere nr. x (fiind format dosarul nr. x/2016) și capătul de cerere nr. x (formând dosarul nr. x/2016). A considerat că cererea de chemare în judecată a fost mutilată în părți incoerente, în scopul creării haosului. Astfel, a arătat că Tribunalul a respins, pe fond, capetele de cerere 2, 3, 6, 7(b), 13, 14(a), 14(b) și 15 în raport cu pârâții E., C., A. și G., respectiv a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL COMERȚULUI ȘI ECONOMIEI și AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI. A respins, ca inadmisibile capetele de cerere nr. x, 14(a), 14(b) în raport cu toți pârâții. Această hotărâre a fost menținută în apel, recursul finalizându-se cu pronunțarea, de către Înalta Curte, a deciziei nr. 550/2020, prin care instanța de recurs a judecat calea de atac din perspectiva capetelor de cerere nr. x (2.1,2.2,2.3), 3 (3.1, 3.2), 6, 14(a), 14(b), 15 și 17. Așadar, a considerat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere nr. 7(b) și 13, nici asupra recursului privind reunirea capetelor de cerere mai sus menționate, a căror disjungere a criticat-o, decizia nr. 550/2020 având în vedere obiectele capetelor de cerere disjunse. În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 550 din data de 5 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr. x/2015, opinând că este necesară trimiterea cauzei către un complet din cadrul secției I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cadrul Anexelor la cererea de revizuire, revizuenta a mai invocat, în cadrul unor completări la cererea de revizuire, motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 9 din C. proc. civ. Cu privire la cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., a susținut că eventuala posibilitate de invocare a acestor aspecte, doar de către Statul Român, este profund neconstituțională, astfel că revizuenta a procedat la invocarea și a acestui caz de revizuire. Interesul în invocarea acestui text de lege constă, potrivit revizuentei, în furtul pasajului CFR-B. de la Km 1+670, revizuenta arătând că i-a fost interzis traficul auto/pietonal de către auto-intitulații proprietari pe baza actelor false. A considerat că Statul Român, prin persoanele juridice responsabile de drept public, fie nu a apărat proprietatea publică a Statului, aceasta fiind însușită ilegal de firma familei P., fie a apărat-o cu viclenie, cei însărcinați să apere proprietatea publică nefacându-și practic datoria. A menționat că reprezentanții Statului nu au luat parte la nici un termen de judecată, nu au solicitat înscrierea în fals a contractului de vânzare cumpărare pretins xdin data de 23 decembrie 2004, prin care s-a tranzacționat rampa M.Ap. N. și imobilul proprietate publică aflat în concesiunea CFR, ignorând practic acest dosar. A susținut că în mod eronat a reținut Curtea de Apel București că revizuenta nu a indicat nimic în Cererea introductivă despre imobilul CFR, alegând să desconsidere poziția CFR și hotărârile pronunțate în favoarea CFR, cu toate că revizuenta a nominalizat explicit pasajul CFR în cererea introductivă, la capetele de cerere 3.2.1 și 5.1, iar în cuprinsul cererii a făcut vorbire despre imobilul CFR (căi ferate și teren aferent). Totodată, a menționat că Înalta Curte a ales să "omologheze" decizia Curții de Apel București, ignorând toate aspectele supuse atenției în recurs, inclusiv autoritatea de lucru judecat. Deși a probat toate aspectele susținute în cererea introductivă, revizuenta a considerat că instanța incompetentă a ales să desconsidere toate argumentele sale sau, poate și mai grav, a refuzat, cu rea-credință, să judece corect speța, Înalta Curte ajungând să statueze un neadevăr flagrant. A mai afirmat că Înalta Curte s-a contrazis, în motivare, întrucât, după ce a acuzat revizuenta de nearătarea dovezilor, normelor de drept, etc, a subliniat enumerarea excesivă a textelor de lege care reglementează actul juridic civil, condițiile de valabilitate ale acestuia sau regimul nulității, pretextând că nu pot fi reținute motivele de recurs prezentate de revizuentă. Făcând referire la situația de fapt eronat reținută în speță și la greșita administrare și interpretare a probelor din dosar, a arătat că instanțele din fond, apel și recurs au ales să protejeze cu bună-știință pârâții de rea-credintă, care au efectuat ilegalități în formă continuată. Reiterând pasaje din motivarea decizie nr. 550/2020 a Înaltei Curți, a considerat că această instanță se află într-o gravă eroare, deoarece soluționarea suprapunerilor documentațiilor cadastrale nu va fi niciodată rezolvată de O.C.P.I., care nu are autoritatea de a anula o Carte Funciară sau o documentație cadastrală și nu poate stabili ce teren aparține Statului Român și ce teren aparține pârâtelor. În cazuri de suprapuneri din acte, a apreciat ca fiind de datoria judecătorilor să analizeze actele de proprietate ale părților și stabilirea priorității actelor de proprietate. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de textul art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., a susținut că soluția a cărei revizuire o solicită a fost dată de un complet care și-a exercitat funcția, cel puțin, cu gravă neglijență. Reiterând faptul că decizia nr. 272 din data de 20 iunie a Curții de Apel București a fost pronunțată de un complet prezidat de doamna judecător O., a susținut că această hotărâre se contrazice flagrant cu decizia nr. 550 din data de 5 martie 2020, pronunțată de un complet în componența căruia a intrat aceeași doamnă judecător. Revizuenta și-a exprimat speranța că Inspecția Judiciară și/sau Consiliul Superior al Magistraturii vor constata că soluția din decizia nr. 2247 din data de 3 mai 2012 este potrivnică deciziei 550 din data de 5 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, în ipoteza în care Inspecția Judiciară și/sau Consiliul Superior al Magistraturii vor sancționa disciplinar unul sau mai mulți judecători din complet până la judecarea cererii de revizuire, a apreciat că va exista un motiv suplimentar de revizuire, ce va putea fi reținut ca argument în favoarea admiterii cererii. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de textul art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., a precizat că, hotărârea nr. 550 din data de 5 martie 2020 s-a dat în temeiul contractului nr. x din data de 23 decembrie 2004, contract declarat de către Notarul Q. (despre care se presupune că ar fi autentificat actul) ca fiind fals, inexistent. A arătat că, pe baza acestui contract, s-au încheiat, ulterior, celelalte contracte atacate ce fac obiectul dosarului. A considerat că nu este vina revizuentei faptul că acest înscris nu a fost declarat fals în urma judecării dosarului x/2015, ci este vina instanțelor de fond, apel și recurs și a celorlalte instituții ale Statului Român, care au refuzat până și cercetarea criminalistică solicitată. Întrucât notarul Q. a declarat că își rezervă dreptul de a sesiza instanțele competente, revizuenta și-a exprimat speranța că, până la judecarea cererii de revizuire va exista o hotărâre definitivă, în acest sens, pe baza demersurilor Notarului Q.. A considerat că instanța de revizuire va putea analiza și cazul de revizuire prevăzut de textul art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de textul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a precizat că, în cadrul dosarului nr. x/2017 (număr anterior x/2011) Înalta Curte a respins, prin decizia nr. 770 din data de 10 aprilie 2019, recursul declarat de S.C. A. S.A., admițând, practic, toate capetele de cerere formulate de revizuentă. A mai precizat că, în cadrul dosarului nr. x/2015, S.C. A. S.A. (actuala N. S.A.) a susținut că toate suprapunerile se datorează exclusiv actului de dezmembrare ce face obiectul dosarului nr. x/2017, respectiv că acestea nu trebuie analizate în cadrul dosarului nr. x/2015 Totodată, a arătat că, în cadrul dosarului nr. x/2017 S.C. A. S.A. (actuala N. S.A.) a susținut că suprapunerile fac obiectul exclusiv aferent dosarului x/2015 Astfel, a considerat că hotărârea a cărei revizuire se cere se bazează pe susțineri contradictorii flagrante ale S.C. A. S.A. (actuala N. S.A.). Întrucât în dosarul nr. x/2017 au fost anulate hotărârile Tribunalului și ale Curții de Apel, în considerarea faptului că hotărârea a cărei revizuire se cere are o strânsă legătură cu cea din dosarul prezent, a solicitat reținerea acestui motiv de revizuire. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de textul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a susținut că, în măsura în care instituțiile Statului Român își vor face datoria și vor produce înscrisuri doveditoare pe baza cercetării criminalistice a contractelor împotriva cărora revizuenta s-a înscris în fals, acest motiv de revizuire va putea fi analizat corespunzător. În cazul în care nu se vor descoperi alte înscrisuri doveditoare, doar pentru că instanțele, organele competente și instituțiile refuză cu obstinație să cerceteze plângerile și înscrierile în fals formulate de revizuentă, revizuenta a arătat că a epuizat toate mijloacele legale de apărare. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de textul art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., a precizat, pe de-o parte, că a fost împiedicată, la momentul la care s-a înfățișat în cadrul dezbaterilor, să își expună pe larg punctul de vedere, să înștiințeze instanța, să aibă un dialog cu instanța și cu pârâta, să răspundă alegațiilor, dreptul său la apărare fiind astfel viciat, întrucât pseudo-dezbaterile s-au desfășurat mai degrabă sub forma unui scurt monolog prezentat de către fiecare parte. A considerat că în cauză nu a existat o judecată corectă, existând termene limitative și lipsind, la toate instanțele, dezbateri reale, chiar dacă, fizic, revizuenta a fost prezentă. Pe de altă parte, a precizat că a solicitat, în mod repetat, motivarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. 550/2020 într-un termen scurt, însă această motivare a fost comunicată doar la termenul din data de 13 aprilie 2020. Astfel, până la acest moment, nu a reușit să înștiințeze instanțele de judecată cu privire la hotărârile potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat, din motive mai presus de voința revizuentei. Chiar dacă a fost prezentă, a avut cunoștință despre existența dosarului, a depus recursul, actele și concluziile scrise, revizuenta a susținut că a fost împiedicată, pe parcursul celor 5 ani, să înfățișeze toate argumentele în cadrul unor dezbateri reale. A solicitat cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar. Totodată, în ipoteza respingerii cererii de revizuire, a solicitat reducerea onorariului acordat intimatei N. S.A. (FOSTĂ S.C. A. S.A.) la un cuantum similar onorariilor suportate de revizuentă cu ocazia formulării prezentei căi extraordinare de atac. A mai susținut, în final, că o admitere a cererii de revizuire ar putea deschide calea judecării corecte, de către un complet civil al Înaltei Curți, cu retrimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, în vederea administrării tuturor probelor (expertiză criminalistică a actelor asupra cărora s-a înscris în fals, expertiză topo-cadastrală, expertiză în construcții, cercetare la fața locului, interogatorii, martori, etc.) La data de 23 aprilie 2020, la dosar a fost transmisă, de către revizuentă, o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 509 (alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9), art. 511, 513 din C. proc. civ., art. 22, art. 35,.art. 130, art. 131, art. 304, art. 306, art. 425 alin. (1) lit. b), art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1), art. 503 din C. proc. civ. (alin. (1), (2), (3), (4), art. 21, art. 52, art. 53 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 3, art. 907 din C. civ., art. 1, art. 2 din Regulamentul din 25 septembrie 2004, art. 8, art. 219, art. 226 din Legea nr. 71/2011, art. 27 din Ordinul nr. 134 din 26 martie 2009, Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012. Intimatul STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 5 iunie 2020, prin care a susținut că în cererea de revizuire nu se invocă niciun motiv din cele prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. care să vizeze chestiunea litigioasă, tranșată definitiv, cu privire la calitatea procesuală pasivă a intimatei, astfel că nu există argumente pentru retractarea deciziei nr. 550 din data de 5 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015. La data de 15 iunie 2020, la dosar a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata N. S.A. (FOSTĂ S.C. A. S.A.), prin care aceasta a solicitat, în esență, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. V. Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Revizuenta a formulat cererea de față împotriva deciziei civile nr. 550 din data de 5 martie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 din C. proc. civ., în raport cu următoarele hotărâri pronunțate anterior: - sentința nr. 5707 din data de 6 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalul București; - decizia nr. 272 din data de 20 iunie 2011 a Curții de Apel București pronunțată în apel în același dosar (definitivă conform deciziei nr. 2247 din data de 3 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție); - decizia nr. 2280 din data de 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și - sentința civilă nr. 213/F a Curții de Apel București, pronunțată în cadrul regulatorului de competență privind dosarul nr. x/2015, finalizat cu decizia nr. 550 din 5 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, supusă revizuirii. Prealabil analizării susținerilor revizuentei, este de precizat că, potrivit dispozițiilor art. 509, alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea poartă asupra hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, acestea fiind, concret, hotărâri pronunțate în primă instanță și în apel sau hotărâri date în recurs, după casare cu reținere, potrivit dispozițiilor art. 498 din C. proc. civ. (sigura împrejurare în care o hotărâre pronunțată în recurs, în condițiile noului C. proc. civ., evocă fondul cauzei). Prin excepție, alin. (2) al textului art. 509 din C. proc. civ. enumeră, în mod limitativ, situațiile în care sunt supuse revizuirii și acele hotărâri care nu evocă fondul, prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 (exclusiv situația condamnării unui judecător), 4 și 7-10 din C. proc. civ. Astfel, cazurile în care se poate formula o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, cum este decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, sunt: - situația în care un judecător a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină, de natură să influențeze soluția pronunțată în cauză (art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.); - cand un judecator a fost sancționat disciplinar definitiv, pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, ceea ce a influențat solutia pronunțată în cauză (art. 509 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.); - cand statul, alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdictie judecătoreasc sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc ori au fost apărați cu viclenie de către cei desemnați să îi apere (art. 509 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.); - în situația existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe fie de același grad, fie diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (art. 509, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.); - când partea a fost împiedicată a se prezenta la judecată, dar și să înștiințeze instanța despre respectiva împrejurare, din motive ce sunt mai presus de voința sa (art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.). În speță, decizia civilă ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă împotriva deciziei instanței de apel pronunțate în dosarul nr. x/2015. În concepția noului C. proc. civ., calea de atac a recursului judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție este una esențialmente nedevolutivă, aspect ce rezultă, de altfel, și din dispozitivul deciziei civile ce face obiectul revizuirii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă împotriva deciziei instanței de apel pronunțate în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Ca atare, întrucât decizia civilă atacată cu revizuire nu este una care evocă fondul, rezultă că, sub aspectul motivelor de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 din C. proc. civ., invocate de revizuentă, cererea de față nu întrunește condițiile de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., astfel că aceste motive nu pot fi reținute de instanță. Din perspectiva celorlalte motivele de revizuire invocate în cerere, o privire specială necesită sentința civilă nr. 213/F din data de 10 noiembrie 2015, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a stabilit competența de soluționare a fondului dosarului nr. x/2015 (finalizat cu decizia nr. 550 din 5 martie 2020, supusă revizuirii) în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă. În legătură cu sentința nr. 213/F din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, revizuenta a invocat exclusiv critici circumscrise cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța a pronunțat o hotărâre contradictorie sentinței, deoarece a respins excepția necompetenței funcționale invocată de către revizuentă, cu motivarea că litigiul poartă între societăți comerciale, astfel că recursul trebuie judecat de către o instanță specializată în judecarea cauzelor cu profesioniști. Analizând argumentele invocate de revizuentă, Înalta Curte constată că acestea, deși sunt prezentate în dezvoltarea cazului de revizuire vizând existența unor hotărâri potrivnice, pretinzându-se încălcarea, prin judecarea recursului de către secția a II-a a Înaltei Curți, a autorității de lucru judecat a sentinței nr. 213/F, constituie, în realitate, critici legate de necompetența instanței de recurs care a pronunțat decizia nr. 550 din 5 martie 2020. Dincolo de împrejurarea că această excepție a fost invocată de revizuentă în recurs, fiind analizată și respinsă de instanță, se apreciază că susținerile formulate în cererea de revizuire, departe de a reprezenta o încălcare a autorității de lucru judecat a sentinței menționate, nu pot face obiectul căii de atac a revizuirii. Cu alte cuvinte, invocarea unei pretinse încălcări a autorității de lucru judecat a sentinței, prin pronunțarea deciziei supuse revizuirii cu încălcarea competenței funcționale, urmărește, în realitate, reluarea j