ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2025

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2025

HOTĂRÂRE
14.10.2025
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cererii privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 495 din 4 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 s-au admis recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta Autoritatea Navală Română împotriva sentinței civile nr. 290 din 9 noiembrie 2023 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul material suferit de reclamant.

A menținut în rest hotărârea recurată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 septembrie 2025 recurenta-pârâtă Autoritatea Navală Română a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 cu privire la următoarele aspecte:

Examinând cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495 din 04.02.2025, formulată de Autoritatea Navală Română, instanța reține că aceasta este motivată prin existența unor neclarități privind întinderea casării dispuse în recurs și, implicit, asupra limitelor rejudecării dispuse în cauză.

Din analiza parcursului procesual rezultă că, ulterior casării pronunțate prin decizia nr. 1403/13.03.2023, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța pentru rejudecarea capătului de cerere privind cuantificarea prejudiciului material și moral pentru perioada 12.11.2015-30.06.2020. Prin sentința nr. 290/09.11.2023, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta la plata sumei de 591.473 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale.

În recurs, Autoritatea Navală Română a criticat modalitatea de cuantificare atât a daunelor materiale, cât și a celor morale, iar instanța de recurs a reținut expres caracterul global al acestor critici. Cu toate acestea, prin dispozitivul deciziei nr. 495/2025, Înalta Curte a admis ambele recursuri și a dispus casarea în parte a sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la "stabilirea despăgubirilor pentru prejudiciul material", menținând "în rest" hotărârea recurată.

Această formulare a generat nelămurirea părții, întrucât, deși recursurile ambelor părți au fost admise integral, considerentele și dispozitivul deciziei se referă exclusiv la componenta patrimonială a prejudiciului, fără a preciza expres dacă soluția pronunțată asupra daunelor morale - în cuantum de 500.000 RON - a fost menținută definitiv sau a făcut obiectul casării. În lipsa unei asemenea clarificări, se ridică problema întinderii efectelor casării și a sferei rejudecării, aspecte ce pot genera dificultăți în stabilirea limitelor devoluțiunii în rejudecare, precum și în procedura ulterioară de executare.

În aceste împrejurări, partea solicită lămurirea dispozitivului deciziei nr. 495/04.02.2025, în sensul de a se stabili dacă rejudecarea dispusă privește exclusiv prejudiciul material sau dacă vizează, în mod cumulat, atât prejudiciul material, cât și pe cel moral.

Înalta Curte analizând cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495/04.02.2025, apreciază că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 443 C. proc. civ., procedura lămuririi dispozitivului este incidentă numai în măsura în care dispozitivul unei hotărâri este neclar, contradictoriu sau incomplet, iar aceste vicii împiedică determinarea exactă a măsurilor dispuse de instanță.

Or, în cauza de față, din conținutul dispozitivului deciziei atacate rezultă, în mod clar și fără echivoc, soluția pronunțată: admiterea recursurilor ambelor părți, casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare exclusiv cu privire la capătul privind prejudiciul material suferit de reclamant, cu menținerea în rest a soluției de fond.

Ceea ce invocă recurenta-pârâtă nu privește o pretinsă neclaritate a dispozitivului, ci nemulțumirea față de sfera limitelor rejudecării. Cu toate acestea, în jurisprudența constantă a instanței supreme este statuat că limitele rejudecării sunt stabilite prin considerentele deciziei de casare, iar nu prin dispozitivul acesteia, dispozitivul având rolul de a consfinți doar soluția pronunțată, nu și fundamentarea ei. Considerentele fac corp comun cu dispozitivul hotărârii și determină conținutul exact al obligațiilor stabilite în sarcina instanței de rejudecare.

În speță, considerentele deciziei nr. 495/2025 indică în mod expres că rejudecarea privește stabilirea cuantumului prejudiciului material, cu examinarea tuturor componentelor acestuia, fără a cuprinde vreo dispoziție care să extindă devoluțiunea asupra prejudiciului moral. Menținerea "în rest" a sentinței atacate echivalează cu menținerea soluției asupra daunelor morale, nefiind necesară nicio explicitare suplimentară în dispozitiv.

Așadar, Înalta Curte apreciază că nu se regăsește nicio ambiguitate, contradicție sau dificultate în aplicarea dispozitivului deciziei. Limitele rejudecării sunt exact cele stabilite prin considerentele instanței de recurs, iar acestea nu pot fi modificate, completate sau reinterpretate prin intermediul unei cereri de lămurire.

În consecință, întrucât dispozitivul deciziei este clar, complet și lipsit de orice contradicții, iar nemulțumirea părții vizează aspecte ce excede procedurii prevăzute de art. 443 C. proc. civ., cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal urmează a fi respinsă.

Respinge cererea pârâtei Autoritatea Navală Română de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 495 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-10-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4899/2025
ală Română. Prin decizia civilă nr. 1403/13.03.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție s-a admis recursul formulat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 119/CA din data de 14 iunie 2021 pronunțate de Curt
ÎCCJ 2023-03-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2023
elor materiale sau morale ce pot fi acordate, urmând a justifica, conform criteriilor menționate, soluției ce va fi dată în cauză, nefiind ținută de modul de cuantificare a prejudiciului invocat de reclamant și care reprezintă doar limita m
ÎCCJ 2024-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 105/2024
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024 Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la da
ÎCCJ 2025-01-13
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 9/2025
Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Decizia civilă nr. 82 din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/118/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal
ÎCCJ 2019-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2015, pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta A., în co
Sursă