ÎCCJ, Decizia nr. 9/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 82 din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/118/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A împotriva Deciziei nr. 176/CA din 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Contestația în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/1/2016, recurentele reclamante A, B și C au formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei din recurs.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2455 din 25 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de A, C, B împotriva deciziei nr. 82 din 13 ianuarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/118/2018.

În motivare, s-a arătat că la termenul din 6 aprilie 2023, judecata contestației în anulare a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 6 octombrie 2023.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, în termenul de perimare, conform art. 417 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 419 C. proc. civ.

Deși contestatoarele au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 15 noiembrie 2023, această solicitare a fost formulată și înregistrată la dosar după împlinirea termenului de perimare, 6 octombrie 2023.

Recursul

Împotriva acestei decizii, contestatoarele au formulat recurs.

În motivarea căii extraordinare de atac, au susținut că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Au apreciat că este nelegală reținerea instanței, în sensul că ar fi lăsat pricina în nelucrare, câtă vreme au trimis emailuri pe adresa Înaltei Curți.

Au făcut o amplă prezentare a situației de fapt deduse judecății și istoricul litigiilor dintre părți.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători..”

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2. C. proc. civ., potrivit cărora: „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, se reține că termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului a curs de la 25 aprilie 2024 și s-a împlinit la 1 mai 2024, o zi nelucrătoare, prelungindu-se până pe 7 mai, prima zi lucrătoare după Sărbătorile legale de Paște.

Or, cererea de recurs a fost expediată de recurente la 21 septembrie 2024, cum rezultă din copia emailului cu care a fost expediat memoriul de recurs, fila 4 din dosarul pendinte.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

Înalta Curte reține și că recurentele nu au formulat cerere de repunere în termen și nici nu au invocat vreo împrejurare care să le fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că recurentele au formulat calea extraordinară de atac în afara termenului legal, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) cu referire la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentele A, C și B împotriva Deciziei nr. 2455 din 25 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2025.