Decizia nr. 2455/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 82 din 13 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 176/CA din 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Contestația în anulare exercitată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, recurenta-reclamantă A., dar și reclamantele B. și C. au formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei de recurs menționate la pct. I.1.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (fost Ministerul Muncii și Protecției Sociale)-Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială-Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

Încheierea de suspendare a judecății cauzei Prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La termenul din 1 februarie 2024, la solicitarea contestatoarelor, formulată la data de 15.11.2023, cauza a fost repusă pe rol, după care, instanța a invocat din oficiu excepția perimării cauzei, părțile fiind citate pentru termenul din 25 aprilie 2024, cu mențiunea de a-și exprima un punct de vedere asupra excepției perimării. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.(...)." Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților. Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 6 aprilie 2023, judecata contestației în anulare a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 6 octombrie 2023. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, în termenul de perimare, conform art. 417 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 419 C. proc. civ. Deși contestatoarele au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 15 noiembrie 2023, această solicitare a fost formulată și înregistrată la dosar după împlinirea termenului de perimare, acesta împlinindu-se la 6 octombrie 2023. Termenul de judecată din 01.02.2024 a fost fixat de Înalta Curte pentru discutarea în contradictoriu a cererii de repunere pe rol formulate de contestatoare, iar termenul din 25.04.2024 a fost fixat pentru ca părțile să-și exprime un punct de vedere asupra excepției perimării, invocată din oficiu, la termenul din 01.02.2024. În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 416 și art. 420 din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,