ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal la data de 29.08.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale - Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Constanța, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. w/16.07.2018 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, prin care le-au fost respinse contestațiile împotriva deciziilor nr. 1670/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1668/14.05.2018 emise de aceeași instituție și, implicit, anularea acestor decizii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 709/07.05.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța și au fost anulate Deciziile nr. 1668/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1670/14.05.2018 emise de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, cu consecința stabilirii calității reclamantelor de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. w/16.07.2018 emise de pârâtă.

Prin decizia definitivă nr. 176/CA din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, împotriva sentinței civile nr. 709/07.05.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C., a fost casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea ca nefondată și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia nr. 82 din 13 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta C. împotriva deciziei nr. 176/CA din 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Împotriva acestei ultime decizii, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., A., B. și C., solicitând schimbarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și recunoașterea calității acestora de beneficiare ale Decretului-lege nr. 118/1990.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 11.05.2023, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

La data de 6.06.2023, a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol formulată de revizuenta C. .

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare.

Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.

În cauză, judecarea cererii de revizuire a fost suspendată prin încheierea din 3.11.2022, iar cererea de reluare a judecății a fost transmisă prin email la data de 6.06.2023, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, chiar dacă cererea ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, revizuenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care anterior instanța a dispus suspendarea pentru lipsa părților și pentru neformularea unei cereri de judecată în lipsă.

Examinând, în continuare, excepția perimării căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 3.11.2022, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, având în vedere lipsa părților legal citate la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 3.11.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 3.05.2023.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, în interiorul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării căii extraordinare de atac invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de revizuire formulată de A., B. și C. împotriva deciziei nr. 82 din 13 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 29 iunie 2023.