ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 82/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal la data de 29.08.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale - Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Constanța, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. w/16.07.2018 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, prin care le-au fost respinse contestațiile împotriva deciziilor nr. 1670/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1668/14.05.2018 emise de aceeași instituție și, implicit, anularea acestor decizii, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 709/07.05.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța și au fost anulate Deciziile nr. 1668/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1670/14.05.2018 emise de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, cu consecința stabilirii calității reclamantelor de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. t/16.07.2018 emise de pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză și hotărârea instanței de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin decizia definitivă nr. 176/CA din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, împotriva sentinței civile nr. 709/07.05.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C., a fost casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea ca nefondată și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs a declarat recurs intimata-reclamantă C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile de fond nr. 709/07.05.2019 a Tribunalului Constanța, prin care a fost stabilită calitatea reclamantelor de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990. În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate a susținut, în esență, în contextul unei ample expuneri a situației de fapt și a procedurii desfășurate în fața primei instanțe și a instanței de recurs, precum și a dispozițiilor legale considerate relevante în cauză, că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu nerespectarea regulilor de drept ce reglementează administrarea probelor, precum și cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale aplicabile situației de fapt menționate. De asemenea, partea a susținut că la pag. 7 din decizia recurată s-a reținut că se va respinge recursul declarat de pârâtă și s-a făcut o motivare a respingerii care corespunde realității, ceea ce înseamnă că se va menține hotărârea de la fond, în schimb, instanța a respins acțiunea reclamantelor, conform următoarelor considerente: "critica de nelegalitate a hotărârii instanței de fond este motivată de pârâtă pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicându-se motivul de casare potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material..." pentru ca apoi să menționeze că admite recursul. De aceea, reclamanta a considerat că decizia Curții de Apel Constanța este nelegală, solicitând casarea acesteia conform argumentelor prezentate pe larg în cererea de recurs.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța s-a invocat excepția inadmisibilității recursului reclamantei, solicitându-se respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă și menținerea deciziei civile nr. 176/11.03.2020 a Curții de Apel Constanța ca legală și temeinică. Recurenta-reclamantă și intimatele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, prin care au reiterat susținerile din cererea de recurs, solicitând respingerea excepției inadmisibilității recursului și admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată. La termenul de dezbateri din data de 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, excepție invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului reclamantei, în considerarea argumentelor ce succed. Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia civilă nr. 176/CA din data de 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin decizia menționată, definitivă, instanța învestită cu recursul pârâtei Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială-Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, împotriva sentinței civile nr. 709/07.05.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C., a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a respins ca nefondată acțiunea reclamantelor și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, reclamantele A., B. și C. au formulat critici cu privire la adresele nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. w/16.07.2018 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, prin care le-au fost respinse contestațiile împotriva Deciziilor nr. 1670/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1668/14.05.2018 emise de aceeași instituție. Au solicitat anularea actelor contestate și recunoașterea calității de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990. Instanța de fond, respectiv Tribunalul Constanța, învestită cu acțiunea în anulare pe calea art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, norme speciale aplicabile în materie, a soluționat cauza, verificând legalitatea actelor contestate prin prisma dispozițiilor legale incidente, cuprinse în Decretul-Lege nr. 118/1990. Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referință, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar alin. (2) din același text prevede că "Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Așadar, Tribunalul Constanța a analizat cauza pe fond și a pronunțat sentința nr. 709/07.05.2019, prin care a dispus anularea Deciziilor nr. 1668/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1670/14.05.2018 emise de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, respingând ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. t/16.07.2018, emise de aceeași pârâtă, autoritate publică locală județeană, hotărâre care, astfel cum s-a evidențiat, este supusă recursului la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel competență, în speță Curtea de Apel Constanța, având în vedere că în materia contenciosului administrativ și fiscal regula este aceea că recursul se judecă de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. La rândul său, în aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a soluționat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, prin decizia nr. 176/11.03.2020, recurată în cauza de față, care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". În acest context normativ, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 176 din data de 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamanta C. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Totodată, se reține că prin jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant faptul că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag. 24). Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ce formează obiectul prezentului demers judiciar nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă. Totodată, în raport de soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității recursului, nu se va mai proceda la analizarea excepțiilor invocate de reclamantă în referire la recunoașterea calității acesteia de beneficiară a Decretului-Lege nr. 118/1990, deoarece acestea vizează fondul cauzei, iar prin raportare la respingerea recursului reclamantei ca inadmisibil, analiza acestora ar fi de prisos, fără a avea o finalitate practică.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În virtutea argumentelor expuse la pct. 6 din prezenta decizie, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă, și va respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,