ÎCCJ, Decizia nr. 20/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29.08.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale - Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Constanța, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. z/16.07.2018 emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, prin care le-au fost respinse contestațiile împotriva Deciziilor nr. 1670/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1668/14.05.2018 emise de aceeași instituție și, implicit, anularea acestor decizii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 709/07.05.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța și au fost anulate Deciziile nr. 1668/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 și nr. 1670/14.05.2018 emise de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța, cu consecința stabilirii calității reclamantelor de beneficiare ale Decretului-lege nr. 118/1990. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea Adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 și nr. z/16.07.2018 emise de pârâtă.

Prin Decizia nr. 176/CA din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, definitivă, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială - Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Constanța împotriva Sentinței civile nr. 709/07.05.2019 pronunțate de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C., a fost casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea ca nefondată și menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia nr. 82 din 13 ianuarie 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta C. împotriva Deciziei nr. 176/CA din 11 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Împotriva acestei ultime decizii, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., A., B. și C. au formulat revizuire, solicitând schimbarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și recunoașterea calității acestora de beneficiare ale Decretului-lege nr. 118/1990.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3697 din 29 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția perimării căii extraordinare de atac invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 82 din 13 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Recursul

Împotriva acestei decizii, la 20 septembrie 2023, revizuenta C. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, a arătat că decizia este netemeinică și nelegală, pentru că nu a abandonat cauza, ci a formulat cererea de redeschidere a procesului înainte de ședința de perimare.

II. Considerentele Înaltei Curți

Asupra excepției tardivității recursului de față, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.:

"hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2. C. proc. civ., potrivit cărora:

"când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, se reține că termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului a curs de la 29 iunie 2023 și s-a împlinit la 5 iulie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de recurs a fost formulată de revizuenta C. la 20 septembrie 2023, după cum rezultă din copia emailului cu care a fost expediat memoriul de recurs, dosarul de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurenta a formulat calea de atac în afara termenului legal, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) cu referire la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuenta C. împotriva Deciziei nr. 3697 din 29 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.

GGC - NN