ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu Autoritatea Navală Română a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 1265/12.11. 2015.

Prin sentința civilă nr. 690/CA din 25.05.2016 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2016, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 14/CA din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 14/CA din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 1265 din 12.11.2015 emisă de Autoritatea Navală Română.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că un prim aspect de nelegalitate al deciziei contestate în reprezintă faptul că decizia ca act administrativ vizează aplicarea unei sancțiuni complementare, fiind emisă în temeiul art. 21 din Ordinul 1252/2014 care la alin. (2) prevede suspendarea brevetelor, certificatelor de capacitate și atestatelor de confirmare sau de recunoaștere pentru săvârșirea unei fapte contravenționale sau penale la regimul transporturilor navale și al activităților desfășurate în porturi.

Or, cum fapta contravențională nu mai subzistă întrucât procesul-verbal de contravenție nr. x/06.11.2015 seria x/2015 emis de Autoritatea Navală Română a fost anulat prin sentința nr. 1106 din 26.04.2018 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2016, nu mai există temeiul legal al deciziei de suspendare, aceasta fiind lovită de nulitate.

A mai susținut că un alt aspect de nelegalitate îl reprezintă faptul că sancțiunea prevăzută de art. 21 alin. (3) din Ordinul nr. 1252/2014, respectiv sancțiunea complementară de suspendare a documentelor personalului navigant pentru o perioadă de la o lună la 12 luni, contravine art. 2 din O.G. nr. 2/2001, care stabilește rangul actelor normative prin care se pot stabili sancțiuni, astfel că, în opinia sa, instanța trebuie să dea eficiență actului juridic cu forță superioară - O.G. nr. 2/2001 - si să anuleze decizia emisă în baza unui act de o forță juridică inferioară - Ordinul nr. 1252/2014.

Așadar, decizia trebuie să fie o consecință a unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a constatat fapta contravențională, ca o măsură complementară, iar nu o nouă sancționare, întrucât nu se pot aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.

În fine, a considerat recurentul-reclamant că Decizia nr. 1265/12.11.2015 este lovită de nulitate, întrucât încalcă prevederile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 876/2004, care prevede că sancțiunile complementare, dacă este cazul, se aplică prin același proces-verbal de contravenție prin care se aplică și sancțiunea principală, iar prin procesul-verbal nr. x/26.11.2015 nu s-a aplicat vreo sancțiune complementară, în cazul în care ar fi fost aplicată sancțiunea suspendării brevetului prin procesul-verbal de contravenție menționat, prin formularea plângerii împotriva acestuia, era suspendată executarea inclusiv a sancțiunii contravenționale, astfel că nu ar mai fi încetat raportul de muncă al recurentului cu societatea la care era încadrat.

Intimata-pârâtă Autoritatea Navală Română a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală.

Astfel, a apreciat intimata-pârâtă că din probatoriul administrat în cauză, în mod corect, a reținut instanța de fond că niciuna din susținerile reclamantului nu relevă nelegalitatea măsurii de suspendare a brevetului, neinvocându-se aspecte de natură a-l exonera pe acesta de răspunderea generată de nerespectarea dispozițiilor cuprinse în Decizia nr. 1265/12.11.2015, care este fundamentată atât pe răspunderea contravențională a reclamantului pentru nerespectarea Regulamentului portuar, cât și pe propunerea agentului constatator din cadrul Căpităniei Portului Constanța cuprinsă în Raportul ANR nr. x/09.11.2015, fiind grefată pe îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor pe timpul serviciului de pilotaj la bordul navei.

Cu privire la motivul de nelegalitate a Deciziei nr. 1265/2015 susținut de recurent cu privire la anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/06.11.2015, intimata-pârâtă a arătat că a criticat în apel hotărârea Judecătoriei Constanța, întrucât, în opinia sa, soluția a fost dată printr-o greșită interpretare a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă, reiterând, în esență, susținerile din memoriul de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 mai 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 25 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 25 ianuarie 2019, recurentul-reclamant a depus la dosar decizia nr. x/2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins apelul formulat de intimata Autoritatea Navală Română împotriva sentinței nr. 3365/27.03.2018 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. x/06.11.2015.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. în contradictoriu cu Autoritatea Navală Română a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 1265/12/11. 2015 emisă de Autoritatea Navală Română, urmare a evenimentului din data de 01.11.2015, constând în coliziunea între B. sub pavilion Turcia, pilotată de A. și C. sub pavilion Malta, în timpul unei manevre de intrare în portul Constanța.

Astfel, prin decizia nr. 1265/12.11.2015 emisă de directorul general al Autorității Navale Române (în continuare ANR) s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 6 luni a brevetului de pilot maritim I nr. 29910 deținut de A., având în vedere evenimentul de navigație sus-menționat.

Prin procesul-verbal de contravenție nr. x/06.11.2015 întocmit de Autoritatea Navală Română-Căpitănia Zonală Constanța s-a dispus sancționarea lui A. cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 de RON pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 lit. f) din H.G. nr. 576/2007, reținându-se nerespectarea, la data de 01.11.2015, la bordul B., a regulamentului portuar prin încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (4) și art. 131 alin. (1), în sensul că nu a furnizat toate informațiile și nu a avertizat comandantul B.-pavilion Turcia asupra riscurilor ce pot apărea în timpul efectuării manevrei de ieșire a navei din Portul Constanța, având drept consecință producerea unei coliziuni cu C.-pavilion Turcia.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor din Regulamentul portuar al porturilor maritime românești aflate în administrația CNAPM Constanța, s-au reținut prevederile art. 130 alin. (3) și (4) ("nava aflată în manevră va fi în permanentă legătură cu VTS sau, după caz, cu Autoritatea Navală Română informând asupra începerii, condițiilor de derulare și finalizării manevrei, precum și asupra producerii oricărui eveniment în timpul manevrei; comandantul navei și pilotul sunt obligați să își furnizeze reciproc toate informațiile în vederea efectuării în siguranță a manevrei"), respectiv cele ale art. 131 alin. (1) și (4) ("pilotul este obligat ca pe tot timpul desfășurării manevrei să asiste comandantul navei și să-l avertizeze asupra riscurilor ce pot apare dacă constată că drumul pe care se deplasează nava poate pune în pericol infrastructura și suprastructura portuară, alte nave, mediul înconjurător sau ar putea conduce la încălcarea regulilor de navigație și siguranță din zona respectivă; pilotul nu este răspunzător de incidentele sau accidentele produse în timpul manevrei, cu excepția cazurilor în care acestea s-au produs ca urmare a informațiilor incomplete sau incorecte pe care le-a furnizat comandantului navei.").

Înalta Curte reține că potrivit art. 21 din Ordinul ministrului transporturilor nr. 1252/2014 pentru aprobarea criteriilor minime de pregătire și perfecționare a personalului navigant maritim român și a sistemului de recunoaștere a brevetelor și a certificatelor de capacitate:

"(1) Nerespectarea prevederilor prezentului ordin se sancționează conform prevederilor legislației naționale în vigoare.

(2) Brevetele, certificatele de capacitate și atestatele de confirmare sau de recunoaștere pot fi suspendate pentru săvârșirea unei fapte contravenționale ori penale la regimul transporturilor navale și al activităților desfășurate în porturi sau pentru falsificarea documentelor emise de ANR, în scopul efectuării unor atribuții la bordul navelor."

Decizia nr. 1265/12.11.2015 prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 6 luni a brevetului de pilot maritim I nr. 29910 deținut de A., a fost fundamentată pe răspunderea contravențională a reclamantului A., constatată și sancționată prin procesul-verbal de contravenție nr. x/06.11.2015, fiind o măsură subsecventă.

Prin sentința nr. 3365/27.03.2018 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2015 s-a admis în parte acțiunea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Navală Română și a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. x/06.11.2015 întocmit de intimată.

Prin decizia nr. 2020/27.11.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018 s-a respins apelul formulat de intimata Autoritatea Navală Română împotriva sentinței nr. 3365/27.03.2018 pronunțată de Judecătoria Constanța, sentința nr. 3365/2018 rămânând astfel definitivă.

Așa fiind, constatând că răspunderea contravențională a recurentului-reclamant nu mai subzistă, măsura subsecventă este lipsită de fundament juridic, astfel că se impune anularea Deciziei nr. 1265/12.11.2015 privind suspendarea brevetului de pilot maritim al recurentului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1), Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite acțiunea și va anula Decizia nr. 1265/12.11.2015 emisă de Autoritatea Navală Română.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 14/CA din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea.

Anulează Decizia nr. 1265/12.11.2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.