ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4024/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), a solicitat următoarele:

- să se constate că i-au fost vătămate drepturile și interesele legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei;

- să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI să actualizeze, să recalculeze și să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017.

A invocat, totodată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal, excepția inadmisibilității acțiunii formulate și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea solicitării reclamantului ca nefondată.

Prin încheierea civilă nr. 123/21.09.2023, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Galați, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea secției I Civilă din cadrul Tribunalului Galați.

Prin încheierea civilă nr. 32/06.06.2024 pronunțată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materială procesuală a secției I-a civilă din cadrul Tribunalului Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență între secția I-a Civilă și secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalul Galați, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea cauzei, în vederea soluționării conflictului de competență, Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 14/06.08.2024 pronunțată în dosar nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a stabilit, în mod definitiv, competența de soluționare a cauzei, privind pe de reclamantul A., în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 23.08.2024, sub dosar nr. x/2023.

2.1. Prin sentința nr. 35 din 04.02.2025 pronunțată de Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Sibiu, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităților publice pârâte (Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

2.2. Prin sentința nr. 86/Fca/2025 din 27.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată din oficiu judecata și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, în raport de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanța a reținut că hotărârea prin care se soluționează conflictul de competență are autoritate de lucru judecat, astfel încât Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal căruia i s-a trimis dosarul de către Curtea de Apel Galați, în urma regulatorului de competență, este obligat să rezolve pricina.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat următoarele: să se constate că i-au fost vătămate drepturile și interesele legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei; să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI să actualizeze, să recalculeze și să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017. A invocat, totodată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 14/06.08.2024 pronunțată în dosar nr. x/2023, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a stabilit, în mod definitiv, competența de soluționare a cauzei, privind pe de reclamantul A., în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați.

De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Totodată, art. 131 din același Cod prevede următoarele:

"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței și pot pune concluzii. Prin excepție, dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevăd cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare și este acordat un singur termen în acest scop. Însă, și în această situație, invocarea excepției se face la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței și pot pune concluzii.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii se invocă o singură dată toate motivele de necompetență.

În cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat, la paragrafele 54, 57 și 58, după cum urmează:

"De asemenea, chiar și în situația în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale. […]

Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență trebuie menționat că una dintre inovațiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune și concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.).

Procedând astfel se evită desființarea tardivă a unor hotărâri pronunțate asupra fondului cauzei, prin efectul invocării excepției de necompetență direct în căile de atac sau chiar în primă instanță, după ce se intră în cercetarea fondului procesului. Se produce, de asemenea, o responsabilizare atât a părților, cât și a instanței, impunându-se verificarea, în condiții de contradictorialitate, a competenței instanței la primul termen la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, putându-se acorda un singur termen pentru lămuriri și probe suplimentare, și aceasta, cu titlu de excepție, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.."

În lumina acestor considerente și a dispozițiilor legale antereferite, Înalta Curte constată că, din actele dosarului, rezultă că la primul termen de judecată stabilit în dosarul nr. x/2023, în data de 21 septembrie 2023, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I-a Civilă, care, la rândul său și-a declinat competența în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în regulatorul de competență, prin sentința civilă nr. 14 din 6 august 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a stabilit, în mod definitiv, competența în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal nu mai putea invoca excepția de necompetență materială ulterior termenului din 21 septembrie 2023, care a fost primul termen de judecată cu părțile legal citate și la care nu a existat nici un impediment legal pentru invocarea acestei excepții, astfel că invocarea excepției după reînregistrarea dosarului pe rolul instanței ca urmare a pronunțării regulatorului de competență, prin care s-a stabilit definitiv competența în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați, s-a făcut cu nesocotirea acesteia și a dispozițiilor exprese ale art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ., astfel cum acestea din urmă au fost interpretate prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, față de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile legale privind excepția de necompetență, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că Tribunalul Galați este competent să soluționeze cauza, în fond.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.