ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3047/2024

Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2020, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerului Afacerilor Interne, Direcția Generală Logistică - Direcția Asigurare Logistică Integrată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - obligarea pârâților că începând cu data de 01.08.2017 (ultimii 3 anii), până la data de 01.07.2019, momentul în care a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, să-i recalculeze și să-i acorde salariul de funcție și sporurile la nivelul maxim al salariului de bază, care să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărârile judecătorești definitive, prin raportare la funcția de ofițer specialist principal 1 prevăzută cu gradul de comisar șef de poliție, gradația a VI a, vechime în muncă efectivă de 37 ani 4 luni și 16 zile, studii postuniversitare, din cadrul întregii categorii profesionale, în temeiul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, pronunțată de către Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, ale Deciziei nr. 23/2016 ale I.C.C.J. și ale Deciziei nr. 49 ale Î.C.C.J. - obligarea pârâților să-i achite diferențele salariale dintre drepturile salariale recalculate potrivit capătului 1 al cererii de chemare în judecată și drepturile salariale achitate începând cu 01.08.2017, până la data de 01.07.2019, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă până la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 1240/14.09.2021, Tribunalul Vâlcea a respins excepția nulității întâmpinării formulate de pârâta Direcția Asigurare Logistică Integrată, invocată de reclamant, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Direcția Asigurare Logistică Integrată și în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, obligând reclamantul la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 320 RON către pârâta Direcția Asigurare Logistică Integrată. Prin decizia nr. 156/R-Cont/9.02.2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția nulității recursului și a întâmpinării și a admis recursurile formulate de reclamant și pârâtul M.A.I.-Direcția Asigurare Logistică Integrată, sentința fiind casată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 186/22.02.2023, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului, în ceea ce privește cererea adițională de completare o obiectului acțiunii introductive depuse la dosar la data de 16.11.2020, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la Ordinul MAI nr. II/5301/15.12.2013; Dispoziția directorului Direcției de Logistică Integrată nr. II/232905/15.12.2013; Dispoziția nr. 211845/15.10.2018 emisă de directorul Direcției de Logistică Integrată și a admis în parte cererea de chemare în judecată rămasă în dezbatere și, în consecință a fost obligat pârâtul MAI să recalculeze drepturile salariale la care era îndreptățit reclamantul, la nivelul maxim al drepturilor salariale acordate pentru funcții similare celei deținute de acesta, în cadrul pârâtului MAI - Aparatul Central, pentru perioada 1.08.2017-1.07.2019. Totodată, a fost obligat pârâtul MAI să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamant și sumele rezultate în urma recalculării, debitele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor debite, ce se va calcula începând cu data introducerii acțiunii 21.07.2020 și până la data plății efective a drepturilor salariale cuvenite. A fost respinsă în rest cererea dedusă judecății. A fost respinsă cererea pârâtei Direcția Asigurare Logistică Integrată privind obligarea reclamantului la plata de cheltuieli de judecată. Împotriva încheierii de ședință din data de 7.02.2023 și sentinței civile nr. 186/22.02.2023 a formulat recurs reclamantul A., iar pârâții M.A.I. și M.A.I.- Direcția Asigurare Logistică Integrată au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 186/22 februarie 2023.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia civilă nr. 830 din data de 27.09.2023 Curtea de Apel Pitești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepția nulității recursului formulat de reclamantul A.. Respinge excepția nulității întâmpinării invocată de recurentul-reclamant, cât și excepția de nelegalitate. Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1, sector 1 și Direcția Asigurare Logistică Integrată, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 186/22 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Casează sentința și, în rejudecare, respinge cererea ca nefondată. Respinge recursul formulat de reclamantul A., împotriva încheierii de ședință din data de 7 februarie 2023 și sentinței civile nr. 186/22 februarie 2023, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Definitivă."

Cererea de revizuire Împotriva deciziei civile nr. 830 din data de 27.09.2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurentul - reclamant A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prima critică formulată de revizuent vizează încălcarea autorității de lucru judecat, în sensul că prin Decizia nr. 1561R-CONT din 09.02.2022, pronunțată în același dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Pitești a admis recursul formulat de revizuent și a statuat în mod definitiv și irevocabil că pretențiile acestuia sunt întemeiate. În motivarea acelei decizii, instanța a reținut că cererea adițională formulată la data de 13.11.2020 nu a modificat natura cererii introductive, ci a completat-o, inclusiv în privința obiectului, solicitând recalcularea salariului de funcție începând cu 01.01.2018, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2017 și art. 1 din H.G. nr. 846/2017, coroborate cu art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017. Curtea a constatat că pretențiile reclamantului vizau recalcularea salariului de funcție la nivelul maxim al funcției și vechimii deținute, incluzând și drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, fără a se pune în discuție problema raportării salariului de funcție la salariul minim garantat în plată. Prin urmare, soluția de respingere a cererii ca nefondată, pronunțată ulterior prin decizia civilă nr. 830/2023, contravine autorității de lucru judecat stabilite prin Decizia nr. 1561R-CONT, încălcând astfel dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările formulate, intimații au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire În prealabil, Înalta Curte constată că revizuentul a invocat ca temei al cererii de revizuire și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, însă nu a arătat motivele și argumentele pentru care apreciază că este incident în cauză acest caz de revizuire. Examinând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare. Revizuentul a invocat existența unor hotărâri definitive contradictorii pronunțate de instanțe de același grad, în sensul că decizia civilă nr. 830/2023 contrazice decizia nr. 1561R-CONT din 09.02.2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești în același dosar (dosar nr. x/2020). În prima hotărâre, instanța a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare, în timp ce în cea de-a doua hotărâre, în rejudecare, instanța a respins cererea ca nefondată. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. Înalta Curte reține că, în cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât chiar dacă, în diferite faze, sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, judecata se finalizează printr-o singură hotărâre. În cauză însă, așa cum s-a arătat și mai sus, textul de lege invocat nu este aplicabil întrucât prin cele două hotărâri nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite. Așa fiind în considerarea tuturor celor arătate mai sus, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.