ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2024

HOTĂRÂRE

16.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 18/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.01.2023 pe rolul Tribunalului Caraș Severin – secția I Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: 1. obligarea pârâtei la recalcularea și plata efectivă a indemnizației de încadrare, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlaltor drepturi aferente, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariului prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON (neplafonat), drept acordat în cadrul aceleiași familii ocupaționale conform sentinței nr. 220 din data de 07.11.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; 2. obligarea pârâtului la plata efectivă a salariului calculat prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, conform sentinței civile nr. 1394/15.12.2020, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 3396/13.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești; 3. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 153/2017, art. 1.531, 1.535 din C. civ., art. 166 din Codul Muncii, Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 36 din 4 iunie 2018 și nr. 8/2021, Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii nr. 9/2017.

Prin sentința civilă nr. 392 din 10 aprilie 2023, Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluției, instanța a făcut trimitere la considerentele deciziei nr. 7/16.05.2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecata în primă instanță. De asemenea, la pct. 81 din considerentele deciziei anterior referite s-a mai reținut că sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier.

Instanța a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (r) - Codul muncii, reținând că reclamantul A. își desfășoară activitatea în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și are domiciliul în Craiova, județul Dolj.

Față de cele anterior reținute, instanța a concluzionat că în cauză Tribunalul Dolj este instanța competentă în soluționarea litigiului, întrucât reclamantul domiciliază în circumscripția sa de activitate, iar pârâta nu este unitate de parchet ce funcționează pe lângă Tribunalul Dolj pentru ca dispozițiile art. 127 C. proc. civ., privind competența facultativă, să fie aplicabile reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub același număr de dosar, care prin sentința civilă nr. 1948/2023 pronunțată la 06 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș Severin.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență, sens în care a dispus suspendarea judecății cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul și-a îndeplinit obligația instituită de art. 127 C. proc. civ. și a sesizat o instanța învecinată cu instanța de care aparține structura teritorială în care își desfășoară efectiv activitatea, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Craiova, respectiv Tribunalul Caraș Severin.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deși au denumirea marginală de "competență facultativă", obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată în structură centrală și structură teritorială.

Conform art. (5) din același act normativ, prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se pot înființa în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel ori tribunale și în raport cu circumscripțiile acestora ori desființa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-șefi.

Având în vedere că reclamantul a înțeles să învestească Tribunalul Caraș Severin cu soluționarea prezentei cauze, a apreciat instanța că, în aplicarea dispozițiilor legale speciale, derogatorii de la dispozițiile comune în materie, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, dar și în baza principiului disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Caraș Severin.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 10 noiembrie 2023, sub același număr.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă reține că reclamantul A., în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu domiciliul în Craiova, județul Dolj, a chemat în judecată pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, invocat de instanțele aflate în conflict, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, care își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având sediul în municipiul București.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală și structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcționa pe lângă alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauză, în care reclamantul este procuror în cadrul unei structuri teritoriale, respectiv Serviciul Teritorial Craiova.

De asemenea, Tribunalul Dolj nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data sesizării, și revine instanței de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.