ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 22 din data de 25 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a respins excepțiile și cererile, constând în neregularitatea actului de sesizare, nelegalitatea actelor de la urmărire penală și a administrării probelor, invocate de către inculpatul A..

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022 din 25.07.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, privind pe inculpatul A. , cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2022 din 25.07.2024 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru presupusa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, constând în aceea că: în calitate de președinte al B. - Biroul Politic Județean Neamț, și-a folosit la data de 13.09.2022 și, respectiv, la 14.09.2022, influența pe care o avea asupra directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, numitul C., cu scopul de a-l determina pe acesta să dispună prelungirea delegării atribuțiilor și competențelor funcției de director al Direcției Silvice Neamț în favoarea inculpatului D., în condițiile în care titularul postului, martorul E., formulase la data de 01.09.2022 cerere de revenire în funcție, prin decizia nr. 741/28.09.2022 a directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva fiind adusă la îndeplinire solicitarea inculpatului A. pentru o perioadă de 60 de zile, prelungită ulterior, consecutiv, până la data de 24.09.2023.

Potrivit art. 344 C. proc. pen.., inculpatul A. a formulat cereri și excepții privind legalitatea actului de sesizare, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, redate în mod succint astfel:

- neregularitatea rechizitoriului, sub aspectul insuficientei descrieri a faptei, cu privire la elementele esențiale, respectiv actele concrete de exercitare a influenței, modalitatea de obținere a folosului necuvenit, precum și referitor la îndeplinirea scopului prevăzut de textul incriminator, cel al obținerii de foloase necuvenite, considerând că analiza efectuată de către procuror, a elementelor de tipicitate ale faptei deduse judecății, este una greșită. S-a mai invocat că indicarea probelor și a mijloacelor de probă care susțin teza acuzării presupune trimiteri explicite, punctuale, atât la elementele faptice care au fundamentat concluzia procurorului că există o faptă prevăzută de legea penală, comisă cu vinovăția prevăzută de lege, cât și la mijloacele de probă prin intermediul cărora au fost obținute aceste elemente.

- nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. b)/1 C. proc. pen.., a ordonanței din data de 28.02.2024, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., precum și a procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect din data de 04.03.2024. În motivare, inculpatul a invocat încălcarea competenței materiale a procurorului D.N.A., potrivit Legii nr. 78/2000 și O.U.G. nr. 43/2002, prin efectuarea de cercetări penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., infracțiune ce se află în competența procurorului parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 35 C. proc. pen..; excluderea din materialul probator a declarației suspectului C., din data de 04.03.2024, dată fiind încălcarea principiului loialității administrării probelor, prevăzut la art. 101 C. proc. pen., prin modificarea calității martorului C., în aceea de suspect pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, acesta devenind un "martor interesat", existând premise ca acesta să declare în sensul dorit de acuzare, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de lege în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă.

- nulitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, emisă în data de 04.03.2023. Inculpatul a învederat că procurorul nu a procedat la evaluarea condiției probei, necesare pentru punerea sub acuzare, producându-se o vătămare substanțială și semnificativă a drepturilor inculpatului, prin formularea unei acuzații arbitrare, "în lipsa unei aparențe rezonabile de fundament probatoriu necesar punerii în mișcare a acțiunii penale".

- nulitatea absolută a mijloacelor de probă, constând în declarațiilor martorului denunțător F., din datele de 02.09.2022, 12.09.2022 și 19.09.2022, având în vedere că, pe de o parte, denunțătorul a acționat în afara limitelor autorizării, și, pe de altă parte, denunțătorul a acționat, de facto, ca un investigator sub acoperire cu identitate reală, deși nu a existat o ordonanță de autorizare a acestui procedeu probatoriu, ce trebuia a fi emisă în condițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.. În plus, s-a invocat încălcarea de către procuror a prevederilor art. 148 alin. (3) C. proc. pen.., precum și a Deciziei nr. 64/2023 a Î.C.C.J., dată într-o dezlegare a unei chestiuni de drept; îndepărtarea de la dosar a declarațiilor martorului denunțător F., din datele de 02.09.2022, 12.09.2022, 19.09.2022, în vederea respectării principiilor egalității de arme și a celui la un proces echitabil. S-a motivat că mijloacele de probă solicitate de apărare (mandatelor de supraveghere tehnică nr. 10,11, 12, emise de Curtea de Apel Bacău, la data de 05.09.2022, a încheierii de prelungire a mandatelor emise la data de 05.09.2022, precum și a suporților optici pe care se află stocate interceptările/înregistrările aferente mandatelor) nu au fost anexate la dosar, întrucât s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că nu au legătură cu fapta cu care a fost sesizat, tot așa se impune și înlăturarea de la dosar a declarațiilor martorului denunțător, întrucât nici acestea nu au legătura cu prezenta cauză, ci privesc exclusiv o faptă de "trafic de influență", ce face obiectul altui dosar.

- nulitatea relativă a încheierii din 05.09.2022 pronunțate în dosarul penal nr. x/2022 de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.- D.N.A. - S.T. Bacău, în dosarul penal nr. x/2022, și excluderea de la dosarul cauzei a probelor administrate nelegal, în temeiul art. 102 alin. (2) și (3) C. proc. pen.. S-a motivat că încheierea indicată a fost emisă cu încălcarea condiției prevăzute de dispozițiile art. 139 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen.., neexistând la dosar probe de comitere a vreunei infracțiuni, iar procurorul avea la dispoziție alte mijloace de obținere a mijloacelor de probă.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de excepțiile și cererile invocate de inculpatul A., precum și din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

1.) Raportat la critica constând în pretinsa neregularitate a rechizitoriului, invocată de inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară a arătat că este nefondată, observând că în cuprinsul rechizitoriului nu sunt cuprinse dispoziții echivoce în ceea ce privește fapta și persoana inculpatului A. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar rechizitoriul îndeplinește condițiile de formă și de fond, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 328-art. 331 C. proc. pen.., neputându-se reține incidența vreunei nulități absolute, astfel cum acestea sunt prevăzute expres și limitativ prin art. 281 C. proc. pen.. ori a vreunei nulități relative conform art. 282 C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a arătat că faptele sunt descrise într-o manieră clară, respectându-se prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 286 alin. (2) C. proc. pen..- rechizitoriul cuprinde fapta ce face obiectul urmăririi penale și încadrarea juridică dată faptei imputate inculpatului, astfel încât se poate stabili obiectul și limitele judecății. Astfel, fapta imputată inculpatului este descrisă în mod inteligibil și coerent, prezentându-se de către procuror toate elementele faptice, cu trimitere la modalitatea concretă de comitere a faptei, a condițiilor de timp, loc, precum și elementele subiective, într-o modalitate care să permită inculpatului să identifice și elementele corespunzătoare de tipicitate obiectivă/subiectivă a infracțiunii de care este acuzat și, raportat la acestea și apelând la consilierea unui avocat, să își facă toate apărările necesare, în mod concret și efectiv.

2.) Raportat la actele procesuale ale procurorului, emise în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a arătat că acestea sunt legale.

Astfel, la data de 02.09.2022, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău este sesizat cu denunțul numitului F., formându-se dosarul nr. x/2022.

Judecătorul a reținut că denunțul făcut de acesta conține toate elementele obligatorii, astfel că procurorul, cu respectarea art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., s-a considerat legal sesizat și prin ordonanța din data de 02.09.2022 a dispus începerea urmăririi penale cu privire la fapta cu care a fost sesizat, anume aceea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000.

Conform art. 311 C. proc. pen.., în cazul în care, după începerea urmării penale, se ivește necesitatea lărgirii in rem/in personam a limitelor ori obiectului urmăririi penale, organul de urmărire penală, constatând existența de fapte noi ori date cu privire la participarea unor alte persoane, dispune extinderea urmării penale, nefiind nevoie să existe vreun act de sesizare secundar, atâta vreme cât organele de urmărire penală au fost deja sesizate/autosesizate, fiind declanșat un proces penal prin sesizarea inițială. Astfel, în mod legal, prin ordonanța din 06.03.2023 procurorul a dispus extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000. Pentru a emite această ordonanță, procurorul, văzând rezultatele punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, dispuse în cauză, a constatat existența unei fapte noi, date cu privire la săvârșirea de către făptuitorul A. a infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanța din data de 06.02.2024 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000. Judecătorul a constatat că începerea urmării penale in personam respectă prevederile art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen.., organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, persoană care dobândește astfel calitatea de suspect.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează actele procesuale ce se impun a fi emise anterior punerii în mișcare a acțiunii penale, anume prevederile art. 305 C. proc. pen.. și ale art. 286 C. proc. pen.., ce fac referire la începerea urmăririi penale in rem, in personam, precum și la conținutul ordonanței. S-a arătat că au fost respectate condițiile de formă, precum și competența funcțională, materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală emitent a actelor procesuale antemenționate.

Raportat la aspectele invocate de inculpatul A., anume nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. b)/1 C. proc. pen.., a ordonanței din data de 28.02.2024, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., a procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect din data de 04.03.2024, pe motiv de încălcare a competenței materiale a procurorului D.N.A., potrivit Legii 78/2000 și O.U.G. nr. 43/2002, prin efectuarea de cercetări penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., nulitate cu efecte de excludere din materialul probator a declarației suspectului C., judecătorul a reținut că nu există vreo cauză de nulitate absolută a acestor acte procesuale/procedurale.

S-a arătat că, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, dacă indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție sunt comise de către (...) secretari de stat (...) avocați (...). În prezenta cauză, din adresa nr. x/06.03.2024 a Baroului Neamț a rezultat faptul că inculpatul A. a figurat ca avocat în cadrul Baroului Neamț în perioada 01.02.2015- 02.12.2019, iar prin decizia nr. 129/02.12.2019 i s-a suspendat exercițiul profesiei, fiind trecut în Tabloul Avocaților Incompatibili. Prin adresa nr. x/14.03.2024, Ministerul Energiei a comunicat faptul că inculpatul A. deținea funcția de demnitate publică numită, de Secretar de Stat în cadrul Ministerului Energiei, începând cu data de 11.03.2022, în baza Deciziei nr. 203/10.03.2022 a Prim-ministrului Guvernului României. Văzând calitățile personale ale inculpatului A., de avocat și secretar de stat, precum și faptul că obiectul inițial al urmăririi penale a fost infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, a rezultat că procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție le revine competența materială și după calitatea persoanei în efectuarea urmăririi penale în prezenta cauză.

S-a arătat că este real faptul că prin ordonanța procurorului, emisă în 28.02.2024, s-a dispus extinderea urmăririi penale, in personam, față de suspectul C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., infracțiune care, dacă ar fi fost cercetată într-un dosar penal format ca urmare a unei sesizări originare, conform art. 288 C. proc. pen.., ar fi atras competența materială a parchetului de pe lângă judecătorie, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 35 C. proc. pen.. Cu toate acestea, în prezenta speță, s-a constatat că procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost competent material să cerceteze penal și infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., condiții în care audierea suspectului C. a fost legală, iar declarația acestuia rămâne valorificabilă în cadrul mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză.

Pentru a raționa astfel, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere faptul că prin ordonanța din 14.02.2024, conform art. 311 alin. (1) C. proc. pen.., procurorul a extins obiectul urmăririi penale cu privire la o nouă faptă, aceea de mărturie mincinoasă, presupus a fi fost comisă de către făptuitorul C., iar ulterior, prin ordonanța din 28.02.2024, conform art. 311 alin. (1) C. proc. pen.., s-a dispus extinderea urmăririi penale, in personam, față de suspectul C., pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., faptă constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor în cauza penală nr. 80/P/2022 a DNA- Serviciul Teritorial Bacău, la data de 14.02.2024, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale despre care a fost întrebat, afirmând mincinos că nu a discutat și nu a fost influențat de suspectul A., președintele B.-Biroul Politic Județean Neamț pentru delegarea în funcția de director al Direcției Silvice Neamț a suspectului D., că nu i-a convocat la sediul ROMSILVA, prealabil emiterii deciziei nr. 741/28.09.2022, pe suspectul D. și pe martorul E. și că nu cunoștea faptul că suspectul A. ocupă funcția de președinte al B. - Biroul Politic Județean Neamț.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că producându-se o lărgire a limitelor învestirii inițiale, obiectul inițial al urmăririi penale extinzându-se fie la fapte noi, fie la persoane noi, fie la ambele, organul de urmărire penală inițial învestit devine competent să desfășoare cercetarea penală și pentru faptele/persoanele la care se referă extinderea urmăririi penale, operând o prorogare legală a competenței.

Faptul că prin extinderea urmăririi penale, în condițiile art. 311 C. proc. pen.., se produce și o prorogare legală de competență rezultă și din interpretarea dispozițiilor legale prevăzute la art. 63 alin. (1) C. proc. pen.., cu referire la art. 43 C. proc. pen.

S-a arătat că, în prezenta speță, ordonanța din data de 28.02.2024, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, in personam, față de suspectul C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., a fost emisă în condiții de legalitate, întrucât din cercetările penale efectuate față de suspectul A., procurorul a constatat existența unei alte fapte, presupus a fi comisă de altă persoană, aceea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. (pentru care procurorul, anterior, dispusese prin ordonanța din 14.02.2024, extinderea urmării penale, in rem), faptă aflată în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru care deja se începuse urmărirea penală, legătură ce rezultă din materialul probator comun ce s-a impus a se administra în cauză, precum și din obiectul urmării penale, atâta vreme cât cercetarea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă viza verificarea corectitudinii informațiilor furnizate de probele testimoniale din dosarul în care se efectua urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000. În astfel de condiții, în mod legal, procurorul a extins urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, Direcția Națională Anticorupție devenind competentă material să efectueze urmărirea penală și pentru infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. Întrucât extinderea urmăririi penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost legală, rezultă că și actele și măsurile procesuale subsecvente acesteia sunt legale, inclusiv procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect din data de 04.03.2024, precum și mijlocul de probă constând în declarația suspectului C., declarație care nu va fi exclusă din materialul probator al cauzei, așa cum solicită inculpatul prin excepțiile formulate în procedura de cameră preliminară.

3.) Raportat la ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, din data de 04.03.2024, care se solicită a fi anulată de către inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară a constatat că este legală, fiind emisă cu respectarea prescripțiilor legii procesual penale. S-a invocat de către inculpat că nu s-a procedat de către procuror la evaluarea condiției probei, necesare pentru punerea sub acuzare, producându-se o vătămare substanțială și semnificativă a drepturilor sale, prin formularea unei acuzații arbitrare, "în lipsa unei aparențe rezonabile de fundament probatoriu necesar punerii în mișcare a acțiunii penale".

Cu privire la cele susținute de inculpat, judecătorul de cameră preliminară a arătat că nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, aceasta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată.

Verificând, în concret, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, emisă de procuror în data de 04.03.2024, judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute la art. 286 alin. (2) C. proc. pen.. și a fost emisă cu respectarea strictă a prescripțiilor normelor de procedură penală, nefiind afectată de vreun viciu de procedură, care să atragă eventuala incidență a sancțiunii nulității, absolute ori relative, astfel că inculpatul a invocat, în mod neîntemeiat, nulitatea.

4.) În ceea ce privește cererea inculpatului A. de a se constata nulitatea relativă a încheierii din 05.09.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetului Î.C.C.J.- D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, în dosarul penal nr. x/2022, și excluderea de la dosarul cauzei a probelor administrate nelegal, în temeiul art. 102 alin. (2) și (3) C. proc. pen.., judecătorul a reținut că este nefondată, în cauză neexistând încălcări ale normei procesuale prevăzute la art. 139 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că, în obiectul controlului în cameră preliminară, conform art. 342 C. proc. pen.., intră și actele judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-au dispus măsuri legate de probele pe care se întemeiază acuzația penală. Controlul a posteriori în materia măsurilor de supraveghere tehnică trebuie să se refere la analiza legalității dispunerii și punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, verificare ce se realizează în cadrul procesului penal, în faza de cameră preliminară. Scopul reglementării unui control a posteriori a măsurilor de supraveghere tehnică este oferirea unei protecții ridicate persoanei vizate de ancheta penală, în considerarea caracterului deosebit de invaziv al metodei de cercetare speciale.

În concret, în prezenta speță, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin încheierea din 05.09.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău, judecătorul de drepturi și libertăți a admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetului Î.C.C.J.- D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, în dosarul penal nr. x/2022, conform art. 138 alin. (1) lit. a), c), art. 139, art. 140 C. proc. pen.., dispunându-se interceptarea comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță, efectuate la posturile telefonice cu numerele indicate, utilizate de către A. și F.; supravegherea video, audio sau fotografiere a următoarelor persoane: A. și F.. În baza acestei încheieri au fost emise, în data de 05.09.2022, mandatele de supraveghere tehnică nr. 9, 10, 11, 12, perioada de autorizare a metodelor de supraveghere tehnică fiind de la data de 05.09.2024 până la data de 04.10.2022.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul a înțeles să valorifice sub aspect probator, în prezenta cauză, doar rezultatele supravegherii tehnice, constând în interceptarea comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță, efectuate la postul telefonic cu numărul x, utilizat de către A., măsură astfel cum a fost dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea din 05.09.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău, și pusă în executare prin emiterea mandatului de supraveghere tehnică nr. 9/05.09.2022.

S-a arătat că organul judiciar care apreciază asupra relevanței, oportunității și necesității administrării unei probe, conform art. 100 C. proc. pen.., în faza de urmărire penală, este organul de urmărire penală, în speță procurorul, doar acesta putând decide care sunt mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în susținerea temeiniciei acuzației penale. Judecătorul de cameră preliminară nu poate sancționa procesual neutilizarea de către procuror a anumitor mijloace de probă, astfel că nici în prezenta cauză nu poate obliga procurorul să atașeze la dosar rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică autorizate prin mandatele de supraveghere tehnică cu nr. x, emise în data de 05.09.2022, atâta vreme cât acesta a apreciat utilitatea exclusivă a celor rezultate din mandatul de supraveghere tehnică nr. 9/05.09.2022. De altfel, procurorul a precizat, la solicitarea judecătorului de cameră preliminară, prin adresă, că mandatele de supraveghere tehnică nr. 10, 11, 12 au fost valorificate într-o cauză disjunsă cu nr. x/2022/d1, conform art. 142 alin. (5) C. proc. pen.

Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea exclusivă a legalității încheierii, emisă de judecătorul de drepturi și libertăți, în data de 05.09.2022, în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău, pusă în executare prin emiterea mandatului de supraveghere tehnică nr. 9/05.09.2022, constând în autorizarea interceptării comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță, efectuate la postul telefonic cu numărul x, utilizat de către A., pe durata 05.09.2022-04.10.2022.

Inculpatul, în susținerea cererii de anulare a încheierii judecătorului de drepturi și libertăți a motivat că încheierea indicată a fost emisă cu încălcarea condiției prevăzute de dispozițiile art. 139 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen.., neexistând la dosar probe de comitere a vreunei infracțiuni, iar procurorul avea la dispoziție alte mijloace de obținere a mijloacelor de probă.

Analizând, în prezenta cauză, competența organului care a dispus măsurile de supraveghere tehnică în cauză, s-a constatat că acesta a fost judecătorul de drepturi și libertăți al Curții de Apel, Bacău, acesta fiind, conform art. 140 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea, conform art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. și art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Deci, s-a arătat că atât încheierea din 05.09.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău, cât și mandatul de supraveghere tehnică nr. 9/05.09.2022, au fost emise de organul judiciar competent.

S-a constatat că măsura de supraveghere tehnică a fost dispusă în cursul urmării penale, conform art. 140 alin. (1) C. proc. pen.., întrucât procurorul, prin ordonanța din data de 02.09.2024, a început urmărirea penală in rem pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, după ce fusese legal sesizat de către martorul denunțător F..

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, în cazul supravegherii tehnice autorizarea acesteia se poate dispune în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) din C. proc. pen.. Verificând conținutul încheierii contestate, precum și referatul procurorului, s-a observat că judecătorul de drepturi și libertăți a avut la dispoziție, în vederea aprecierii suspiciunii rezonabile de comitere a vreuneia dintre infracțiunile prevăzute strict și limitativ la art. 139 alin. (2) C. proc. pen.., următoarele acte de urmărire penală și mijloace de probă: declarația martorului denunțător F., din data de 02.09.2022, trei printuri de pe aplicația G., ce ar conține discuțiile purtate de A. cu martorul denunțător F., predate organului judiciar de către martor, conform procesului-verbal din data de 05.09.2022, verificările efectuate de organul de urmărire penală pe site-urile specifice privind anunțurile publicate pe SEAP, ordonanța de începere a urmării penale in rem pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În prezenta cauză, s-a observat că judecătorul de drepturi și libertăți a avut la dosar un minim de mijloace de probă care erau apte, printr-o interpretare coroborată, să nască suspiciunea rezonabilă că o anumită persoană, aceea față de care se formulase denunțul, ar fi putut comite fapta de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În acest sens, s-a observat că judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheierea contestată, a motivat existența presupunerii rezonabile de comitere a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiune care se regăsește printre acelea prevăzute de art. 139 alin. (2) C. proc. pen.. și pentru care se poate dispune o măsură de supraveghere tehnică, folosind sintagmele "date concludente", "există posibilitatea reală", similare în sens cu noțiunea de "suspiciune rezonabilă".

S-a constată așadar că judecătorul de drepturi și libertăți a avut la dispoziție un ansamblu de date în temeiul cărora să poată aprecia existența unei suspiciuni rezonabile de comitere a vreuneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 139 alin. (2) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că au fost respectate de către judecătorul de drepturi și libertăți prevederile art. 139 alin. (1) lit. b) și c) din C. proc. pen., motivând, prin încheierea contestată, proporționalitatea și necesitatea măsurii de supraveghere tehnică dispuse, arătând succint că se justifică autorizarea măsurii, întrucât ar fi fost iminentă o întâlnire între A. și martorul denunțător, în cadrul căreia s-ar fi discutat aspecte legate de fapta pentru s-a început urmărirea penală in rem.

S-a conchis că încheierea în baza căreia a fost emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 9 este legal emisă, dar și temeinică, judecătorul de drepturi și libertăți învestit cu sesizarea procurorului respectând prescripțiile legale prevăzute la art. 139-art. 140 C. proc. pen.., motivând totodată necesitatea emiterii mandatelor de supraveghere, inclusiv prin prisma oportunității, necesității și proporționalității cu restrângerea drepturilor/libertăților fundamentale ale persoanei.

S-a mai constatat că procurorul a emis o ordonanță, în data de 05.09.2022, de delegare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică nr. 9/05.09.2022, conformându-se întocmai dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen.., potrivit cărora procurorul poate dispune ca această activitate procedurală să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.

Judecătorul de cameră preliminară a observat că au fost respectate și dispozițiile art. 143 alin. (4) C. proc. pen.., în procesul-verbal de redare a convorbirilor, emis la data de 05.02.2024, fiind inserate toate elementele și mențiunile obligatorii, acestea fiind certificate pentru autenticitate de procurorul de caz, fiind trecute numele și semnătura sa.

În concluzie, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea mijloacelor de probă obținute în baza încheierii din 05.09.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău.

5.) Raportat la cererea inculpatului de excludere a declarațiilor martorului F., din datele de 02.09.2022, 12.09.2022, 19.09.2022, judecătorul de cameră preliminară a constatat că este nefondată. Inculpatul a invocat că denunțătorul a acționat în afara limitelor autorizării și că a acționat, de facto, ca un investigator sub acoperire cu identitate reală, deși nu a existat o ordonanță de autorizare a acestui procedeu probatoriu, emisă în condițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen.. S-a invocat încălcarea de către procuror a art. 148 alin. (3) C. proc. pen.. și a Deciziei nr. 64/2023 a Î.C.C.J., dată într-o dezlegare a unei chestiuni de drept.

S-a arătat că nu se poate reține vreun motiv de nulitate absolută ori relativă a actelor de audiere a martorului denunțător F., astfel încât nu se poate proceda la excluderea din materialul probator a declarațiilor acestuia.

S-a reținut că, în dosarul de urmărire penală există trei declarații ale martorului denunțător F., urmare a audierii acestuia în datele de 02.09.2022, 12.09.2022, 19.09.2022. S-a observat că declarația martorului denunțător din data de 02.09.2022 a fost luată de către procuror chiar în ziua înregistrării denunțului acestui martor și după începerea urmăririi penale in rem prin ordonanța emisă în aceeași dată. Celelalte două declarații ale martorului, din datele de 12.09.2022 și 19.09.2022, au fost luate de către procuror după momentul procesual în care acestui martor i-a fost conferită și calitatea de colaborator cu identitate reală. Astfel, prin ordonanța din data de 05.09.2022, procurorul, conform art. 148 C. proc. pen.., a autorizat folosirea în cauză a colaboratorului cu identitate reală F. și l-a autorizat să se întâlnească și să poarte discuții cu A. și să obțină informații sau probe privind fapta ce face obiectul cauzei. Ulterior, martorul a fost audiat la datele de 12.09.2022 și 19.09.2022 cu privire la întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul A. și discuțiile purtate cu acesta.

Capacitatea de a fi martor a denunțătorului rezultă din prevederile art. 114 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală. Același lucru rezultă și din Decizia nr. 1/2020 a Î.C.C.J. privind soluționarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a stabilit că martorul denunțător care beneficiază de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 290 alin. (3) din C. pen. poate fi subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.. S-a arătat că, având în vedere această decizie obligatorie a instanței supreme, se poate raționa că denunțătorul poate fi martor, astfel că, prin urmare, denunțătorul este un martor, despre care nu se poate nicicum prezuma că ar fi interesat în cauză.

Din cuprinsul rechizitoriului-secțiunile "desfășurarea urmăririi penale și analiza probatoriului administrat în cauză, ce au condus la stabilirea situației de fapt", și "mijloace de probă"- se observă că declarațiile martorului F. au fost folosite de procuror ca mijloc de probă testimonială, având totodată și valoarea unor declarații ale unui colaborator cu identitate reală. Judecătorul de cameră preliminară a constatat că legea procesuală penală nu prevede nicio incompatibilitate între calitățile de martor denunțător și colaborator cu identitate reală. Din contră, din interpretarea dispozițiilor art. 148 alin. (8) C. proc. pen.., rezultă posibilitatea cumulării în aceeași persoană, atât a calității de martor, cât și aceea de colaborator cu identitate reală. Astfel, dacă, potrivit art. 148 alin. (8) C. proc. pen.., investigatorii sub acoperire pot fi audiați ca martori, deci, cu atât mai mult, investigatorii sau colaboratorii cu identitate reală pot fi audiați ca martori, atâta vreme cât scopul folosirii acestei metode speciale de cercetare este obținerea de date și informații privitoare la comiterea unei infracțiuni.

Văzând activitățile pentru care a fost autorizată folosirea colaboratorului cu identitate reală (să se întâlnească și să poarte discuții cu A. și să obțină informații sau probe privind fapta ce face obiectul cauzei), așa cum sunt expuse prin ordonanța procurorului, emisă în data de 05.09.2024, și lecturând declarațiile martorului din datele de 12.09.2022 și 19.09.2022, a rezultat că martorul F. nu a depășit limitele stabilite de către procuror prin ordonanța de autorizare, acționând în limitele factuale (întâlniri cu A.) și temporale (în perioada 05.09.2022-04.10.2022), trasate de procuror prin ordonanța de autorizare a folosirii în cauză a colaboratorului cu identitate reală, culegând date și informații relevante referitoare la infracțiunea cercetată, care au fost ulterior redate în fața procurorului în cadrul procedurii de audiere ca martor.

S-a mai solicitat de către inculpat excluderea înregistrărilor ambientale realizate de colaboratorul cu identitate reală/martorului denunțător F., întrucât ar fi fost încălcat art. 148 alin. (3) C. proc. pen.. și decizia nr. 64/2023 a Î.C.C.J., dată într-o dezlegare a unei chestiuni de drept.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin decizia anterior menționată s-a stabilit de către instanța supremă că "În procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) din C. proc. pen., precum și de articolul 150 alin. (5) din C. proc. pen., sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeași natură emis anterior, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din C. proc. pen.."

Însă, din cercetarea întregului dosar de urmărire penală în care s-a emis rechizitoriul cu care instanța a fost sesizată în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară nu a identificat existența vreunei autorizații potrivit căreia colaboratorul cu identitate reală/martorului denunțător F. ar fi fost împuternicit să poarte dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio/video, condiții în care, într-adevăr, ar fi trebuit să existe un mandat de supraveghere tehnică, emis în acest sens de către judecător. Astfel, s-a precizat că, în prezenta cauză, nu există printre mijloacele de probă administrate de procuror, fotografii ori înregistrări video/audio, care să fi fost realizate de către colaboratorul cu identitate reală/martorul denunțător F.. Conform art. 342 C. proc. pen.., judecătorul de cameră preliminară poate verifica doar procedeele probatorii și mijloacele de probă existente în dosarul penal cu care a fost sesizat prin rechizitoriu. Or, printre acestea nu se regăsesc și obținerea de fotografii ori înregistrări video/audio prin folosirea de către colaboratorul cu identitate reală/martorului denunțător F. a unor dispozitive tehnice de supraveghere și, implicit, rezultatele aferente acestor mijloace de supraveghere tehnică, astfel că judecătorul de cameră preliminară nu poate analiza legalitatea administrării unor probe inexistente la dosar, așa cum nefondat a solicitat inculpatul.

Inculpatul a solicitat îndepărtarea de la dosar a declarațiilor martorului denunțător F., din datele de 02.09.2022, 12.09.2022 și 19.09.2022, în vederea respectării principiilor egalității de arme și a celui la un proces echitabil, motivându-se că mijloacele de probă solicitate de apărare (mandatele de supraveghere tehnică nr. 10,11, 12 emise de Curtea de Apel Bacău la data de 05.09.2022, încheierea de prelungire a mandatelor emise la data de 05.09.2022, precum și suporții optici pe care se află stocate interceptările/înregistrările aferente mandatelor) nu au fost anexate la dosar, întrucât s-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că nu au legătură cu fapta cu care a fost sesizat, astfel că se impune și înlăturarea de la dosar a declarațiilor martorului denunțător, întrucât nici acestea nu au legătură cu prezenta cauză, ci privesc exclusiv o faptă de "trafic de influență", ce face obiectul altui dosar.

Judecătorul a reținut că nu există vreo încălcarea a principiului egalității armelor ori dreptului la un proces echitabil prin reținerea de către procuror a mijloacelor de probă constând în declarațiile martorului F. și nefructificarea de către procuror, în prezenta cauză, a rezultatelor obținute din exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică nr. 10, 11, 12, emise de Curtea de Apel Bacău la data de 05.09.2022. Această alegere a procurorului, de a folosi sau nu anumite mijloace de probă în cadrul cercetării penale pe care o desfășoară, reprezintă o exercitare a atributului legal exclusiv al organului de urmărire penală, constând în aprecierea oportunității și necesității administrării unei probe, conform art. 100 C. proc. pen.., în faza de urmărire penală.

S-a reiterat faptul că procurorul a considerat că au relevanță probatorie, în prezenta cauză, doar rezultatele supravegherii tehnice, constând în interceptarea comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță, efectuate la postul telefonic cu numărul x, utilizat de către A., măsură astfel cum a fost dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea din 05.09.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău, și pusă în executare prin emiterea mandatului de supraveghere tehnică nr. 9/05.09.2022. În ceea ce privește susținerea inculpatului, potrivit căreia declarațiile martorului denunțător nu au legătura cu prezenta cauză, ci privesc exclusiv o faptă de "trafic de influență", ce face obiectul altui dosar, această chestiune s-a precizat că nu va fi analizată de judecătorul de cameră preliminară, întrucât, dacă judecătorul ar proceda la analiza existenței legăturii dintre aspectele precizate de martor prin declarațiile sale și obiectul probațiunii în prezenta cauză, ar însemna că judecătorul de cameră preliminară s-ar putea substitui procurorului care a administrat proba testimonială pentru a verifica dacă proba este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, lucru nepermis de lege, anume încălcarea competenței funcționale a organelor judiciare.

Inculpatul a solicitat și excluderea din materialul probator a declarației suspectului C., din data de 04.03.2024, apreciind că s-ar fi produs încălcarea principiului loialității administrării probelor, prevăzut la art. 101 C. proc. pen., prin modificarea calității martorului C., în aceea de suspect pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, acesta devenind un "martor interesat", existând premise ca acesta să declare în sensul dorit de acuzare, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de lege în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă. Raportat la această chestiune, judecătorul a observat că declarația martorului C. a fost obținută prin utilizarea unui procedeu probatoriu al audierii legal și loial, nefiind încălcat vreun principiu prevăzut la art. 97 C. proc. pen.. și art. 101 C. proc. pen.. S-a arătat că nu se poate reține că acest martor ar fi unul "interesat", prin modificarea calității sale din martor în suspect sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă. Invocând considerentele deciziei nr. 1/2020 a Î.C.C.J., dată într-o dezlegare a unei chestiuni de drept, referitor la aptitudinea de a fi martor a unei persoane, judecătorul de cameră preliminară a observat că poate avea calitatea de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului, cu excepția părților procesuale (inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente) și a subiecților procesuali principali (suspectul și persoana vătămată), aceștia fiind singurii prezumați a avea un interes substanțial în modul de soluționare a cauzei, neputând fi considerați observatori imparțiali ai faptelor deduse judecății. Astfel, martorul C. nu poate fi calificat ca fiind un martor interesat, doar prin prisma faptului că exista posibilitatea aplicării cauzei de nepedepsire speciale, prevăzute la art. 273 alin. (3) C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a conchis că toate probele testimoniale, constând în declarațiile martorilor F., E., C., D. și H. au fost obținute de către organul de urmărire penală în condiții de legalitate și loialitate, neimpunându-se excluderea vreuneia dintre acestea. S-a arătat că legală a fost și anexarea la dosar a înscrisurilor, reprezentând mijloacele probă de care a înțeles să se folosească procurorul.

*

Împotriva încheierii nr. 22 din data de 25 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11.11.2024, sub nr. x/2024/a1, fiind fixat termen de judecată la data de 11.12.2025, cu citarea contestatorului inculpat și asigurarea apărării.

În motivele scrise ale contestației depuse la dosar, inculpatul A. a solicitat instanței următoarele:

I. În principal, în temeiul art. 6 par. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 2 par. 1 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 11, 20 și 21 alin. (1) și (3) din Constituție, să desființeze încheierea judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță și să dispună trimiterea spre rejudecare a cauzei către acesta, ca urmare a nemotivării încheierii penale nr. 22 din 25.10.2024.

II. În subsdiar, să dispună desființarea încheierii penale nr. 22 din 25.10.2024 și admiterea cererilor și excepțiilor invocate, după cum urmează:

A solicitat instanței să dispună, în baza art. 345 alin. (3) C. proc. pen.., trimiterea dosarului la procuror, în vederea remedierii neregularităților sesizate și pentru ca acesta să menționeze dacă își menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A., iar în măsura în care acesta nu va proceda în consecință sau nu va răspunde în termenul prevăzut de lege, a solicitat restituirea cauzei la parchet conform art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen.

Examinând încheierea contestată prin prisma motivelor de contestație invocate de contestatorul inculpat, în limitele conferite de dispozițiile art. 347 C. proc. pen.., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune precizarea că, potrivit art. 347 alin. (4) C. proc. pen.., la soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută.

Conform art. 342 C. proc. pen.., obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară este îndrituit a se pronunța cu privire la competența instanței sesizate, la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, precum și la legalitatea sesizării instanței prin actul de trimitere în judecată.

Prin urmare, judecătorii de cameră preliminară, în această procedură, nu evaluează temeinicia sau netemeinicia trimiterii în judecată, neavând atributul de a valida acuzațiile formulate de procuror, ci examinează doar legalitatea actelor și probelor administrate în cursul urmăririi penale, în cadrul unui filtru de legalitate ce se desfășoară într-o procedură nepublică, dar contradictorie.

Corelativ acestor competențe, nici inculpatul nu poate contesta în cadrul acestei faze a procesului penal temeinicia acuzației formulate de procuror, ci doar legalitatea sesizării instanței, a probelor și a actelor procesuale și/sau procedurale din cursul urmăririi penale.

În cauză, Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că încheierea contestată de inculpat este temein