ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 29 septembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosarul nr. x/2020, în baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul A. în cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 8 luni închisoare - ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii - aplicată ca urmare a contopirii pedepselor pentru infracțiunile de furt calificat și conducere fără permis, prin sentința penală nr. 173/17.12.2014 din dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei. Prin sentința penală nr. 66/12.02.2018 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 20.02.2018 cu un rest de executat de 531 zile.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173/17.12.2014 din dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 531 zile.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin hotărâre restul neexecutat de 531 zile de închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 2 ani și 531 zile închisoare în regim de detenție.

De asemenea, s-au revocat vechile forme de executare și s-a dispus emiterea noilor forme de executare, deducând la zi pedeapsa executată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 780/A din 15 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 176 din 29.09.2023 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., acesta a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva hotărârii date în apel a formulat contestație în anulare condamnatul A., pe rolul Curții de Apel Cluj fiind format dosarul nr. x/2025.

Prin decizia penală nr. 969 din 04 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 780/A din 15 mai 2024 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. x/2020).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 de RON. Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, av. B., în cuantum de 753 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Decizia penală nr. 969 din 04 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a fost comunicată contestatorului A. la 02 iulie 2025, iar Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 26 iunie 2025. 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate către contestator s-au împlinit la data 04 august 2025.

La data de 03 iulie 2025 (data plic), contestatorul condamnat A. a formulat o "cale extraordinară atac" solicitând să fie analizată decizia Curții de Apel Cluj Napoca care "nu dorește sub nicio formă să-mi dea dreptate prin solicitarea pe care am făcut-o, aceea de a-mi prescrie acest dosar x/2020", considerând că, la momentul hotărârii de condamnare, era împlinit termenul de prescripție 5 ani, redus de la 5 ani și 2 luni conform O.U.G. nr. 34/2020 raportat la decizia Curții Constituționale nr. 152/2020. Contestatorul nu și-a întemeiat în drept solicitarea formulată.

Cererea a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, care, prin adresa din 14 iulie 2025, a trimis-o Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Ca urmare cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, sub numărul de dosar x/2025, având obiect contestație în anulare, iar la termenul de dezbateri din 08 octombrie 2025, ca urmare a precizărilor făcute în ședința de judecată de către condamnat și apărătorul ales al acestuia, în sensul că înțelege să se prevaleze de cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, instanța a recalificat calea de atac din contestație în anulare împotriva deciziei nr. 969 din 04 iulie 2025 în recurs în casație față de aceeași decizie.

În consecință, prin decizia penală nr. 1468 din 08 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2025, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 433 și urm. C. proc. pen., a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a declinat către Înalta Curte de Casație și Justiție competența de soluționare a căii extraordinare de atac - recurs în casație - formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 969 din 04 iunie 2025 a aceleiași instanțe, dată în dosarul nr. x/2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 09 octombrie 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 20 octombrie 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31 octombrie 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

La data de 19 noiembrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate condițiile de la art. 434, art. 436 alin. (1), art. 437 alin. (1) lit. b) și c) și art. 438 C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Stabilind categoriile de hotărâri supuse recursului în casație, art. 434 C. proc. pen. prevede, în alin. (1), că pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, pentru ca, în alin. (2), să enumere expres hotărârile care nu sunt susceptibile a fi reformate pe această cale.

Pe de altă parte, reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 969 din 04 iunie 2025 împotriva căreia s-a declarat calea extraordinară de atac, nu se regăsește între cele avute în vedere de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., fiind pronunțată de Curtea de Apel Cluj într-o cauză având ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 780/A din 15 mai 2024 dată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020, așadar nu ca instanță de apel.

Pe de altă parte, recurentul, care în fața Curții de Apel Cluj a avut calitatea de contestator condamnat, nu se numără printre titularii căii extraordinare de atac, aceștia fiind expres și limitativ prevăzuți de lege, situație în care sunt încălcate și dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, se observă că cererea întrunește doar condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele și prenumele și locul de detenție al recurentului și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, nefiind îndeplinite cerințele de la lit. b) și c) de vreme ce, deși a expus motivele de fapt care l-au determinat să promoveze calea extraordinară de atac, recurentul nu a indicat hotărârea atacată (prin menționarea numărului și a datei în care a fost pronunțată) și nici vreunul din motivele de casare expres reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., aceste aspecte fiind precizate abia în fața Curții de Apel Cluj, în ședința de judecată din 08 octombrie 2025, așadar cu mult după expirarea celor 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate.

În aceste condiții, întrucât cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. nu îndeplinește mai multe condiții esențiale din cele prevăzute de art. 440 C. proc. pen., fiind promovată de către o persoană fără calitate împotriva unei hotărâri ce nu se regăsește printre cele la care face referire art. 434 alin. (1) C. proc. pen., iar conținutul său nu respectă forma reglementată de art. 437 C. proc. pen., din perspectiva indicării în concret a hotărârii atacate (aspect lămurit abia la 08 octombrie 2025) și a motivării în drept, atâta timp cât, în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate, nu a fost invocat niciunul din cazurile de recurs în casație expres reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă în principiu.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 969 din 04 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2025.