ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de A. și B., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din data de 19.12.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., art. 153 din C. pen., art. 154 lit. c) din C. pen., cu referire la decizia Curții Constituționale nr. 297 din 2018, s-a dispus:

1

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (câte patru acte materiale);

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale);

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

Au fost obligați inculpații A. și B. să plătească părții civile MADR-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale suma de 177.780 RON, reprezentând finanțare nerambursabilă, la care se adaugă accesoriile calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data decontării fiecărei tranșe de plată și până la data restituirii efective a prejudiciului.

Au fost obligați inculpații A. și C. să plătească părții civile MADR-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale suma de 177.780 RON, reprezentând finanțare nerambursabilă, la care se adaugă accesoriile calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data decontării fiecărei tranșe de plată și până la data restituirii efective a prejudiciului.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite în cauză, după cum urmează:

- apartament de locuit în suprafață de 77 mp, situat în mun. Dorohoi, str. x, jud. Botoșani, identificat după nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 185.262 RON, aproximativ 37.000 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 35.000 mp, amplasat în extravilanul mun. Dorohoi, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 105.000 RON, aproximativ 21.000 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 20.300 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuți, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 24.360 RON, aproximativ 5.000 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 20.000 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuți, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 24.000 RON, aproximativ 4.800 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 12.000 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuți, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 14.400 RON, aproximativ 2.900 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 15.000 mp, amplasat în extravilanul com. Șendriceni, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 18.000 RON, aproximativ 3.600 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 11.200 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuți, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 14.400 RON, aproximativ 2.900 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 10.000 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuți, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 12.000 RON, aproximativ 2.400 Euro;

- teren extravilan, tip arabil în suprafață de 14.400 mp, amplasat în extravilanul com. Broscăuți, jud. Botoșani, nr. cadastral x cu o valoare de piață actuală de 17.200 RON, aproximativ 3.400 Euro, sechestru instituit prin ordonanța nr. 60/P/2021 din 30 iunie 2023.

S-a dispus anularea următoarelor înscrisuri false:

- declarația pe propria răspundere din data de 07.06.2012 (formular F) (aflată la dosar u.p.);

- adeverința nr. x/08.06.2012, eliberată de Camera Agricolă Județeană Botoșani (aflată la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 07.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 07.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- cererea de primire în Cooperativa Agricolă "D." din loc. Vlăsinești, jud. Botoșani înregistrată cu nr. x/04.04.2012 (aflată la dosar u.p.);

- procesul-verbal nr. x/27.05.2012, încheiat de Adunarea Generală a cooperatorilor din cadrul Cooperativei Agricole "D." (aflat, la dosar u.p.);

- adeverința nr. x/14.06.2012, eliberată de Cooperativa Agricolă "D." (aflată în original, la dosar u.p.);

- planul de afaceri întocmit la data de 07.06.2012, anexat la proiectul de finanțare (aflat la dosar u.p.);

- certificatul de calificare profesională nr. 190/25.08.2012 (aflat la fila x bis, vol. IV, dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 10.06.2013 (aflată la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 25.02.2016 (aflată la dosar u.p.);

- atestatul de participare nr. x/08.05.2015, eliberat de S.C. E. S.R.L. (aflat la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 14.06.2012 (formular F) (aflată la dosar u.p.);

- adeverința nr. x/08.06.2012, eliberată de Camera Agricolă Județeană Botoșani (aflată la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 14.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere din data de 14.06.2012 (aflată la dosar u.p.);

- cererea de primire în Cooperativa Agricolă "D." din loc. Vlăsinești, jud. Botoșani, datată 09.04.2012 (aflată la dosar u.p.);

- procesul-verbal nr. x/27.05.2012, încheiat de Adunarea Generală a cooperatorilor din cadrul Cooperativei Agricole "D." (aflat la dosar u.p.);

- adeverința nr. x/14.06.2012, eliberată de Cooperativa Agricolă "D." (aflată în original, la dosar u.p.);

- planul de afaceri întocmit la data de 14.06.2012 anexat la proiectul de finanțare (aflat la dosar u.p.);

- certificatul de calificare profesională nr. 198/25.08.2012, eliberat de Camera Agricolă Județeană Botoșani (aflat la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere/10.06.2013 (aflată la dosar u.p.);

- declarația pe propria răspundere/25.02.2016 (aflată în original la fila x, ds. u.p.);

- atestatul de participare nr. x/08.05.2015, eliberat de S.C. E. S.R.L. (aflat la dosar u.p.).

Împotriva sentinței penale nr. 214 din 19.12.2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani au declarat apeluri inculpații A. și B..

Prin decizia nr. 890 din 20 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 19.12.2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. x/2023.

Decizia nr. 890 din 20 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava la data de 21 august 2025, părții civile MADR-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 26 august 2035, inculpatei C. la data de 25 august 2025, inculpatului A. la data de 25 august 2025 și inculpatului B. la data de 27 august 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 890 din 20 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori au declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 11 septembrie 2025 (data poștei- dosar nr. x/2023) și inculpatul B. la data de 26 septembrie 2025 (data faxului- dosar nr. x/2023).

Cererile de recurs în casație au fost comunicate Ministerului Public și părților conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 29 octombrie 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizat aleatoriu Completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 13 noiembrie 2025.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpații A. și B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză.

Cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casație, cererea fiind semnată de inculpat.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație a invocat nelegalitatea soluției pronunțate pe latura civilă prin obligarea la despăgubiri, fără o analiză individualizată a contribuției fiecărui inculpat.

A arătat că, atât Tribunalul Botoșani, cât și Curtea de Apel Suceava au dispus obligarea sa la plata despăgubirilor civile, în solidar cu ceilalți inculpați, fără a individualiza contribuția fiecăruia la producerea prejudiciului și fără a explica în mod concret și argumentat care a fost contribuția acestuia în producerea prejudiciului.

Mai mult, a susținut că hotărârile nu fac referire la nicio probă concretă, scrisă, care să demonstreze că inculpatul A. ar fi fost beneficiarul final al fondurilor europene. Prin urmare, o astfel de concluzie, bazată pe un presupus beneficiu, nu poate justifica obligarea la plata unor despăgubiri.

Un alt motiv invocat vizează inexistența unui raport de cauzalitate între presupusa sa activitate infracțională și prejudiciu, inculpatul susținând că instanțele au reținut că a instigat și sprijinit ceilalți inculpați în vederea obținerii fondurilor europene. Însă, pentru a se putea stabili o răspundere civilă delictuală, este necesar să existe o legătură de cauzalitate directă și neîndoielnică între fapta ilicită și prejudiciul produs, în cazul de față, prejudiciul fiind reprezentat de fondurile obținute de AFIR.

A mai susținut că hotărârile judecătorești nu explică în ce mod activitatea inculpatului de instigare și sprijin a cauzat un prejudiciu agenției, mai ales că documentele false/inexacte folosite au fost semnate de ceilalți inculpați, nu de acesta, astfel, că în opinia sa, nu există un raport de cauzalitate directă între faptele mele și prejudiciul cauzat.

Un al treilea motiv de recurs în casație vizează împrejurarea că hotărârile judecătorești nu au explicat mecanismul prin care inculpatul a beneficiat de sume de bani din proiectul european și a omis să analizeze lipsa calității acestuia de parte contractantă sau beneficiar legal.

A susținut că hotărârile atacate sunt lipsite de o motivare concretă și detaliată cu privire la modul în care ar fi beneficiat de sumele de bani din proiectul european, instanțele reținând că ar fi beneficiarul real, dar au eșuat să explice mecanismul prin care au fost obținute fondurile. Or, fără o explicație a modului în care a beneficiat de sume, simpla reținere a calității de beneficiar este lipsită de suport probator și legal.

A mai învederat că nu a fost niciodată parte a contractului de finanțare, care a fost încheiat între AFIR și întreprinderile individuale ale inculpaților C. și B., neexistând dovezi scrise, concrete, că ar fi fost beneficiarul legal al proiectului.

În opinia sa, transferurile bancare menționate în documentele cauzei nu demonstrează, prin ele însele, că ar fi fost beneficiarul final al întregii sume, ci doar că a primit anumite sume, fără a se analiza natura acestor transferuri, iar instanțele nu au explicat de ce nu au considerat că alți factori ar fi putut influența decizia de a vira sume de bani în contul inculpatului, precum onorarii pentru servicii prestate (consiliere, documentare) sau alte aspecte de natură economică, iar această omisiune de motivare reprezintă un viciu de nelegalitate

De asemenea, a susținut că hotărârile judecătorești nu au analizat în mod corespunzător dacă scopul proiectului a fost atins și nici dacă a existat cu adevărat un prejudiciu adus AFIR, deoarece finanțarea a avut ca obiectiv înființarea și dezvoltarea de exploatații agricole.

Având în vedere argumentele detaliate mai sus, care demonstrează lipsa unei motivări adecvate, a unei analize individuale a contribuției inculpatului și a unui raport de cauzalitate direct, a solicitat admiterea prezentului recurs în casație, casarea hotărârile atacate cu consecința rejudecării cauzei pe latura civilă, în sensul respingerii acțiunii civile formulate împotriva sa.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul B., care a formulat și apel în cauză.

Cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casație, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul B. nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor a invocat nelegalitatea soluției pronunțate pe latură civilă, prin obligarea la despăgubiri, fără o analiză individualizată a contribuției fiecărui inculpat, inexistența unui raport de cauzalitate între presupusa activitate infracțională a inculpatului și prejudiciu, precum și omisiunea instanțelor de a analiza în mod corespunzător dacă scopul proiectului a fost atins.

Concluzionând a arătat că, având în vedere argumentele invocate, care demonstrează lipsa unei motivări adecvate, a unei analize individuale a contribuției inculpatului și a unui raport de cauzalitate direct, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate cu consecința rejudecării cauzei pe latură civilă, în sensul respingerii acțiunii civile formulate împotriva sa.

Înalta Curte reține că, printre alte condiții, admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În cuprinsul cererilor de recurs în casație, recurenții inculpați A. și B. invocă doar formal dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. care fac referire la situațiile în care inculpatul poate formula cerere de recurs în casație.

În realitate, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, care sunt similare, aceștia critică legalitatea soluției dispuse pe latura civilă, care nu a fost dată în urma analizării corecte a probatoriilor în acest sens, precum și inexistența unui raport de cauzalitate între presupusa activitate infracțională, ca și faptul că hotărârile judecătorești nu au analizat scopul proiectului, deoarece aceste critici nu se circumscriu niciunui caz de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Înalta Curte reiterează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă neputând reanaliza, pentru a treia oară, devolutiv, o cauză, Așadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, reaprecierea probelor administrate cu privire la latura civilă a cauzei nu pot constitui motive de cenzută din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație.

În concluzie, în speță, revenind la verificarea condițiilor cerute de lege în conținutul art. 440 C. proc. pen., față de cele reținute anterior, Înalta Curte constată că inculpații A. și B. nu au indicat vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., iar motivele invocate în cuprinsul cererilor, așa cum au fost formulate, nu se circumscriu niciunui caz de casare expres și limitativ reglementat de art. 438 din C. proc. pen., astfel că, nu este îndeplinită în cauză condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., coroborat cu art. 438 din C. proc. pen.

În consecință, constatând că prezenta cerere de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., anterior menționate, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 890 din data de 20 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 890 din data de 20 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2025.