ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra plângerii de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiași unități de parchet s-au solicitat următoarele:

- desființarea soluției și trimiterea cauzei la organul de cercetare competent în privința faptelor sesizate de petent în raport cu numita B. (judecător la curtea de apel);

- schimbarea temeiului clasării în privința faptelor sesizate de numita B., împotriva petentului A., prin reținerea, ca temei al soluției clasării, a art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fapta nu există, iar nu a art. 16 alin. (1) lit. b), lipsa întrunirii elementelor constitutive "sub aspect obiectiv și subiectiv".

Prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, emisă în dosarul nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus clasarea cauzei privind infracțiunile de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârșită de procurorul C., complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., pretins a fi fost săvârșite de numitul A., șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârșită de judecătorul B. (persoană vătămată A.).

Pentru a dispune soluția de clasare, procurorul a reținut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în data de 05.10.2022, sub nr. x/2022, numita B., judecător la Curtea de Apel Craiova a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și A., jurnalist pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, arătând că în data de 12.09.2022, prin decizia penală nr. 1213 pronunțată în dosarul nr. x/2020, completul de judecată compus din judecătorii D. (președinte) și B. a dispus achitarea a 3 (din 4) inculpați trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (procuror C.), reținându-se că toate metodele speciale de supraveghere și de cercetare efectuate în cauză sunt contrare dispozițiilor art. 8 din CEDO, iar pentru doi dintre inculpați nu există nicio probă care să confirme starea de fapt reținută în actul de sesizare. Ulterior, în data de 18.09.2022, au apărut în presa on line mai multe articole din care rezultă că la o dată anterioară, dar apropiată de data articolelor, probabil data de 17.09.2022, procurorul C. a publicat pe un grup privat de discuții depe E., format doar din magistrați, următorul mesaj: Zilele astea sunt în concediu în F. și nu pot să nu mă întreb: dacă o colegă judecător ale cărei hotărâri rămân definitive, naște un copil, iar pe certificatul de la numele tatălui înscrie "NATURAL" deoarece nu știe care coleg a lăsat-o "grea" înseamnă că mai are colega bună reputație sau nu? Bunica mea ar fi răspuns fără să stea pe gânduri, dar s-a prăpădit demult!

Petenta a precizat că a resimțit această acțiune a procurorului C. ca pe o imixtiune, o răzbunare pentru soluția adoptată în dosarul penal, reprezentând, posibil, în opinia dumnealui, un avertisment pentru ca, în viitor, să nu mai dispună soluții de achitare în dosarele acestuia.

Îîn data de 21.09.2022 petenta B. a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu privire la comportamentul procurorului C.. Uulterior sesizării CNCD, C. a publicat pe pagina sa de E. mesaje care o vizau - cu intenția de a o constrânge să nu sesizeze Inspecția Judiciară cu privire la fapta sa din 17.09.2022, iar ulterior sesizării Inspecției Judiciare, C. l-a determinat pe jurnalistul A. să publice un articol defăimător la adresa sa, pentru a o constrânge să nu colaboreze cu inspectorul judiciar și astfel să eludeze răspunderea sa disciplinară.

În data de 05.10.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., un articol de presă denigrator și amenințător la adresa sa, de natură să-i restrângă dreptul la libeflate.

Prin ordonanța nr. 936/P/2022 din data de 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunile de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârșită de procurorul C. și complicitate la șantaj, prevăzută de 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârșită de numitul A..

Prin plângerea din data de 2 noiembrie 2022, numitą B. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului A. și cu privire la infracțiunea de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., arătând că începând cu data de 5 octombrie 2022, orele 23:13, acesta din urmă i-a trimis nenumărate mesaje și a încercat să o contacteze telefonic, atât prin aplicația H., cât și pe I. și, deși i-a comunicat în mod repetat că nu este de acord să fie contactată, în data de 2 noiembrie 2022, A. a apelat-o telefonic și i-a transmis mesaje tip SMS, sub pretextul că insistă ca ea să răspundă la întrebări jurnalistice, modalitatea agresivă de contact din partea numitului A. creându-i o temere în sensul art. 208 alin. (2) din C. pen. întrucât anterior acesta a publicat articole mincinoase și defăimătoare, în colaborare cu făptuitorul C., pentru a-l ajuta pe acesta să eludeze răspunderea disciplinară.

Prin ordonanța nr. 936/P/2022 din data de 09.11.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., pretins a fi fost săvârșită de numitul A..

Procurorul a reținnut că din verificările efectuate în cauză a rezultat că în data de .12.09.2022, prin decizia penală definitivă nr. 1213 pronunțată în dosarul nr. x/2020, completul de judecată compus din judecătorii D. și B. a dispus achitarea a 3 (din 4) inculpați trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia (procuror C.).

În data de 18.09.2022 au apărut în presa on line respectiv stiripesurse.ro și clujust.ro, mai multe articole din care rezultă că la o dată imediat anterioară acestor articole, procurorul C. a publicat pe un grup privat de discuții de pe E., format doar din magistrați, următorul mesaj: Zilele astea sunt în concediu în F. și nu pot să nu mă întreb: dacă o colegă judecător ale cărei hotărâri rămân definitive, naște un copil, iar pe certificatul de la numele tatălui înscrie "NATURAL" deoarece nu știe care coleg a lăsat-o "grea" înseamnă că mai are colega bună reputație sau nu? Bunica mea ar fi răspuns fără să stea pe gânduri, dar s-a prăpădit demult!

În data de 23.09.2022, C. a publicat pe E., pe Forumul Magistraților, 4 spețe "imaginare" despre care a susținut că sunt de etică și deontologie, prima dintre aceste spețe având următorul conținut: o doamnă iudecător ale cărei hotărâri rămân definitive întreține în aceeași perioadă relații cu doi domni, Primus (procuror) și Secundus (judecător), rezultând un minor. Primus și Secundus sunt în acest timp în relații de căsătorie cu alte femei, motiv pentru care copilul colegei are înscris pe certificatul de naștere la rubrica " tata" mentiunea NATURAL. Doamna judecător care este instanța de control judiciar atât pentru Primus, cât și pentru Secundus, îi prezintă în mod neadevărat lui Primus faptul că este tatăl copilului, motiv pentru care acesta divorțează și decide să contribuie la creșterea copilului. Se ocupă de educarea copilului vreme de 2 ani, după care doamna judecător îi învederează că nu el este adevăratul tată! În speranța că Secundus va recunoaște copilul, doamna judecător îl ajută pe acesta în diverse moduri, unul dintre moduri fiind prin intervenția la șeful lui Secundus. La un anumit moment, în proceduri democratice doamna se revanșează față de șeful lui Secundus intervenind activ pentru înlăturarea oponenților, dar se implică la fel de activ în alte proceduri pentru a se asigura că îl poate ajuta în viitor și pe Primus, în ipoteza în care Secundus nu va contribui la creșterea copilului. Întrebări: Îndeplinește doamna judecător condiția bunei reputații? Faptul că face intervenții la șeful lui Secundus se poate răsfrânge în activitatea profesională? Cum s-ar putea interpreta atitudinea doamnei judecător de a nu-i permite lui Primus să aibă legături Personale cu minorul pe care l-a crescut vreme de doi ani? Ar putea afecta prestigiul profesiei faptul că în perioada asta doamna judecător ar fi solufionat dosarele lui Primus ori Secundus?

În data de 27,09.2022 B. a înaintat Inspecției Judiciare punctul său de vedere cu privire la comportamentul procurorului C.. C. a sesizat Inspecția Judiciară cu privire la posibila săvârșire de către B. a abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. a), b), t) din Legea nr. 303/2004 și a încălcării prevederilor Codului deontologic.

În data de 05.10.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., articolul de presă "Exclusiv! Deputatul acuzat de sex cu minori ar putea fi judecat de judecătoarea cu copil ...din flori". În cuprinsul acestui articol se regăsesc în mare parte aspectele postate de C. pe Forumul Magistraților în data de 23.09.2022.

În perioada 05.10.2022-02.11.2022, numitul A. a contactat-o telefonic de mai multe ori pe numita B., între cei doi existând și un schimb de mesaje scrise.

În perioada 5-6.10.2022, numitul A. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe numitul J., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, întrebându-l în legătură cu relația sa cu B..

În data de 19.10.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., articolul de presă "Exclusiv!Judecătoarea care ține secret numele tatălui copilului ei a fost în stare de incompatibilitate în cel putin cinci dosare.'" În cuprinsul acestui articol se menționează că "o cercetare sumară pe portalurile instanțelor arată că judecătoarea mamă de la Curtea de Apel Craiova a făcut parte din completul care a admis toate apelurile împotriva hotărârilor pronunțate la fond de către judecătorul tată, judecător la Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Este vorba de 5 dosare din 2021."

În data de 21.10.2022, A. a sesizat Inspecția Judiciară cu privire la posibila săvârșire de către B. a abaterilor disciplinare prev. de art. 99 lit. a), b), i) și t) din Legea nr. 303/2004 și a încălcării prevederilor Codului deontologic, fiind indicate punctual în cuprinsul sesizării mai multe dosare care au fost în instrumentarea procurorului și judecătorului despre care se susținea că au fost în relații de concubinaj cu B., dosare care în apel i-au fost repartizate acesteia din urmă.

În data de 25.10.2022, B. a formulat acțiune în răspundere delictuală împotriva pârâților C. și A. pentru faptele ilicite din 17.09.2022, 23.09.2022 și 05.10.2022, fiind întocmit dosarul nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Argeș

În data de 03.11.2022 a fost publicat pe site-ul G., de către jurnalistul A., articolul de presă "Judecătoarea B., în posibilă situație de incompatibilitate, s-a autodeconspirat în urma articolelor de presă." În cuprinsul acestui articol se menționează pentru prima dată numele judecătoarei în cauză și se face referire la o acțiune civilă intentată de B. împotriva sa și a procurorului C.. Se susține, totodată, de către A. că atunci a aflat că și procurorul C. ar fi publicat ceva pe același subiect în luna septembrie 2022 și că o judecătoare, pe nume B., a preluat articolul său și l-a postat pe o pagină de E., Forumul Magistraților, anunțând că îl va da în judecată.

Procurorul a expus declarația persoanei vătămatei B., precum și declarația numitului A. și a reținut că cele declarate de acesta din urmă nu se susțin, nefiind posibil să fi aflat din spațiul public acest gen de informații întrucât, până la data publicării, în 05.10.2022 a primului articol cu acest subiect, nu apăruseră informații decât într-un spațiu privat - pe E., pe Forumul Magistraților, unde avea acces la acel moment C. care fusese singurul magistrat ce postase despre acest subiect. De asemenea, procuroul a reținut că faptul că informațiile cu privire la judecătorul B. i-au fost furnizate numitului A. de către procurorul C. este confirmat și de rezultatul percheziției informatice a terminalului mobil folosit de acesta din urmă, percheziție realizată în cadrul dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din comparația comunicărilor scrise ce au avut loc între cei doi începând cu data de 01.10.2022 cu conținutul articolelor publicate de A., rezultând că acesta din urmă și-a însușit în totalitate informațiile furnizate de procurorul C. și punctul de vedere al acestuia din urmă, fără a efectua verificări suplimentare în calitate de jurnalist.

Totodată, informațiile oferite de A. cu privire la numărul de cauze înregistrare, procurorii și judecătorii care au cauze care au ajuns la instanța de control judiciar - Curtea de Apel Craiova nu pot fi obținute din surse cum ar fi portalul instanțelor judecătorești sau alte surse deschise.

S-a reținut că din analiza postărilor realizate de C. și a articolelor publicate de A. rezultă că cei doi au oferit suficiente elemente pentru identificarea în rândul magistraților a persoanei la care făceau referire, respectiv judecătorul B., aspect confirmat, printre altele, și de cele relatate de procurorii K. și L. care își desfășurau activitatea în alte localități din țară decât Craiova.

Procurorul a mai reținut că, dacă se admite că există situații în care viața privată a unui magistrat poate afecta viața profesională, sens în care se justifică un demers jurnalistic de aducere la cunoștința opiniei publice a unor situații care pot aduce atingere cursului justiției, nu se poate folosi acest pretext pentru orice știre lansată în spațiul public, fiind vizibilă discrepanța dintre conținutul informației și aparenta justificare a acestei informatii. Faptul că jurnalistul A. a depășit limitele unui demers jurnalistic de bună credință este evidențiat atât prin modalitatea în care a ales să expună situația de fapt, cu multiple insinuări și exprimări tendențioase, dar și prin limbajul direct adoptat în interacțiunea cu judecătorul B..

Având însă în vedere specificul profesiilor celor doi, A. și B., precum și faptul că anterior publicării articolului din 05.10.2022 nu au avut loc conversații între cei doi, iar ulterior, cu ocazia interacțiunii dintre ei prin intermediul mesajelor on line, numitul A. nu a făcut afirmații al căror conținut să fie de natură să alarmeze în sensul legii penale, ci doar afirmații cu caracter acuzator/denigrator/jignitor/ofensator de natură să afecteze imaginea judecătorului B., procurorul a apreciat că acest gen de comportament este supus altor forme de răspundere decât cea penală.

Aparent, A. a invocat că faptele persoanei vătămate, date în vileag înainte de anunțarea persoanei vătămate B. că se va întâmpla acest lucru, sunt de interes public și divulgarea lor ar fi justificată de caracterul ilicit al acestora, punct de vedere adoptat anterior și de C., astfel cum rezultă din conținutul sesizării acestuia adresate în data de 04.10.2022 Inspecției Judiciare.

S-a reținut că reacțiile numitei B. la atacurile direcționate spre ea de către numiții C. și A. au fost imediate, atât prin inițierea căilor legale de sesizare a acestui tip de comportament, cât și în mediul online, dezaprobând comportamentul celor doi în fața altor magistrați chiar în data de 05.10.2022, când a postat următorul comentariu: Domnul procuror C. continua cu "spețele că acum folosește un "jurnalist" care să continue acțiunile ilegale. Păcat că nu cunosc niciunul dintre ei competența pe deputați. Și nu știu cum s-au greșit să se și asocieze public. Azi am informat inspecția despre noul mod de operare.

Luând în considerare data apariției pe Forumul Magistraților a comentariilor numitului C., respectiv după pronunțarea de către judecătorul B. a hotărârii de achitare, procurorul de caz a apreciat că este plauzibilă ipoteza existenței unor resentimente din partea numitului C., dar care nu poate fi asimilată per se unui avertisment ca, în viitor, judecătorul B. să nu mai dispună soluții de achitare în dosarele acestuia situație creată între cei doi fiind de natură să conducă la incidența instituției abținerii, aspect învederat de altfel și prin declarația numitei B. dată în prezenta cauză.

S-a arătat că hotărârea respectivă, prin care a fost "criticată" soluția procurorului de caz C., a fost emisă nu numai de judecătorul B., ci și de judecătorul D., acesta din urmă nefiind vizat în vreun fel de postări/comentarii din partea lui C. sau A..

Sub aspectul infracțiunii de hărțuire, procurorul a apreciat că situația de fapt din cauză infirmă existența de sine stătătoare a acestei infracțiuni activitatea numitului A., constând în apeluri/mesaje/postări/articole, precum si conținutul acestor comunicări, confirmând aceeași manieră de abordare a unei situații și a unei persoane, în aceeași perioadă de timp, astfel încât faptele numitului A. nu au semnificații penale diferite, fiind circumscrise uneia și aceleiași activități infracționale sesizate în cauză, aceea de șantaj.

S-a reținut că este adevărat că intră sub incidența legii penale toate formele de constrângere care au adus atingere propriei voințe a unei persoane, dar simpla susținere din partea persoanei vătămate că s-a întâmplat acest lucru nu este suficientă pentru a evidenția existența unei constrângeri efective - nefiind suficientă frecvența apelurilor/mesajelor/articolelor de presă sau conținutul acestora pentru a crea o stare reală de temere unui specialist al dreptului, o stare de temere de natură a-l determina să acționeze conform conduitei indicate de făptuitor. Constrângerea morală/amenințarea, ca element material al infracțiunii de șantaj, trebuie să aibă aptitudinea de a provoca victimei o stare de intimidare/teamă de natură a influența comportamentul victimei și de a îi leza astfel liberul arbitru fiind necesar ca pericolul cu care se amenință persoana să fie de o anumită gravitate - impactul pe care l-ar putea avea în viața persoanei divulgarea determinându-se în funcție de natura informației, conținutul concret al acesteia, persoana despre care este informația, statutul acesteia în societate, profesia acesteia, dar și de așteptările societății de la acea persoană.

S-a mai arătat că genul de postări și mesaje care au apărut în spațiul public și privat dinspre numiții A. și C. au putut afecta percepția imediată asupra persoanei judecătorului B., având pe cale de consecință repercusiuni în mediul familial și profesional al acesteia, și au fost de natură să creeze cel puțin un disconfort psihic persoanei vizate, o teamă din acest punct de vedere, dar acest gen de situație nu poate fi asimilată unei activități infracționale cu relevanță pe plan penal.

S-a mai reținut că, dacă se admite o anumită doză de exagerare a limbajului jurnalistic, în același timp trebuie respectate anumite limite ale libertății de exprimare, tocmai pentru a nu fi afectate nejustificat drepturile și libertățile altei persoane protejate în aceeași măsură de lege. Or, în cauză, încercările lui A. de a provoca o reacție persoanei vătămate B. și de a capta atenția publicului larg nu se circumscriu acestor limite, aspect evidențiat atât de limbajul folosit, dar și de lipsa unor verificări prealabile din mai multe surse a informațiilor diseminate. Cu toate acestea, procurorul a apreciat că articolele/postările/textele jurnalistului A., nu au avut aptitudinea de a reprezenta o constrângere în sensul legii penale, atât prin conținutul lor adresat unui profesionist al dreptului, cât și prin lipsa altor condiții de tipicitate a infracțiunii de șantaj.

Pentru existența infracțiunii de șantaj este necesar ca pericolul la care se vede expusă victima să fie un pericol viitor și nu iminent, iar rezultatul violenței/amenințării/constrângerii urmărit de făptuitor să fie distanțat în timp de actul constrângerii, fiind indiferent dacă făptuitorul a mai obținut sau nu folosul urmărit. În cauză, formele de constrângere așa cum au fost expuse de persoana vătămată au fost simultane/ulterioare afectării imaginii publice acesteia, și nu anterioare. Niciunul dintre cei doi nu a inițiat o discuție/comunicare cu persoana vătămată înainte de a o ataca public, nu au existat amenințări cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, ci a avut loc mai întâi această diseminare de informații către terțe persoane, fiind afectate prioritar relațiile sociale privind onoarea/demnitatea persoanei și nu libertatea psihică a persoanei, pe cale de consecință neputându-se reține existența scopului de a obține în mod injust un folos nepatrimonial de către vreo persoană.

Procurorul a reținut că activități cum ar fi expunerea posibilității legale de sesizare/sancționare penală sau de altă natură nu pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, nu reprezintă fapte cu semnificație penală, aspect valabil în privința modului de reacție al ambelor persoane în cauză, B. și A..

În acest context, s-a reținut că situația de fapt din cauză nu confirmă acuzațiile aduse numiților C. și A. de către B. și nici acuzațiile aduse acesteia din urmă de către A., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub aspect obiectiv și subiectiv.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 339 din C. proc. pen., a formulat plângere, petentul A..

Prin ordonanța nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a respins, ca tardivă, plângerea petentului A., împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiași unități de parchet, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., a formulat plângere petentul A. solicitând, trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua urmărirea penală cu privire la faptele săvârșite de B. și schimbarea temeiului clasării pentru faptele de care a fost acuzat.

Examinând plângerea formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată următoarele:

Prealabil, judecătorul de cameră preliminară reține că în conformitate cu dispozițiile art. 40 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În ceea ce privește soluția de clasare contestată, judecătorul de cameră preliminară reține că aceasta a vizat faptele pretins săvârșite de numita B. (judecător), faptele pretins săvârșite de intimatul C. (procuror), precum și faptele imputate petentului A. (jurnalist).

În ceea ce privește soluția de clasare dispusă față de faptele cercetate în privința numitul C., Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta a rămas definitivă prin respingerea plângerii formulate de acesta împotriva soluției de clasare.

Astfel, prin încheierea nr. 4/F/CC/CP din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C., împotriva soluției de clasare privind infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârșită de procurorul C., dispusă prin ordonanța nr. 936/219/P/2022 din data de 14.06.2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a menținut, ca legală și temeinică, soluția de clasare.

Sub acest aspect, se reține că în privința oluției de clasare referitoare la faptele pretins săvârșite de acest intimat, cadrul procesual a fost închis.

În ceea ce privește soluția de clasare dispusă cu privire la faptele cercetate în privința numitei B., judecătorul de cameră preliminară reține că, potrivit art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Alin 4 al aceluiași articol prevede că, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339,poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Astfel, dispozițiile art. 340 din C. proc. pen. prevăd termenul, dar și condițiile pentru formularea la judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluției de clasare, iar condițiile cumulative impuse de legiuitor vizează natura soluției ce poate fi atacată, titularii plângerii și parcurgerea procedurii prealabile la procurorul ierarhic superior.

Judecătorul de cameră preliminară poate dispune, prin încheiere, una dintre soluțiile prevăzute de art. 341 alin. (6) din C. proc. pen., verificând, prioritar, dacă plângerea este formulată în termen și dacă este admisibilă.

În doctrină s-a arătat că, inadmisibilitatea este o sancțiune inevitabilă, în sensul că intervine întotdeauna, nu poate fi acoperită, nu este condiționată de cauzarea unei vătămări procesuale și are ca efect invalidarea unui act care nu este prevăzut de lege, care este interzis sau care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, după caz.

În materia plângerii la instanță împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, în jurisprudența instanței supreme, s-a arătat că plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 278

1

C. proc. pen.. anterior, este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluției sau a ordonanței de netrimitere în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc. pen.. anterior, instanța luând în considerare că prima condiție înscrisă în art. 278

1

C. proc. pen.. anterior este că plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluției de neurmărire poate fi făcută doar "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale". Or, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen.. anterior, în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție persoanelor interesate, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 185 din același cod, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen și, prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut în art. 278 alin. (3) C. proc. pen..anterior atrage decăderea din exercițiul dreptului de a cere judecătorului controlul rezoluției sau ordonanței procurorului în procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen..anterior (ICCJ - S.pen., decizia nr. 1186 din 26 martie 2010, www.x.ro).

După intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., într-o altă cauză, instanța supremă a reținut că, deși petentul a luat cunoștință despre adoptarea soluției de clasare încă din momentul primei comunicări a actului procesual, petentul nu a urmat, în intervalul de 20 de zile prevăzut de art. 339 alin. (4) C. proc. pen., procedura obligatorie prealabilă, instituită de lege pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., consecința fiind, cum prevede art. 268 alin. (1) C. proc. pen., nulitatea actului făcut peste termen, respectiv lipsa de efecte juridice a plângerii introdusă cu depășirea acestuia la procurorul ierarhic superior și, implicit, neîndeplinirea uneia dintre cerințele de admisibilitate prevăzute de normele procesual penale pentru sesizarea valabilă a judecătorului de cameră preliminară, constând în realizarea, anterior declanșării procedurii în fața acestuia, a demersului de contestare a soluției de clasare în cadrul conferit de dispozițiile art. 339 C. proc. pen. (ICCJ - S. pen., încheierea nr. 490 din 04 octombrie 2021).

Dispozițiile art. 340 din C. proc. pen. prevăd ca o condiție de admisibilitate a plângerii împotriva soluției de clasare, adresate judecătorului de cameră preliminară, respingerea prealabilă (sau admiterea în parte), în baza art. 339 din C. proc. pen., a plângerii ce trebuie formulate la procurorul ierarhic superior într-un termen de decădere de 20 de zile.

Referitor la natura juridică a acestui termen de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) C. proc. pen.., se evidențiază că, prin decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009), s-a arătat că, interpretând dispozițiile art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) din C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere. Or, conform art. 474

1

din C. proc. pen., această Decizie nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, își păstrează valabilitatea.

Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, nerespectarea termenului peremptoriu prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen. echivalează cu neîndeplinirea condiției obligatorii de procedibilitate, prevăzute de art. 340 din C. proc. pen., referitoare la atacarea prealabilă a soluției de clasare în cadrul parchetului, fiind fără relevanță motivul respingerii de către procurorul ierarhic superior a plângerii împotriva soluției procurorului de caz. De asemenea, nu are importanță dacă, în raport de dispozițiile art. 340 alin. (2) din C. proc. pen., petentul a respectat termenul de formulare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară, de 20 de zile de la data comunicării ordonanței prin care s-a soluționat plângerea în temeiul art. 339 din C. proc. pen.

O altă interpretare ar însemna să se golească de conținut dispoziția art. 340 alin. (1) C. proc. pen.. și să se excludă eficiența dispozițiilor ce instituie termene de decădere.

În consecință, plângerea prevăzută de dispozițiile art. 340 din C. proc. pen., dar care nu a parcurs și procedura în cadrul parchetului ori, deși a urmat-o, au fost nesocotit termenul prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen. este inadmisibilă (nu poate învesti în mod legal organul judiciar competent).

În coordonatele mai sus expuse, judecătorul de cameră preliminară constată că petentul A. a luat cunoștință despre soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 21.06.2024, când a primit comunicarea ordonanței de clasare și a semnat personal, însă a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, la data de 15.01.2025, cu depășirea termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., calculat de la data comunicării (21.06.2024).

De altfel, procurorul ierarhic superior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins, ca tardivă, plângerea petentului A., împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Depășirea termenului (de decădere) prevăzut de art. 339 alin. (4) din C. proc. pen., atrage inadmisibilitatea prezentei plângeri.

Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că, prin ordonanța nr. 23/II/2/2025 din data de 14.04.2025, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus infirmarea, în parte, a ordonanței nr. 936/219/P/2022 din data de 14.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, respectiv cu privire la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pretins a fi fost săvârșită de judecătorul B. din cadrul Curții de Apel Craiova (persoană vătămată A.) întrucât a fost dispusă de un organ necompetent. Intimata are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, fapt ce atragea competența în efectuarea urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție, secția de urmărire penală.

În acest sens, se constată că în ceea ce privește faptele pretins săvârșite de numita B., soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu mai este în ființă.

Ca urmare, se constată că singura soluție cu privire la care se poate proceda la analiza legalității și temeiniciei o constituie cea în faptelor cercetate în raport cu petentul A..

În acest context, judecătorul de cameră preliminară constată că nu mai are competența de a soluționa plângerea cu privire la temeiul clasării pentru aceste fapte.

Astfel, competența de soluționare putea reveni judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți în virtutea calității de judecător în cadrul Curții de Apel Craiova a numitei B.. În condițiile în care prin ordonanța nr. 23/II/2/2025 din data de 14.04.2025, s-a dispus infirmarea, în parte, a ordonanței nr. 936/219/P/2022 din data de 14.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la faptele imputate acesteia, competența de soluționare a cauzei cu privire la faptele pretins săvârșite de numitul A. reclamate însă de B., nu mai aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței supreme. Competența după calitatea persoanei se raportează la făptuitor, iar nu la cel ce se pretinde persoană vătămată.

În egală măsură, constatând că prin închiderea cadrului procesual și cu privire la pretinsele fapte săvârșite de numitul C., care, în raport de calitatea de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie atrăgea competența de soluționare a curții de apel, instanța competentă să soluționeze plângerea referitoare la faptele pretins săvârșite de numitul A. este judecătoria. Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Sub acest aspect, se reține că față de petentul A., în calitate de jurnalist, au fost efectuate cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 alături de procurorul C. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000.

Față de aceste considerente, văzând și faptul că prin sentința nr. 245 din 28 mai 2025, Înalta Curte a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Pitești, judecătorul de cameră preliminară constată că referitor la soluția de clasare dispusă față de petentul A., instanța competentă este Judecătoria Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiași unități de parchet cu privire la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pretins săvârșită de intimata B..

II. Trimite plângerea formulată de petentul A. împotriva aceleiași soluții de clasare (soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 14 iunie 2024, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 15/II-2/2025 din data de 06 martie 2025 a aceleiași unități de parchet) cu privire la infracțiunea de complicitate la șantaj prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) din C. pen., pretins săvârșită de petentul A., la Judecătoria Pitești, spre competentă soluționare.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 19 noiembrie 2025.