ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva ordonanței nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a obligat pe aceștia la plata cheltuielile judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin ordonanța nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., sesizate de numiții B. și A..

S-a mai arătat că în motivarea ordonanței s-a reținut că, prin plângerea penală înregistrată în data de 13.07.2023, sub nr. 639/VIII/l/2023, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, și în data de 10.08.2023, sub nr. x/2023, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, numiții B. și A. au solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, întrucât, în cursul anului 2008, ar fi întocmit în fals înscrisul denumit "chitanță de mână", pe care ulterior 1-a folosit la Judecătoria Filiași în dosarul nr. x/2008 având ca obiect acțiune în constatare.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 16.08.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin plângerea penală înregistrată în data de 11.08.2023, sub nr. x/2023, la Direcția Națională Anticorupție, și în data de 01.09.2023, sub nr. x/2023, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, numiții B. și A. au solicitat tragerea la răspundere penală atât a numitului C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, cât și a numitului D., judecător în cadrul Judecătoriei Filiași, pentru modalitatea în care a instrumentat și soluționat dosarul nr. x/2008 având ca obiect acțiune în constatare.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 04.09.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța procurorului din data de 14.09.2023 s-a dispus reunirea dosarelor nr. x/2023 și nr. y/2023 la dosarul nr. x/2023.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 02.02.2024 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța nr. 573/P/2023 din data de 12.02.2024 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova - dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei unități de parchet sub nr. x/2023.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în data de 10.08.2023, sub nr. x/2023, numiții B. și A. au solicitat tragerea la răspundere penală a numitului D., judecător în cadrul Judecătoriei Filiași, pentru modalitatea în care a instrumentat și soluționat dosarul nr. x/2008 având ca obiect acțiune în constatare.

Prin ordonanța nr. 136/219/P/2023 din data de 8 iulie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța nr. 136/219/P/2023 din data de 9 iulie 2024 s-a dispus reunirea cauzei nr. 573/223/P/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova la cauza nr. 136/219/P/2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Din verificările efectuate în cauză au rezultat următoarele aspecte:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 22.05.2008, sub nr. x/2008 pe rolul Judecătoriei Filiași, numitul C. i-a chemat inițial în judecată pe pârâții E. și F. pentru ca instanța să constate existența dreptului său de proprietate supra suprafeței de 1221 mp teren intravilan situat în Filiași, str. x bis, cu următoarele vecinătăți: N - str. x și G., S - H., E - I., V - G..

Prin sentința civilă nr. 5/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. x/2008 (judecător D.), definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. și s-a validat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în luna septembrie 1963 între autorii părților, având ca obiect suprafața de 1221 mp situată în T70, p 27,28 în intravilanul orașului Filiași.

Prin sentința civilă nr. 576/19.10.2017 pronunțată de Judecătoria Filiași în 677/230/2016 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată de reclamanții B., A., J. și K., în contradictoriu cu pârâții C., I., L. și M..

Prin precizarea formulată, reclamanții au indicat drept cauză a acțiunii civile revendicarea suprafeței de 210 mp care ar fi fost ocupată fără acordul lor de către pârâți.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 508/29.05.2020 a respins, ca nefondat, apelul declarat de B., A., J. și K. împotriva sentinței civile nr. 576/19.10.2017 pronunțată de Judecătoria Filiași.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 2.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. si B. au chemat în judecată pe pârâții C. și E. solicitând instanței să constate simulat procesul civil ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Filiași și inopozabilitatea față de reclamanți a sentinței civile nr. 5/4.01.2009 a Judecătoriei Filiași, în sensul că în realitate acest proces a reprezentat o modalitate de ascundere a naturii tranzacției private încheiate între părți, întrucât E. nu era proprietarul bunului vândut, astfel încât vânzarea terenului nu ar fi putut fi realizată în fața unui notar public. A solicitat, totodată, să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare intitulat "chitanță" întocmit în anul 1963.

Prin sentința civilă nr. 703/19.10.2021 a Judecătoriei Filiași s-a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes, iar prin decizia civilă nr. 850/26.05.2022 a Tribunalului Dolj a fost respins apelul formulat de apelanții reclamanți A. și B..

Prin decizia nr. 118/21.02.2023 a Curții de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții reclamanți A. si B. împotriva deciziei nr. 850/26.05.2022 a Tribunalului Dolj.

După finalizarea acestor procese civile, numiții B. și A. s-au adresat organelor de urmărire penală, susținând că, în realitate, chitanța de mână depusă de C. în instanță a fost falsă, fiind întocmită în 2008, și nu se specifica în cuprinsul ei nicio suprafață de teren, fiind cu siguranță falsificate și semnăturile de pe chitanță, terenul în litigiu fiind al tatălui lor, G..

Printre altele, în susținerea acestei acuzații, s-a arătat că, potrivit certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/05.05.2003, în masa succesorală a defunctei N. nu se regăsește și terenul situat în Filiași, T70, P 27,28.

Din actele dosarului a rezultat că înscrisul denumit "chitanță", datat 1963, a fost încheiat între N. și O., în calitate de promitenți vânzători, și P., în calitate de promitent cumpărător.

Potrivit certificatului de moștenitor suplimentar nr. 98/05.05.2003, singurul moștenitor acceptant al moștenirii defunctei N. a fost numitul E., care a fost audiat în cursul procesului civil nr. 683/230/2008 al Judecătoriei Filiași, recunoscând tranzacția respectivă, tranzacție recunoscută și de către moștenitorii lui P..

Întrucât autorii nu mai pot confirma sau infirma tranzacția în cauză, dar aceasta a fost confirmată de către moștenitorii lor, iar în fața instanței de judecată s-a probat că, urmare a înscrisului respectiv, Q. a intrat în stăpânirea de fapt a suprafeței de teren respective, s-a apreciat că nu există vreun element de fapt care să susțină acuzațiile de fals ale petenților, acuzații care au fost formulate pe fondul nemulțumirii acestora de recunoaștere a dreptului de proprietate al Q. asupra unei suprafețe de teren cu privire la care petenții au ridicat pretenții abia în anul 2016, deși, în calitate de vecini ai Q., au avut cunoștință permanent cine stăpânește în fapt terenul în litigiu.

S-a mai reținut că, deși prin sentința civilă nr. 294/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr. x/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Filiași și Comisia Județeană de Fond Funciar Dolj, privind constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului din intravilanul localității Filiași, în suprafață de 1140 mp, hotărâre adusă în discuție de către petenți - din cuprinsul acesteia rezultă în mod clar motivele ce au stat la baza respingerii (C. nu își putea întemeia o acțiune sub acest aspect pe legile fondului funciar, ci pe alte temeiuri de drept), motive care nu prezintă relevanță cu privire la recunoașterea ulterioară a dreptului de proprietate al numitului C..

Prin urmare, s-a dispus clasarea cauzei, cu argumentarea că împrejurarea că dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Filiași nu a fost soluționat conform solicitării petenților nu poate fi încadrată în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu sau al altor infracțiuni, întrucât hotărârile judecătorești sunt fundamentate pe aplicarea legii și aprecierea probelor administrate, fără a presupune comiterea unor fapte penale, coroborat cu faptul că probele existente nu confirmă acuzațiile de fals referitoare la înscrisul intitulat "chitanță", datat 1963, încheiat între N. și O. în calitate de promitenți vânzători și P. în calitate de promitent cumpărător.

Prin ordonanța nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiovaa fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva ordonanței de clasare.

Petenții A. și B. au formulat plângere împotriva ordonanței nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu disp. art. 340 din C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2024.

Examinând plângerea formulată de petenții A. și B. judecătorul de cameră preliminară a constatat, în esență, că procurorul de caz a făcut o analiză detaliată și exhaustivă a mijloacelor de probă administrate în cauză, a expus pe larg motivele avute în vedere la dispunerea soluției și măsurile luate în vederea strângerii datelor necesare în raport de faptele sesizate a fi comise, conchizând, în mod corect, că există unul din cazurile ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, s-a mai reținut că existența unor contradicții între considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 5/2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. x/2008, așa cum a constatat și Tribunalul Dolj prin decizia civilă nr. 850/26.05.2022, nu poate reprezenta un argument pentru a se reține în cauză săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., sentința civilă pronunțată de Judecătoria Filiași fiind motivată atât în fapt, cât și în drept cu trimitere la probele administrate în cauză.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Împotriva încheierii nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat contestație petenții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 februarie 2025, sub nr. x/2024, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10 - 2 Judecători A.

La termenul de judecată fixat în cauză pentru data de 27 februarie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilății căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta a fost exercitată împotriva unei hotărâri care este definitivă.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte, completul de 2 judecători, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, completul de 2 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost învestit cu soluționarea contestației exercitate de petenții A. și B. împotriva încheierii nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva ordonanței nr. 136/219/P/2023 din data de 10.07.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 134/II/2/2024 din data de 12.08.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă.

În consecință, constatând că petenții A. și B. au formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, completul de 2 judecători, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de aceștia.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe contestatori la plata sumei de 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de A. și B. împotriva încheierii nr. 116 din data de 29 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă pe contestatori la plata sumei de 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 27 februarie 2025.