ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din data de 19.11.2018, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2017, în baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, pe o perioadă de 1 an și 4 luni.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. Pedeapsa complementară se va executa în condițiile art. 68 lit. b) C. pen.

În baza art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 3 ani.

(…)

Prin decizia penală nr. 1207 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinței penale nr. 159/19.11.2018 a Tribunalului Olt, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva aceleiași sentințe penale, ca nefondat.

A fost desființată în totalitate sentința instanței de fond și, în rejudecare:

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A., pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 7 8/2000.

Prin decizia nr. 357/RC din 23 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2017, s-a admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1207 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

A fost casată decizia penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

În esență, s-a reținut că, instanța de apel în mod greșit a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., nefiind incident principiul ne bis in idem, întrucât soluția adoptată de procuror, prin ordonanța de clasare din 27 septembrie 2016 emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nu intră în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absența oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei; ordonanța în discuție nu este motivată de procuror, făcându-se doar mențiunea în sensul dispunerii soluției de clasare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) C. pen., pentru care a fost cercetată inculpata.

Al doilea ciclu procesual

Prin decizia penală nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de A. împotriva sentinței sentinței penale nr. 159 din data de 19.11.2018 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2017.

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și rejudecând,

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., art. 6 din Legea 78/2000.

Analizând, în rejudecare, apelurile declarate, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, reiese că martorii B., C., D., E. și F. au formulat două plângeri identice în conținut și pentru aceeași faptă (pretinderea la data de 30.04.2015 a sumei de 3600 Euro +TVA - în total 4400 euro - reprezentând taxa de succes pentru avocatul G. într-un proces civil), împotriva aceleiași persoane (A.).

Una din plângeri a fost înaintată DNA - Serviciul Teritorial Craiova care a apreciat că din plângerea formulată de B., C., D., E. și F. rezultă indicii privind o infracțiune de șantaj, astfel că a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, fiind înregistrat dosarul nr. x/2016.

Prin ordonanța nr. 673/P/2016 din data de 14.03.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. (1) C. pen.

La data de 14.04.2016, organele de cercetare penală au procedat la audierea persoanelor care au formulat sesizarea, respectiv C., D., B., E. și F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, filele x.

La dosarului de urmărire penală a fost atașat CD ul conținând înregistrarea în mediul ambiental despre care s-a făcut vorbire în plângerea penală formulată și în declarații.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a administrat proba cu înscrisuri, la filele x ale dosarului de urmărire penală fiind atașate înscrisuri relevante pentru soluționarea cauzei, respectiv contracte de asistență juridică încheiate de inculpata A. cu avocații G., rapoarte privind activitatea cabinetului de avocat G., contracte de asistență juridică încheiate de H. cu avocații I., J., K., L., M., Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, statutul H., certificat de grefă emisă de Tribunalul Olt prin care s-a comunicat că prin sentința civilă nr. 158/2016 s-a admis contestația formulată de F., s-a dispus anularea deciziei de sancționare și reintegrarea acesteia pe postul deținut, decizia din 15.03.2016 de reintegrare pe post cu privire la F., informarea nr. x/09.04.2015 a inculpatei către Consiliul de administrație prin care s-a solicitat analizarea posibilității de desființare a unor posturi pe care erau încadrate persoanele care au sesizat parchetul, informarea de preaviz nr. 426/24.03.2016 emisă către F. prin care i s-a comunicat desființarea postului pe care îl ocupa, cererea formulată de B., C., D., E. și F. prin care au solicitat inculpatei comunicarea unei copii a contractului încheiat cu avocatul G., prin care au precizat și că le este necesar pentru a se conforma solicitării inculpatei de a achita suma de 4464 euro.

Prin ordonanța nr. 673/P/2016 din data de 27.09.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, procurorul a dispus în baza art. 315 lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., clasarea cauzei. Această soluție a rămas definitivă întrucât nu a fost atacată în termenele și condițiile prevăzute de lege.

A doua plângere, cu conținut identic, a celor cinci martori denunțători a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a format obiectul dosarului x/2016

În acest dosar s-a început urmărirea penală, s-a pus în mișcare acțiunea penală cu privire la aceeași faptă reclamată de aceeași martori, în condiții identice cu cele din dosarul de șantaj ce a fost soluționat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, dar sub o altă încadrare juridică, respectiv aceea prevăzută de art. 289 C. pen.

În cursul instrumentării dosarului, constatându-se că Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a pronunțat o soluție de clasare cu privire la aceeași faptă care forma obiectul dosarului aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a solicitat Judecătoriei Slatina de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina confirmarea redeschiderii urmăririi penale în dosarul de șantaj nr. x/2016, cu motivarea că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt are în lucru un dosar privitor la aceeași faptă și în care se fac cercetări atât sub aspectul infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 C. pen., cât și cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea nr. 612 din data de 21.11.2016 pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, Judecătoria Slatina, în baza art. 365 alin. (4) și (4) indice 1 C. proc. pen. a respins cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, de redeschidere a urmăririi penale ca neîntemeiată, soluția fiind definitivă.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul a constatat că potrivit art. 335 alin. (1) C. proc. pen. "dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege "în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale".

Din analiza ordonanței nr. 673/P/2016 din 21.10.2016 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a reținut că motivul redeschiderii urmăririi penale îl constituie faptul că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt se află dosarul nr. x/2016 în care se efectuează cercetări împotriva aceleiași persoane pentru mai multe infracțiuni, printre care și cea de șantaj și în vederea unei bune înfăptuiri a justiției se impune infirmarea soluției și declinarea dosarului la Parchetul ierarhic superior.

Judecătorul a mai constatat că prin ordonanța nr. 47/P/2016 din 15.09.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt se reține că împotriva numitei A. a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 și s-a dispus luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate față de această persoană, pentru aceeași faptă.

Judecătorul a reținut că simpla invocare a faptului că împotriva aceleiași persoane se fac cercetări într-o altă cauză pe rolul altui organ judiciar și că cercetările ar fi într-o fază avansată, nu conduc la concluzia legală că se impune infirmarea unei soluții de clasare și de redeschidere a urmăririi penale, în condițiile în care textele de lege mai sus menționate impun ca analiza ordonanței de infirmare să vizeze faptul că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat soluția de clasare sau au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, care nu mai justifică soluția de clasare, situație care nu se reține în respectiva ordonanță, iar în cauza organului judiciar superior cercetările se fac pentru o altă infracțiune decât cea de șantaj.

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 31 ianuarie 2017 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 308 alin. (1) C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000.

În esență, inculpata este acuzată de aceeași faptă pentru care anterior, prin ordonanța nr. 673/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a dispus clasarea cauzei, respectiv că la data de 30.04.2015, în calitate de președinte al H. S.C. Slatina, jud. Olt, a pretins de la numiții F., D., C., E., B., angajați pe diverse funcții în cadrul societății, suma de 4400 euro reprezentând un "onorariu de succes" al avocatului, la plata căruia s-a angajat inculpata A., pentru ca aceasta să renunțe a emite decizii de desfacere a convențiilor individuale de muncă ale respectivelor persoane. Întrucât pretențiile sale financiare nu au fost satisfăcute, inculpata a emis și a semnat decizii individuale de încetare a convențiilor individuale de muncă pentru fiecare dintre aceste persoane.

Analizând conținutul celor două dosare penale, Curtea a constatat că probele esențiale sunt reprezentate de declarațiile martorilor B., C., D., E. și F. și de înregistrarea audio efectuată în mediul ambiental și au fost administrate în ambele dosare.

Cu privire la martorii denunțători C., D., B., E. și F., instanța de apel a reținut că au fost audiați, dând declarații detaliate, consemnate și atașate la filele x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

De asemenea, înregistrarea audio ambientală, probă determinantă împotriva inculpatei, a fost atașată la dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și a fost avută în vedere la adoptarea soluției de clasare.

În raport de motivele pentru care a fost admis recursul în casație - expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 357/RC din 23 septembrie 2021, respectiv că soluția adoptată de parchet nu intră în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absența oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei, întrucât ordonanța nr. 673/P/2016 din 27 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nu este motivată de procuror, făcându-se doar mențiunea în sensul dispunerii soluției de clasare a cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., pentru care a fost cercetată inculpata, instanța de apel a solicitat CJUE să lămurească acest aspect.

Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 315 alin. (5) C. proc. pen. la momentul dispunerii clasării, menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă a existat un suspect în cauză.

Or, în prezenta cauză, având în vedere că urmărirea penală era începută in rem, în cauză neexistând suspect, prin prisma dispozițiilor art. 315 alin. (5) C. proc. pen., procurorul a însușit toate argumentele organului de cercetare penală expuse în referatul cu propunere de clasare.

Conform referatului cu propunere de clasare, s-a reținut că persoanele vătămate C., D., B., E. și F. sunt membri cooperatori în cadrul cooperativei H., și, pe fondul unui proces civil cu A. și a unor plângeri penale formulate, au efectuat înregistrări ale unor convorbiri în mediul ambiental despre care susțin că au purtat-o cu A. data de 30.04.2015.

Persoanele vătămate au susținut că numita A. le-a pretins suma de 3600 euro plus TVA, reprezentând o taxă de succes pe care ar fi trebuit să o plătească apărătorului ales dintr-un proces civil, în schimbul reluării unui climat de bună - înțelegere și de colaborare la locul de muncă.

Din înregistrarea în mediu ambiental anexată la dosarul cauzei de persoanele vătămate la minutul 7, secunda 46, o persoană pretins a fi numita A. precizează faptul că persoanele vătămate ar trebui să plătească suma de 3600 euro și TVA aferent acestei sume, sumă ce reprezintă o taxă de succes plătită avocatului G..

Din declarațiile persoanelor vătămate C., F., B., D. și E., consemnate la data de 14.04.2016, rezultă faptul că numita A. le-a precizat că suma de 3600 euro și TVA aferent ar trebui să fie achitată de aceștia numitului G., sumă ce ar reprezenta taxa de succes ca urmare a câștigării unor procese civile intentate de susnumiți numitei A..

De asemenea, din aceleași declarații rezultă faptul că numita A. nu a pretins ca suma respectivă să-i fie remisă ei pentru asigurarea unui "climat de buna - înțelegere și de colaborare la locul de muncă, ci această sumă trebuia remisă avocatului ales al acesteia.

Din declarația numitei A., consemnată la data de 30.04.2016 a rezultat faptul că suma de 3600 fără TVA trebuia plătită de acesta avocatului G. în eventualitatea câștigării unui proces civil referitor la anularea hotărârii AGA din data de 12.02.2014 prin care a fost revocată din funcția de președinte al cooperativei H..

Acțiunea privind anularea hotărârii AGA a fost admisă, fiind repusă în funcția de președinte urmând să achite suma mai susmenționată prevăzută în contractul încheiat cu avocatul G..

Referitor la suma de 3600 euro și TVA, A. a declarat că această sumă urmează să fie plătită de ea avocatului G., conform contractului încheiat cu acesta, însă la această dată nu dispune de această sumă de bani.

A. a mai declarat că nu a cerut nicio sumă de bani pentru ea și nu a șantajat pe nimeni în societate.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 207 alin. (1) C. pen., constând în aceea că aceasta a șantajat nai mulți angajați ai cooperativei H. să plătească suma de 3600 euro și TVA în schimbul reluării unui climat de bună - înțelegere și colaborare la locul de muncă, organele de urmărire penală au constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât în cauză nu există probe care să conducă la concluzia că A. i-a șantajat pe aceștia.

Din probele administrate, organele de cercetare penală au reținut că A. nu a pretins nicio sumă de bani de la numiții C., F., B., D. și E., și nu a urmărit dobândirea unui folos material nici pentru sine nici pentru altă persoană, aspect ce reiese și din declarațiile acestora care au precizat cu ocazia audierii că suma de 3600 euro și TVA urma să fie remisă avocatului cu care numita A. încheiase un contract de asistență juridică și nu pentru a fi însușită de ea. Niciuna dintre persoanele audiate nu a precizat că numita A. ar fi cerut vreo sumă de bani pentru ea sau pentru a nu-i concedia.

Pentru argumentele expuse, organele de cercetare penală au propus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., propunere însușită de procuror prin ordonanța nr. 673/P/2016 din 27.09.2016.

În cuprinsul Hotărârii pronunțate în cauza nr. C-58/22, parag. 63, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a tranșat problema ridicată de Înalta Curte la momentul admiterii recursului în casație, precizând că pentru a adopta ordonanța de clasare în discuție, procurorul s-a întemeiat pe un referat anexat la această ordonanță, întocmit de organul de poliție care îi audiase pe A. și pe petenții din litigiul principal și care primise printre altele un CD care conținea înregistrarea audio a ședinței adunării generale a cooperativei din 30 aprilie 2015, concluzionând că aceste elemente par să indice că au fost adunate și examinate diverse mijloace de probă în cursul anchetei, cu privire la care a fost efectuată o apreciere pe fond.

În cuprinsul aceluiași paragaraf, ultima teză, CJUE a atras atenția instanței de trimitere, să efectueze o analiză cu privire la lipsa audierii, în cadrul dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, a martorilor N., O., P., Q. și R., audiați în cadrul dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, apreciind că absența audierii acestora ar putea constitui un indiciu al neexaminării situației juridice inculpatei A. în calitate de persoană răspunzătoare din punct de vedere penal pentru infracțiunea reținută.

Analizând declarațiile indicate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, atașate la filele x dup, Curtea a constatat că acestea aduc doar un surplus cantitativ materialului probator.

Sub aspect calitativ, declarațiile martorilor N., O., P., Q. și R. nu sunt apte a modifica situatia de fapt, necuprinzând elemente noi care sa nu fi fost stabilite pe baza probelor administrate în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Curtea a reținut că nu cantitatea probelor este relevantă în stabilirea caracterului efectiv al anchetei penale, ci cu prioritate valoarea informativă a probelor administrate suplimentar față de prima ancheta.

Pe de altă parte, sub aspect cantitativ, Curtea a reținut, din cuprinsul procesului-verbal întocmit cu ocazia desfășurării Adunării Generale din data de 30.04.2015, atașat la filele x dup, că la respectiva ședință au participat 96 de membri cooperatori, oricare dintre aceste persoane putând avea, din punct de vedere procesual penal, calitatea de martor, însă organele de urmărire penală nu au considerat necesar ca, pentru stabilirea stării de fapt, să procedeze la audierea tuturor celor prezenți.

În acest context, Curtea a constatat fondate apărările formulate de inculpată, prin apărător ales, în sensul că nu cantitatea probatorului este esențială pentru a stabili caracterul aprofundat al anchetei, ci calitatea probatoriului administrat suplimentar.

În plus, Curtea a reținut că declarațiile martorilor R. și Q. sunt favorabile inculpatei, ambii precizând, în esență, că inculpata nu este vinovată și că din înregistrarea furnizată de D. nu ar rezulta că inculpata ar fi solicitat vreo sumă de bani pentru a nu denunța convențiile de muncă ale denunțătorilor.

Față de cele mai sus expuse, făcând examenul impus de CJUE, la punctele 48-74, instanța de apel a reținut că sunt întrunite condițiile "bis" și "idem", astfel cum au fost analizate exhaustiv în jurisprudența Curții, respectiv a existat o anchetă aprofundată, probele esențiale fiind administrate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și avute în vedere la adoptarea soluției de clasare, astfel cum rezultă din argumentele expuse în referatul cu propunere de clasare, însușite de procuror, iar soluția de clasare este una definitivă, fără a avea relevanță că a fost adoptată în faza de urmărire penală in rem. (astfel cum rezultă din parag. 68 și 70 ale Hotărârii pronunțate în cauza nr. C-58/22).

Faptul că declarațiile martorilor și înregistrarea în mediul ambiental sunt probe determinante, esențiale, este relevată de chiar motivarea Tribunalului Olt în susținerea soluției de condamnare a inculpatei, fiind folosite pentru a motiva vinovăția inculpatei. În cuprinsul sentinței apelate declarațiile martorilor C., D., F., precum și parte din înregistrarea efectuată în mediul ambiental sunt redate exhaustiv în motivarea soluției de condamnare.

Soluția de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a vizat analiza probelor și a aptitudinii acestora de a dovedi existența faptei și vinovăția inculpatei din prezenta cauză, iar ulterior adoptării soluției de clasare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru aceeași faptă, însă sub o altă încadrare juridică, probele determinante fiind, în esență, aceleași.

Probele administrate suplimentar de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt nu sunt apte să conducă la concluzia că în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina situația juridică a inculpatei A. nu a fost analizată în sensul impus de CJUE, respectiv ca persoană răspunzătoare din punct de vedere penal pentru faptele care constituie infracțiunea urmărită, acestea constituind un surplus de probatoriu la nivel cantitativ, iar nu calitativ.

Instanța de apel a subliniat că hotărârea preliminară a Curții de Justiție este obligatorie

(cauza C-173/09, Elchinov, Hotărârea din 5 octombrie 2010, Marea Cameră, pct. 29 și urm.), inclusiv considerentele sale (cauzele conexate 76, 86-89 & 149/87, Seguela and Others, [1988] ECR 2397, pct. 11-14.), pentru toate statele membre ale Uniunii Europene (cauzele conexate 76, 86-89 & 149/87, Seguela and Others, [1988] ECR 2397, pct. 11-14). Mai mult, potrivit Constituției României, dreptul Uniunii Europene are prioritate față de legile interne, art. 148 alin. (2) din Constituție statuând în acest sens următoarele:

"ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Curtea de Apel a recunoscut, pe deplin și fără rezerve, supremația dreptului Uniunii, și, în limitele competențelor legitime, a aplicat cu prevalență, dispozițiile acestuia. Instanța de apel a urmărit ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în deciziile pronunțate, să le asigure eficiența practică, ținând seama de domeniul de aplicare al acestora.

Aplicând în prezenta speță Hotărârea pronunțată în cauza nr. C-58/22, Curtea a lăsat neaplicate dispozițiile art. 450 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât, în rejudecarea apelurilor, instanța de apel nu trebuie să se conformeze deciziei pronunțate în recurs în casație, fiind lămurită de CJUE (paragr. 63) problema ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerente, în sensul că soluția adoptată de parchet nu intră în categoria hotărârilor definitive întrucât nu este motivată de procuror.

Problema de drept care a condus la admiterea recursului în casație a fost tranșată prin hotărârea pronunțată, ordonanța în discuție constituind hotărâre definitivă întrucât procurorul s-a întemeiat pe un referat anexat la această ordonanță, întocmit de organul de poliție, CJUE apreciind că aceste elemente indică faptul că au fost adunate și examinate diverse mijloace de probă în cursul anchetei, cu privire la care a fost efectuată o apreciere pe fond.

În atare situație, în rejudecarea apelurilor, instanța de apel a constatat existența unui impediment la continuarea exercitării acțiunii penale - dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., dispunând încetarea procesului penal.

(…)

Împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A., în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Potrivit art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

În speță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susținând că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, în baza art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., prin reținerea incidenței principiului ne bis in idem.

În esență, inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 31 ianuarie 2017 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, este acuzată, în cauză, de aceeași faptă pentru care anterior, prin ordonanța nr. 673/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, s-a dispus clasarea cu privire la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) C. pen., respectiv că, la data de 30.04.2015, în calitate de președinte al H. S.C. Slatina, jud. Olt, a pretins de la numiții F., D., C., E., B., angajați pe diverse funcții în cadrul societății, suma de 4400 euro reprezentând un "onorariu de succes" al avocatului, la plata căruia s-a angajat inculpata A., pentru ca aceasta să renunțe a emite decizii de desfacere a convențiilor individuale de muncă ale respectivelor persoane. Întrucât pretențiile sale financiare nu au fost satisfăcute, inculpata a emis și a semnat decizii individuale de încetare a convențiilor individuale de muncă pentru fiecare dintre aceste persoane.

Prin ordonanța nr. 673/P/2016 din 27.09.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect plângerea penală formulată de petenții C., F., B., D. și E. împotriva inculpatei A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) C. pen.. Conform referatului cu propunerea de clasare al I.P.J. Olt din data de 20.04.2016, probele administrate au relevat că inculpata nu a pretins nicio sumă de bani de la petenți, neurmărind dobândirea unui folos material, nici pentru sine, nici pentru altă persoană, iar acest aspect reiese și din declarațiile petenților, care au precizat că suma de 3600 euro și TVA urma să fie remisă avocatului cu care A. încheiase un contract de asistență juridică și nu pentru a fi însușită de aceasta.

În susținerea cazului de casare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat că, în lipsa administrării probatoriului menționat în Hotărârea CJUE din 25.01.2024, A., C-58/22, ordonanța de clasare nr. 673/P/2016 din 27.09.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nu satisface exigențele ce decurg din art. 6 C. proc. pen. și nu se înscrie în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absența oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei, cum de altfel a constat anterior și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 357/RC din 23.09.2021, în dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., dispunându-se greșit încetarea procesului penal. În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În aceste coordonate, examinând motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată neîntemeiate criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, învederând că aspectele invocate în fața instanței de recurs, atât în primul, cât și în al doilea ciclu procesual, referitoare la greșita reținere a incidenței principiului ne bis in idem (având în vedere soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 673/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina), cu consecința încetării procesului penal față de inculpata A., în baza art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., au fost în mod judicios analizate și evaluate, în rejudecarea cauzei de către instanța de apel, nu doar din perspectiva considerentelor deciziei nr. 357/RC din 23 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017, cât mai ales prin raportare la Hotărârea CJUE din 25.01.2024, A., C-58/22.

În acest sens, se are în vedere că, în cuprinsul Hotărârii CJUE pronunțate în cauza nr. C-58/22, parag. 63, s-a tranșat problema ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la momentul casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare de instanța de apel, respectiv că soluția adoptată de parchet nu intră în categoria hotărârilor definitive, intrate în puterea lucrului judecat, în absența oricăror aprecieri cu privire la fondul cauzei, întrucât ordonanța nr. 673/P/2016 din 27 septembrie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nu este motivată de procuror. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a precizat că, pentru a adopta ordonanța de clasare în discuție, procurorul s-a întemeiat pe un referat anexat la respectiva ordonanță, întocmit de organul de poliție care o audiase atât pe A., cât și pe petenții din litigiul principal și care primise printre altele un CD ce conținea înregistrarea audio a ședinței din 30 aprilie 2015 a Adunării generale a Cooperativei, concluzionând că aceste elemente par să indice că au fost adunate și examinate diverse mijloace de probă în cursul anchetei, cu privire la care a fost efectuată o apreciere pe fond.

În acest context, procedând la verificarea deciziei penale atacate, Înalta Curte constată că pentru a pronunța soluția de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea 78/2000, conformându-se Hotărârii CJUE în cauza C-58/22, în urma efectuării examenului impus la punctele 48-74, instanța de apel a reținut, în mod just, că soluția de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a vizat analiza probelor și a aptitudinii acestora de a dovedi existența faptei și vinovăția inculpatei din prezenta cauză, iar ulterior adoptării soluției de clasare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru aceeași faptă, însă sub o altă încadrare juridică, probele determinante fiind, în esență, aceleași. Probele administrate suplimentar de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt nu sunt apte să conducă la concluzia că în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina situația juridică a inculpatei A. nu a fost analizată în sensul impus de CJUE, respectiv ca persoană răspunzătoare din punct de vedere penal pentru faptele care constituie infracțiunea urmărită, acestea constituind un surplus de probatoriu la nivel cantitativ, iar nu calitativ.

Prin urmare, așa cum în mod corect a punctat instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile "bis" și "idem", astfel cum au fost analizate exhaustiv în jurisprudența Curții, respectiv a existat o anchetă aprofundată, probele esențiale fiind administrate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina și avute în vedere la adoptarea soluției de clasare, astfel cum rezultă din argumentele expuse în referatul cu propunere de clasare, însușite de procuror, iar soluția de clasare este una definitivă, fără a avea relevanță că a fost adoptată în faza de urmărire penală in rem (astfel cum rezultă din parag. 68 și 70 ale Hotărârii pronunțate în cauza nr. C-58/22).

Raportat la cele expuse, Înalta Curte concluzionează că, deși recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acest caz de casare nu este incident în cauză, soluția de încetare a procesului penal față de inculpata A., astfel cum a fost dispusă prin decizia recurată, respectând exigențele de legalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 720 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 770/2024 din 10 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpata A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în cuantum de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.