ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 28.03.2024 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului plt. adj. A. din cadrul I.J.J. Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2), lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 45 zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Munca va fi prestată de către inculpat în cadrul Școlii Gimnaziale Sânpetru, jud. Brașov sau în cadrul Bibliotecii Județene George Barițiu Brașov, jud. Brașov.

În baza art. 52 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 253/2013, munca neremunerată în folosul comunității se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, iar, două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă.

În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului obligația prevăzută la lit. c) C. pen., respectiv să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Brașov sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul articolului 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Brașov, iar în temeiul articolului 86, alin. (2) din C. pen., supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. b) și alin. (5) se face de serviciul de probațiune.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Brașov.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra conținutului dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 89 C. pen. și a căror nerespectare atrag revocarea sau anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., și, în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia la cursul BNR din ziua efectuării plății, echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro cu titlu de daune morale.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, restul pretențiilor solicitate de partea civilă.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 670,03 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul plt. adj. A. a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. proc. pen., constând în aceea că, la data de 25.02.2022, în jurul orei 22:00, într-un apartament din municipiul Brașov, l-a lovit cu pumnul în zona feței pe numitul B., cauzându-i acestuia o leziune ce a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel inculpatul plt. adj. A. solicitând desființarea soluției primei instanțe și, în rejudecare, pe latură penală a solicitat, în baza art. 16 lit. a) și c) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., iar, pe latură civilă, respingerea acțiunii civile în totalitate.

Prin decizia penală nr. 80 din 07.11.2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul plt. adj. A. împotriva sentinței penale nr. 43/28.03.2024 pronunțate de Tribunalul Militar Cluj, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății în fond și apel, dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că, la data de 25.02.2022, în jurul orei 22:00, inculpatul plt. adj. A., din cadrul I.J.J. Brașov, aflându-se într-un apartament din municipiul Brașov, pe fondul unor discuții în contradictoriu cu privire la închirierea acestuia în regim hotelier, l-a lovit cu pumnul în zona capului pe persoana vătămată B., cauzându-i acestuia o leziune (fractură cu deplasare anterioară a condilului mandibular) ce a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale).

Curtea a arătat că existența faptei de lovire este susținută de mențiunile certificatului medico-legal nr. 352/E/28.02.2022 care atestă faptul că persoana vătămată s-a prezentat la camera de gardă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, la ora 23:21, fiind constată existența unei luxații temporo- mandibulară dreaptă și a unei fracturi cu deplasare anterioară la nivelul condilului mandibular stâng.

Ulterior, la examenul medico- legal din data de 28.02.2022, medicul legist a constatat existența unor tumefacții, la nivel mandibular drept, care se prelungește submandibular și la nivel mandibular stâng.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că constatările medico-legale se coroborează cu declarația persoanei vătămate, imaginile surprinse pe înregistrarea video, imaginile conținând capturile de ecran privind conversațiile ulterioare săvârșirii faptei, precum și cu declarația martorei audiate care a afirmat că a fost informată de persoana vătămată cu privire la lovitura primită, dovedind fără echivoc lovirea persoanei vătămate de către inculpat în zona dreaptă a feței, la data de 25.02.2022, în jurul orelor 22:00.

În ceea ce privește susținerile inculpatului referitoare la mențiunile din adeverința emisă de medicul specialist, perioada de timp scursă de la momentul la care persoana vătămată a plecat de la apartament și ora la care s-a prezentat la camera de gardă, Curtea a apreciat că nu sunt de natură să înlăture concluzia anterioară.

Astfel, s-a arătat că persoana vătămată a fost lovită în jurul orelor 22:00, fiind înregistrat la camera de gardă la 23:21, în condițiile în care, potrivit propriilor declarații care se coroborează cu cele ale agentului de poliție audiat, ulterior loviturii s-a deplasat mai întâi la secția de poliție, unde a fost îndrumat către spital, iar la ora respectivă camera de gardă era destul de aglomerată. Mențiunile medicului specialist care a consultat persoana vătămată ulterior datei de 25.02.2022 sunt contrazise de certificatul medico- legal și de raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel că vor fi înlăturate din materialul probator.

Susținerile apelantului- inculpat referitoare la agresivitatea persoanei vătămate nu au fost reținute de Curte, înregistrarea audio- video depusă la dosar demonstrând că înainte de aplicarea loviturii persoana vătămată a încercat să îi explice inculpatului necesitatea funcționării rețelei de internet și modului în care a strâns lucrurile, fără a fi agresiv verbal sau a încerca să folosească violența, iar, nici în momentul în care persoana vătămată a întins mâna pentru a preda cheile și a primi banii nu există, în opinia instanței de apel, vreun indiciu că aceasta ar fi încercat să-l lovească pe inculpat.

Prin urmare, față de probatoriul administrat, Curtea a constatat că fapta inculpatului este tipică atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, și constituie infracțiunea de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 09.12.2025 (data poștei), a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat, în esență, că, în mod greșit, s-a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă de natură penală, în condițiile în care, din ansamblul probator administrat la dosar rezultă cel mult săvârșirea unei tentative la infracțiunea de lovire sau alte violente, tentativă care nu este pedepsită în cazul acestei infracțiuni.

Pe de altă parte, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, recurentul - inculpat a susținut că, potrivit certificatului medico-legal aflat la dosar persoana vătămată a suferit vătămări corporale, însă, din probatoriul administrat nu rezultă că acestea i-au fost produse de către inculpat.

Prin încheierea din 06 martie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 80 din 07 noiembrie 2024 a Curții Militare de Apel București, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul C. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casație, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul inculpat A. a invocat acest motiv de casare, susținând, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei imputate.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru aceea că, la data de 25.02.2022, în jurul orei 22:00, aflându-se într-un apartament din municipiul Brașov, pe fondul unor discuții în contradictoriu cu privire la închirierea acestuia în regim hotelier, l-a lovit cu pumnul în zona capului pe persoana vătămată B., cauzându-i acestuia o leziune (fractură cu deplasare anterioară a condilului mandibular) ce a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunii de luare de mită incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că fapta ce îi este imputată, așa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește toate elementele de conținut prevăzute de normele de incriminare.

Astfel, potrivit art. 193 alin. (2) C. pen., fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda.

Se observă, astfel, că elementul material al infracțiunii reglementată de art. 193 alin. (2) C. pen. se realizează, de regulă, printr-o acțiune sau inacțiune respectiv prin acțiunea de lovire sau alte violențe. Această acțiune se poate realiza fie prin energia făptuitorului, fie printr-o altă forță pe care acesta o pune în mișcare.

În speță, se constată că, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, Curtea de Militară de Apel București a reținut, cu autoritate de lucru judecat sub aspectul situației de fapt, că "la data de 25.02.2022, persoana vătămată B. s-a întâlnit cu inculpatul plt.adj. A. în apartamentul aparținând martorei D. situat în mun. Brașov, inculpatul urmând să îi restituie persoanei vătămate suma de 80 euro, iar acesta din urmă să predea inculpatului cheile apartamentului.

Așa cum rezultă din înregistrarea video depusă la dosar, între cei doi există un schimb de replici referitoare la necesitatea funcționării internetului și starea apartamentului, inculpatul A., fiind foarte nervos și folosind un ton agresiv, îi solicită persoanei vătămate B. să îi dea cheile și să ia banii. După aproximativ o secundă se aude un zgomot ca de lovitură și pentru o foarte scurtă perioadă de timp, pe filmare se observă o mișcare a mâinii inculpatului înspre direcția unde se afla persoana vătămată E.. Imediat intervine martorul F. care se interpune între inculpatul A. și persoana vătămată B.. Inculpatul A. continuă să-i adreseze injurii iar la un moment dat strigă la persoana vătămată, solicitându-i în mai multe rânduri să iasă afară din locuință. Persoana vătămată B. iese din locuință, întrebând pe un ton agitat: dai în mine? dai tu în mine?"

În raport de mențiunile certificatului medico - legal nr. 352/E/28.02.2022 care atestă faptul că persoana vătămată s-a prezentat la camera de gardă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, la ora 23:21, fiind constată existența unei luxații temporo- mandibulară dreaptă și a unei fracturi cu deplasare anterioară la nivelul condilului mandibular stâng, declarația persoanei vătămate B., imaginile surprinse pe înregistrarea video, imaginile conținând capturile de ecran privind conversațiile ulterioare săvârșirii faptei precum și cu declarația martorei audiate care afirmă că a fost informată de persoana vătămată cu privire la lovitura primită, Curtea a apreciat că este dovedită fără echivoc lovirea persoanei vătămate de către inculpat în zona dreaptă a feței, la data de 25.02.2022, în jurul orelor 22:00.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casație, Înalta Curte constată că există concordanță între situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat și latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.

Înalta Curte observă, așadar, în contextul existenței corespondenței între activitatea ilicită imputată și tiparul normei de incriminare, că, prin susținerile referitoare la lipsa sa de vinovăție, recurentul A. contestă, în realitate, situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanțele de fond și apel, care, însă, așa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi repusă în discuție prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, în prezentul cadru procesual, Înaltei Curți nu îi este permis să cenzureze concluzia la care au ajuns instanțele de fond și apel cu privire la vinovăția inculpatului, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută și derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar, în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 80 din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acest este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.,

În raport de această dispoziție legală, se constată că față de circumstanțele cauzei și de faptul că recursul în casație a fost soluționat pe fond la primul termen de judecată, de activitatea apărătorului ales al părții civile B. care a constat în formularea de concluzii scrise, fără a prezenta și concluzii orale cu ocazia dezbaterilor în calea extraordinară de atac, onorariul solicitat în cuantum de 5.000 RON este diproporționat, urmând să se dispună reducerea acestuia la suma de 2.000 RON, sumă la plata căreia va fi obligat recurentul - inculpat A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 80 din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2025.