ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 martie 2024

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/F din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 244 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (persoane vătămate B., C.).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Brașov sau Bibliotecii Județene George Barițiu Brașov.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 96 C. pen., respectiv:

"Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei."

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de părțile civile B. și C. și a fost obligat inculpatul A. să le plătească acestora suma de 1000 de euro, la cursul BNR din data plății, reprezentând daune materiale.

Au fost respinse restul pretențiilor.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare din care 150 RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, în primul ciclu procesual, prin încheierea din 27 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea inculpatului A., dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu din infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. și C.); înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, persoană vătămată D.); înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată E.); înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. F. S.R.L., prin reprezentanți), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale: persoane vătămate B. și C. - un act material, D. - două acte materiale, E. - un act material, S.C. F. S.R.L. - un act material), sens în care s-a reținut că inculpatul a comis la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. În opinia instanței din primul ciclu procesual, unitatea de rezoluție infracțională rezultă din aceea că acțiunile de inducere în eroare a persoanelor vătămate au fost similare, toate fiind desfășurate în contextul încheierii unor contracte de asistență juridică, inculpatul asigurând persoanele vătămate că va presta anumite activități, care nu au mai fost efectuate, deși au fost încasate sumele de bani solicitate, pe lângă onorariul de avocat, sub diverse pretexte.

Ulterior, prin sentința penală nr. 41/F din 22 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2021, în baza art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată - 5 acte materiale (persoane vătămate B., C., D., E., S.C. F. SRL), a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe a cărui durată inculpatului i s-a impus, în baza art. 93 alin. (1) C. pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar, în baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune dintre Primăria municipiului Brașov și Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19, art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 C. civ., au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile B. și C. și, respectiv, S.C. F. S.R.L. Ploiești, inculpatul A. fiind obligat să plătească primelor două părți civile suma de 1.000 de euro, la cursul BNR din data plății, reprezentând daune materiale, iar celei de-a treia părți civile suma de 2.500 de euro, la cursul BNR din data plății.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile D. și E., iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1906,10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală 406,10 RON și judecata în fond 1.500 RON).

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizării probelor administrate în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești în primul ciclu procesual, fiind urmată procedura de drept comun, instanța de fond din primul ciclu procesual a reținut, în esență, că inculpatul A., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale:

- a indus-o în eroare pe persoana vătămată D. cu ocazia derulării contractului de asistență juridică seria x nr. x din 21.12.2015, întrucât, la data de 02.02.2016, inculpatul, avocat, a solicitat și a primit de la persoana vătămată suma de 3000 de euro pentru angajarea a doi experți care vor participa la experimentul judiciar propus în dosarul penal nr. x/2015 al DIICOT, în care era cercetat fratele persoanei vătămate, deși o astfel de expertiză nu a fost propusă, nici dispusă de organele de urmărire penală. Ulterior, în cursul lunii aprilie 2016, inculpatul A. a solicitat și a primit și suma de 2000 de euro, cu titlu de onorariu suplimentar experți, deși niciun expert nu a fost angajat;

- în perioada februarie - septembrie 2016, a indus-o în eroare pe persoana vătămată E. cu ocazia derulării contractului de asistență juridică seria x nr. x/2016 prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus pe rolul Judecătoriei Giurgiu cererea de chemare în judecată ce făcea obiectul respectivului contract de asistență juridică, aspect nereal însă, în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust, constând în sumele de bani încasate cu titlu de onorariu, taxe de timbru si alte cheltuieli, respectiv 2000 de euro și 8900 de RON, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 2000 de euro și 8900 de RON;

- în perioada iulie - septembrie 2016, a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.C. F. S.R.L., prin reprezentanți, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a introdus cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență, aspect nereal însă, în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust, constând în suma de bani încasată cu titlu de onorariu, atât pentru el, cât și pentru lichidator, respectiv 2500 de euro, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu total de 2500 de euro;

- în luna mai 2019, le-a indus în eroare pe persoanele vătămate B. și C. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a negociat cu persoanele vătămate G., H. și I. împăcarea cu B., inculpat în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, în schimbul sumei de 1000 de euro, bani pe care i-a primit, în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust, cauzând persoanelor vătămate un prejudiciu în sumă de 1000 de euro.

S-a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., constatând, totodată, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că persoanele vătămate B. și C., în cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 1.000 de euro reprezentând prejudiciul material cauzat. În cursul judecății, B. a solicitat și obligarea inculpatului A. la plata a 50.000 de euro, cu titlu de daune morale. S-a constatat că prejudiciul material în cuantum de 1.000 euro a fost produs părților civile prin infracțiunea comisă de inculpat, cuantumul prejudiciului fiind cert, fapta inculpatului fiind una ilicită, comisă cu intenție, iar legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și producerea prejudiciului fiind demonstrată, motiv pentru care acțiunea civilă a fost apreciată ca fiind fondată. Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă B., prima instanță de fond a constatat că nu se impune acordarea acestora, întrucât nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu nepatrimonial. Pe de altă parte, s-a apreciat că, la momentul la care s-a încheiat contractul cu avocatul A. în cauza penală în care B. avea calitatea de inculpat, nu se mai putea realiza împăcarea cu persoanele vătămate, iar, acoperirea prejudiciului putea avea, cel mult, relevanță în procesul de individualizare a pedepsei. Prin urmare, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată în procesul penal de părțile civile B. și C., inculpatul A. fiind obligat la plata către acestea a sumei de 1.000 euro, la cursul BNR din data plății.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., solicitând, cu ocazia dezbaterilor, în principal, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice, dintr-o singură infracțiune de înșelăciune, în formă continuată, în 4 infracțiuni de înșelăciune, aflate în concurs real, iar, în subsidiar, achitarea pentru neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care relațiile cu persoanele vătămate au fost stabilite în baza unui contract de asistență juridică, valabil încheiat și necontestat de vreuna dintre părți, și de tipicitate subiectivă, având în vedere că nu a urmărit să înșele persoanele vătămate, o parte dintre acestea acționându-l în fața instanțelor civile, unde au obținut hotărâri executorii împotriva sa.

Prin decizia penală nr. 28/A din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 41/F din 22 august 2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, care a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Brașov.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, analizând cu prioritate solicitarea apelantului inculpat A. privind schimbarea încadrării juridice, a constatat că din motivarea hotărârii instanței de fond nu rezultă care au fost elementele de fapt și circumstanțele concrete avute în vedere la schimbarea încadrării juridice a faptelor. Astfel, s-a observat că în hotărârea apelată nu s-a indicat, în concret, motivele care au determinat aprecierea, de către judecătorul fondului, a îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru infracțiunea continuată, modul de operare similar nefiind un criteriu suficient pentru determinarea rezoluției infracționale unice. S-a reținut că, procedând în acest mod, prima instanță nu a analizat probele și nu a determinat dacă inculpatul putea lua hotărârea infracțională pentru toate actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate încă dinainte de comiterea primului act de executare, în condițiile în care în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut un interval de trei ani între faptele pretins săvârșite în anul 2016 și cea din anul 2019.

Înalta Curte a reținut că simpla expunere generală, fără a se arăta dacă rezoluția infracțională a fost determinată (făptuitorul, în momentul luării hotărârii, a avut o reprezentare de ansamblu a obiectului material, a locului, modului și timpului de săvârșire a diferitelor acțiuni) și anterioară tuturor acestor acțiuni, precum și dacă aceasta a fost menținută pe parcursul executării actelor ce compun activitatea, nu poate suplini motivarea schimbării de încadrare juridică, iar referirea globală și absența unor trimiteri la probele administrate constituie o nemotivare a hotărârii care îl pune pe inculpat în situația de a nu înțelege care sunt considerentele pentru care s-a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și nu în concurs real de infracțiuni, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la aceasta. Constatând că hotărârea nu este motivată sub aspectul schimbării de încadrare juridică, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte a apreciat că se impune admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 6 paragr. 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a se avea în vedere întregul probatoriu administrat în primul ciclu procesual, ce nu este imperativ necesar a fi readministrat, ci doar suplimentat, dacă se impune.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2021*.

La termenele de judecată din 03 aprilie 2023 și 05 mai 2023, în al doilea ciclu procesual, instanța de fond a procedat la rejudecare, în condițiile deciziei de desființare cu trimitere, a pus în discuție încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și a dispus schimbarea calificării juridice dintr-o infracțiune de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) cum s-a dispus în primul ciclu procesual, în patru infracțiuni de înșelăciune, trei în formă simplă, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. și una în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu două acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 C. pen., revenindu-se, astfel, la încadrarea juridică din rechizitoriu.

Judecătorul fondului a avut în vedere, în acest sens, că, în cauză, deși o parte din faptele imputate s-au reținut a fi fost comise de inculpat în cursul anului 2016, pe baza unor mod de operare asemănător, nu există date din care să rezulte posibilitatea ca acesta să fi luat hotărârea infracțională pentru toate faptele imputate încă dinainte de comiterea primului act de executare, cu atât mai mult cu cât există un interval de trei ani între faptele pretins săvârșite în anul 2016 și cea din anul 2019. Câtă vreme nu au fost identificate elemente care să susțină existența unității de rezoluție infracțională, modul de operare similar nu constituie un argument suficient pentru reținerea formei continuate. Raportându-se la susținerile inculpatului din depoziția din 11.05.2022, în sensul că a încheiat mai multe contracte de asistență juridică, cu mai multe părți, fiecare relație contractuală având condițiile sale specifice, judecătorul a concluzionat că încasarea sumelor de bani de la fiecare dintre părțile civile s-a realizat în condițiile specifice impuse de natura problemelor de drept pentru care a fost inițiată relația contractuală, iar neaducerea la îndeplinire a sarcinilor în legătură cu care au fost remise sumele de bani a fost justificată prin împrejurări concrete invocate în relație cu fiecare caz în parte, explicațiile vizând aspecte particulare.

Dispunând schimbarea de calificare juridică prin revenirea la încadrarea faptelor din rechizitoriu, Curtea a avut în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 418 C. proc. pen. și art. 425 alin. (2) C. proc. pen. și a apreciat că măsura dispusă nu îi creează inculpatului o situație mai gravă decât cea avută anterior admiterii apelului, ținând seama de soluția concretă pronunțată cu privire la infracțiunile ce se reține a fi fost comise în anul 2016.

Tot la termenul de judecată din 03 aprilie 2023 (dispoziție ce a fost menținută și în ședința din 05.05.2023), s-a dispus disjungerea cauzei vizând infracțiunile având ca părți vătămate D., E. și S.C. F. S.R.L. [respectiv două infracțiuni de înșelăciune în formă simplă, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., și una în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale], reținute în rechizitoriu că ar fi fost comise în anul 2016.

Ca urmare, s-a format dosarul nr. x/2023, în care, prin sentința penală nr. 18F din 26 mai 2023 (rămasă definitivă prin neapelare la 25 iunie 2023), Curtea de Apel Brașov a hotărât, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., 154 alin. (1) lit. d) C. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) (persoană vătămată D.), înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată E.), înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. F. S.R.L., prin reprezentanți), admiterea, în parte a acțiuni civile formulată de S.C. F. S.R.L. Ploiești, cu consecința obligării inculpatului la plata către aceasta a sumei de 2500 de euro, la cursul BNR din data plății, precum și respingerea acțiunilor civile formulate de D. și E..

Așadar, în al doilea ciclu procesual, instanța a rămas învestită, în prezentul dosar, cu soluționarea cauzei având ca obiect acuzația privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., având ca persoane vătămate pe B. și C..

Luând act că inculpatul nu s-a prezentat în fața primei instanțe, în rejudecare, deși a fost legal citat pentru mai multe termene de judecată, iar avocatul său ales a arătat, la termenul de judecată din 09 iunie 2023, că nu solicită readministrarea probelor din primul ciclu procesual și nici suplimentarea materialului probator, judecătorul fondului a avut în vedere, la analizarea acuzației, probele administrate în faza de urmărire penală (declarațiile persoanei vătămate B. și ale martorilor H., G., I., capturile de ecran conținând convorbirile dintre inculpatul A. și persoanele vătămate B. și C., purtate prin intermediul aplicației WhatsApp; înscrisuri constând în procură specială și chitanțe; contractul de asistență juridică seria x nr. x/13.03.2019; înscrisuri din dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov) și în primul ciclu procesual (declarațiile inculpatului A., ale persoanelor vătămate B. și C. și ale martorilor G., H.).

Analizând coroborat aceste probe, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatului A., avocat în Baroul Brașov, care în luna mai 2019 le-a indus în eroare pe persoanele vătămate B. și C. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că a negociat cu persoanele vătămate G., H. și I. împăcarea cu B., inculpat în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, în schimbul sumei de 1000 de euro, bani pe care i-a cerut de la persoanele vătămate B. și C. și i-a primit, în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust, cauzând persoanelor vătămate un prejudiciu în sumă de 1000 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că elementul material al infracțiunii constă în acțiunile comise de inculpatul A. de inducere în eroare a persoanelor vătămate B. și C. cărora le-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, respectiv că a negociat cu persoanele vătămate G., H. și I. împăcarea cu B., inculpat în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, în schimbul sumei de 1000 de euro, bani pe care inculpatul i-a pretins și i-a primit, dar nu i-a predat vreunei persoane vătămate din acel dosar (inculpatul a afirmat inițial că va efectua demersuri pentru plata prejudiciilor și pentru împăcare deși nu intenționa să procedeze astfel și, ulterior, a afirmat că a plătit persoanelor vătămate prejudiciile și că a obținut împăcarea, deși nu a inițiat vreun demers în acest sens).

Astfel, după ce, la termenul de judecată din 13.03.2019, a depus la dosarul Judecătoriei Brașov împuternicirea avocațială seria x nr. x/2019 pentru clientul B., iar la 14 martie 2019 C. i-a virat, prin intermediul Western Union, suma de 850 euro stabilită cu titlu de onorariu, în perioada 09-30.05.2019, inculpatul A. a solicitat și a primit, prin intermediul Western Union, de la cei doi, în trei tranșe, suma totală de 1000 de euro (la 09.05.2019 suma de 500 de euro, la 21.05.2019 suma de 200 de euro și la 30.05.2019 suma de 300 de euro), destinată achitării prejudiciului cauzat persoanelor vătămate din dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, pentru ca acestea să se împace cu B., care avea calitatea de inculpat. În concret, avocatul A. le-a comunicat celor doi că a negociat cu persoanele vătămate din dosarul penal, iar acestea își vor retrage plângerile după achitarea prejudiciului. Inclusiv după ce C. i-a trimis și ultima tranșă de 300 euro, A. a dat asigurări ambelor persoane vătămate că a intervenit împăcarea și că în dosarul în care B. avea calitatea de inculpat nu mai există persoane vătămate. Aceleași asigurări au fost date și după pronunțatarea sentinței penale nr. 2540 din 30.12.2019 a Judecătoriei Brașov, prin care s-a stabilit ca B. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani 5 luni și 15 zile închisoare, avocatul A. afirmând că instanța de judecată nu a ținut cont de o împăcare și că este "încrezător la Curte", asigurându-l că totul va fi bine.

Prima instanță a reținut, însă, că din conținutul sentinței de condamnare reiese că persoana vătămată G. s-a constituit parte civilă și și-a menținut pretențiile civile în sumă de 6500 de RON, iar persoanele vătămate H. și I. nu s-au constituit părți civile și niciuna dintre persoanele vătămate ori partea civilă nu și-a manifestat dorința de a se împăca cu inculpatul B.. S-a mai observat că intenția de inducere și menținere în eroare a lui B. cu privire la destinația sumei de 1000 de euro rezultă și din aceea că acestuia nu i s-a solicitat să exprime un consimțământ de împăcare, deși această manifestare de voință era necesară pentru ca împăcarea să poată produce efecte.

Faptul că inculpatul A. nu a intenționat nici un moment să remită banii solicitați de la B. și C. persoanelor vătămate din dosarul nr. x/2016 a rezultat, în opinia judecătorului de la fond, din împrejurarea că nu a făcut nici un demers pentru contactarea persoanelor vătămate, nu a inițiat nicio discuție cu niciuna dintre aceste persoane, iar suma solicitată de la cei doi era inferioară sumei cu care s-a constituit parte civilă doar una dintre persoanele vătămate (G. se constituise parte civilă cu suma de 6500 RON, echivalentul sumei de 1368,4 euro în mai 2019, cursul BNR leu/euro în mai 2019 fiindde aproximativ 4,75). S-a constatat că inculpatul i-a comunicat numitei C. că a negociat cu persoanele vătămate să achite o sumă mai mică decât prejudiciile efectiv încercate, acestea fiind de acord cu sumele mai mici din cauza faptului că trecuse mult timp de la comiterea faptelor și doreau să se încheie mai repede procedura. S-a apreciat că explicațiile oferite de inculpat în contextul lipsei oricărui demers pentru realizarea împăcării, insistența cu care a solicitat ca persoanele vătămate să îi remită în cel mai scurt timp banii, împrejurarea că nici după primirea banilor inculpatul A. nu a achitat nici măcar în parte prejudiciul și nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a asigura asistența juridică a inculpatului B., dovedesc faptul că A. urmărea să obțină banii pentru acoperirea unor nevoi personale care aveau prioritate pentru el.

Instanța de fond nu a primit susținerea inculpatului A. din declarația dată în primul ciclu procesual, în sensul că nu mai era necesar demersul de a contacta persoanele vătămate întrucât a analizat dosarul și a realizat că momentul eventualei împăcări permise de C. pen. era depășit din punct de vedere procedural, pentru că acesta nu a încunoștiințat despre această decizie pe niciuna din persoanele vătămate B. și C..

Neîntemeiată a fost considerată și apărarea inculpatului în sensul că a constatat că nu mai era posibilă împăcarea abia după ce a studiat dosarul și a încasat suma de 1000 euro, instanța de fond reținând că, în mod constant, acesta le-a prezentat celor două persoane vătămate teza împăcării ca fiind o modalitate de finalizare a procesului penal cu privire la infracțiunea de furt, inclusiv după pronunțarea unei soluții la fond, în speranța obținerii unei soluții favorabile în apel. S-a mai constatat că, în încheierea de ședință din 15.05.2019 din dosarul Judecătoriei Brașov, s-a reținut că avocatul A. a expus instanței posibilitatea ca inculpatul B. să achite prejudiciul, urmând ca acest demers să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei, întrucât împăcarea nu mai era posibilă, fapt din care rezultă că inculpatul A. studiase dosarul și și-a format convingerea că termenul pentru împăcare este depășit, singurul efect pe care l-ar fi putut avea, în opinia sa, achitarea prejudiciului fiind legat de individualizarea pedepsei. Cu toate acestea, ultima tranșă de 300 de euro a fost plătită de cele două persoane vătămate la data de 30.05.2019, după ce inculpatul A. expusese în calitate de avocat instanței de fond că nu este posibilă împăcarea și că urmează a se desdăuna persoanele vătămate pentru a se crea pe baza circumstanțelor atenuante un tratament mai favorabil inculpatului, ceea ce nu s-a întâmplat întrucât niciuna dintre celei trei persoane nu au fost contactate și nici nu au avut intenția de a se împăca cu B..

Mai mult, Curtea a constatat că instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2016 a justificat, la 15.05.2019, amânarea pentru data de 18.09.2019 prin acordarea posibilității inculpaților să se împace cu persoanele vătămate, iar din soluțiile pronunțate și motivarea sentinței rezultă că s-a ținut seama de împăcările intervenite după 15.05.2019 între alți inculpați și persoanele vătămate din dosar.

Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere că, la data comiterii faptei, inculpatul era un avocat cu experiență și își cunoștea îndatoririle rezultate din obligația de diligență asumată prin semnarea contractului de asistență juridică, cu atât mai mult cu cât discuțiile pentru angajarea sa și acordul de voință pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului B. au intervenit în martie 2019 (când a fost încasat și onorariul avocațial) cu două luni înainte de termenul de judecată din 15.05.2019. În calitate de specialist al dreptului inculpatul A. cunoștea toate consecințele acțiunilor sale în plan penal și cu toate acestea a acționat în sensul arătat mai sus.

S-a apreciat că, în speță, nu este vorba despre un litigiu civil, așa cum a susținut inculpatul în apărare, deoarece acesta nu s-a limitat la a nu își îndeplini obligațiile contractuale ca avocat, ci a indus în eroare persoanele vătămate, solicitând sume de bani pentru anumite activități precise, pe care nu a avut nici un moment intenția de a le desfășura, scopul fiind ca sumele de bani să fie cheltuite în interes personal.

S-a reținut că urmarea imediată constă în producerea unei pagube în dauna persoanelor vătămate, în cuantum de 1000 euro, care nu a fost recuperată. B. a plătit în apel prejudiciul produs părții civile G., folosind altă sumă de bani, în condițiile în care inculpatul nu a restituit nici în calea de atac banii către persoanele vătămate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul A. a acționat cu intenție directă calificată prin scop, întrucât a prevăzut rezultatul acțiunilor de inducere în eroare și a urmărit obținerea sumei de bani pe care își propusese să o folosească în scop personal, cunoscând că este vorba despre un folos patrimonial injust. Folosul patrimonial legitim ar fi fost onorariul de avocat pentru serviciile prestate, dacă acest servicii ar fi fost executate cu bună credință, însă acuzația nu vizează onorariul pretins pentru asigurarea asistenței juridice, ci suma pretinsă și încasată de la persoanele vătămate din prezenta cauză pentru a fi remisă persoanelor care aveau calitatea de persoane vătămate în dosarul în care asigura asistența juridică și reprezentarea pentru B..

S-a arătat că faptul că inculpatul a avut de la început intenția de a induce în eroare persoanele vătămate reiese și din aceea că, nici măcar atunci când persoanele vătămate și-au dat seama că inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile și i-au cerut explicații, acesta nu a efectuat demersurile necesare la care se obligase anterior. Ca urmare, au fost respinse apărările inculpatului formulate sub acest aspect.

Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din aceea că prejudiciile înregistrate în patrimoniul persoanelor vătămate s-au produs ca urmare a acțiunilor inculpatului și a modului concret în care a acesta a procedat.

Curtea a reținut că inculpatul a comis fapta prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu vinovăția prevăzută de lege, fapta fiind nejustificată și imputabilă inculpatului, astfel încât a apreciat că se impune tragerea acestuia la răspundere penală.

S-a menționat, totodată, că pentru această faptă nu este împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, curge de la data comiterii faptei, mai 2019, împlinindu-se în mai 2024).

La individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a ținut seama de gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului evaluate prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. și de dispozițiile art. 418 C. proc. pen., ținând seama că nu i se poate crea inculpatului o situație mai grea în rejudecare, în condițiile în care dispoziția de desființare a hotărârii pronunțate în primul ciclu procesual a fost adoptată în apelul declarat de inculpat, nici procurorul și nicio altă parte neatacând sentința penală din primul ciclu procesual.

Astfel, s-a constatat că fapta a fost săvârșită cu prilejul acordării asistenței juridice unui inculpat acuzat de comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpat care risca să i se aplice o pedeapsă cu executarea un regim privativ de libertate, starea de recidivă excluzând orice altă modalitate de individualizare a executării pedepsei. Dacă inculpatul A. ar fi realizat demersurile la care s-a obligat ar fi putut să obțină împăcarea dintre inculpatul B. și persoanele vătămate sau cel puțin împăcarea cu o parte din persoanele vătămate, împăcare care ar fi atras încetarea procesului penal sau - în cazul în care împăcarea se realiza doar cu o parte din persoanele vătămate/părțile civile - aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus. Inculpatul a profitat de situația vulnerabilă în care se afla B. pentru a obține de la acesta, prin inducere în eroare, sume necuvenite pe care le-a utilizat în interes propriu, vădind lipsă de interes, lipsă de responsabilitate și lipsă de empatie. Inducerea în eroare s-a realizat prin afirmații mincinoase, prin asigurări și promisiuni repetate realizate atât în mod direct, cât și în cadrul unor discuții telefonice sau a unor conversații prin WhatsApp, inculpatul bazându-se și pe faptul că ambele persoane vătămate se aflau în străinătate și nu aveau acces nemijlocit la datele dosarului penal în care B. avea calitatea de inculpat, evoluția dosarului fiind urmărită de acestea doar prin intermediul internetului. Nu s-a constatat folosirea de nume sau calități mincinoase sau mijloace frauduloase care să atragă reținerea formei agravate a infracțiunii.

S-a mai arătat că, prin săvârșirea faptei, s-a adus o atingere însemnată încrederii și bunei credințe ce trebuie să guverneze relațiile contractuale cu caracter patrimonial desfășurate între avocat și clientul său. Persoanele vătămate s-au încrezut în buna credință a inculpatului, în probitatea sa profesională și în loialitatea de care ar fi trebuit să dea dovadă în respectarea cuvântului dat și a obligațiilor asumate.

Raportându-se la natura și gravitatea rezultatului produs, Curtea a constatat că fapta prezintă o gravitate medie din perspectiva prejudiciului patrimonial ce constituie unul din elementele de tipicitate ale infracțiunii, paguba de 1000 de euro nefiind una deosebit de mare, însă inducerea în eroare a avut în cazul de față și alte consecințe, legate de incidența unor norme de drept penal și procesual penale cu relevanță pentru regimul sancționator aplicabil inculpatului B. în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov. Inculpatul A. a urmărit obținerea unei sume de bani necuvenite, cu scopul de a o utiliza în interes personal, și nu a oferit explicații pertinente care să justifice aprecierea că scopul sau mobilul sunt specifice unui pericol social diminuat.

Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul este o persoană matură, în vârstă de 49 de ani, are studii superioare, este avocat în cadrul Baroului Brașov, este divorțat și nu are antecedente penale, dar, la conturarea profilului său moral, s-a ținut seama de acuzațiile cu privire la care s-a pronunțat soluția de încetare a procesului penal prin sentința penală nr. 18/F din 26.05.2023 (în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov), precum și de împrejurarea că, din verificările efectuate în cursul urmăririi penale la Baroul Brașov, a rezultat că inculpatul A. nu este la primul incident, începând cu anul 2012 existând numeroase sesizări formulate de persoane cu care acesta a încheiat contracte de asistență juridică și care s-au arătat nemulțumite de modul defectuos în care avocatul și-a îndeplinit obligațiile profesionale.

Având în vedere toate aceste criterii, s-a apreciat că atât fapta, cât și persoana inculpatului prezintă un pericol social concret mediu, însă, ținând seama de timpul scurs de la data comiterii faptei și de necesitarea respectării principiului neagravării situației în propria cale de atac, instanța de fond a aplicat o pedeapsă sub cuantumul celei stabilite în primul ciclu procesual, dat fiind că la rejudecare este avută în vedere doar una dintre cele patru acuzații aduse inculpatului (pentru celelalte trei fiind, în mod definitiv, încetat procesul penal), respectiv 10 luni închisoare. S-a arătat, totodată, că în speță nu este aplicabilă nicio cauză de reducere a pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere prevederile art. 418 C. proc. pen., Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: pedeapsa aplicată este închisoarea ce nu depășește 3 ani; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior; și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; raportat la persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, la faptul că nu a negat existența prejudiciului și și-a manifestat disponibilitatea de a-l repara, precum și la posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată de 2 ani, durata minimă stabilită pentru termenul de supraveghere de art. 92 alin. (1) C. pen. De asemenea, s-a făcut aplicarea dispozițiilor 93 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (3) C. pen., durata activității neremunerate în folosul comunității fiind cea minimă, respectiv 60 zile (fiind și în acest domeniu incidente prevederile art. 418 C. proc. pen.), dispunându-se a fi desfășurată la Primăria municipiului Brașov sau la Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov.

Contrar susținerilor apărării, s-a apreciat că nu se impune amânarea aplicării pedepsei, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen., conduita avută de inculpat anterior săvârșirii infracțiunii fiind marcată de numeroase abateri de la deontologia profesională, iar prejudiciul cauzat persoanelor vătămate nu a fost recuperat (și nici persoanele vătămate vizate de acuzațiile pentru care s-a pronunțat încetarea procesului penal nu și-au recuperat prejudiciile, deși dețin titluri executorii), context în care Curtea a constatat că posibilitățile de îndreptare sunt reduse pentru inculpat în lipsa aplicării imediate a pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă, Curtea a avut în vedere faptul că persoanele vătămate B. și C., în cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 1000 de euro reprezentând prejudiciul material cauzat. În cursul judecății din primul ciclu procesual, B. a solicitat și obligarea inculpatului A. la plata a 50.000 de euro cu titlu de daune morale, pentru ce a suferit în urma faptei comise.

Curtea a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1357 C. civ. numai în ceea ce privește prejudiciul material în cuantum de 1000 de euro, acțiunea civilă fiind apreciată ca fondată sub acest aspect.

Referitor la solicitarea de acordare a daunelor morale, Curtea a avut în vedere, de asemenea, prevederile art. 418 C. proc. pen., constatând că aceste daune nu pot fi acordate întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, în condițiile în care prin sentința pronunțată în primul ciclu procesual aceste pretenții au fost respinse și apelul a fost declarat doar de inculpat. Prin urmare, și în rejudecare s-a procedat la respingerea acestor pretenții.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., solicitând, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a induce în eroare persoanele vătămate B. și C., obligațiile stabilite prin contractul de asistență juridică fiind unele contractuale, iar, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 83 și urm. C. proc. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021*, fiind repartizată aleatoriu Completului C7, cu primul termen la 26 septembrie 2023, dată când a fost încuviințată cererea apelantului de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat ales, sens în care a fost acordat termen la 07 noiembrie 2023.

La data de 06 noiembrie 2023, inculpatul A. a transmis la dosar motive de apel, solicitând, totodată, audierea părții civile C. și a martorului J..

La termenul din 07 noiembrie 2023, Înalta Curte a respins cererea în probațiune formulată de apelant, apreciind, în raport cu stadiul procesual al cauzei și cu aspectele ce se doresc a fi dovedite, că readministrarea probei cu audierea intimatei părți civile C. și a martorului J. nu este pertinentă și concludentă în cauză.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, prin încheierea din 03 aprilie 2023, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate inculpatului A. dintr-o infracțiune de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), în infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B. și C.), înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată E.), înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. F. SRL) și înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale, persoană vătămată D.), dispunând, totodată, cu privire la ultimele trei infracțiuni disjungerea și formarea unui nou dosar (nr. x/2023). Dispoziția de schimbare a încadrării juridice a fost menținută prin încheierea din 05 mai 2023.

În dosarul nou format, prin sentința penală nr. 18F din 26 mai 2023 (definitivă prin neapelare), instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată E.), înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. F. SRL) și înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale, persoană vătămată D.).

Așadar, prezenta cale de atac are ca obiect doar infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., vizând persoanele vătămate B. și C..

În acest context, constatând ca fiind corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanță, Înalta Curte, în baza propriului examen al mijloacelor de probă administrate atât la urmărire penală, cât și în faza de judecată, în primul ciclu procesual, respectiv declarația inculpatului A., declarațiile persoanelor vătămate B. și C. și cele ale martorilor H., G. și I., capturile de ecran conținând convorbirile dintre inculpatul A. și cele două persoane vătămate, purtate prin intermediul aplicației WhatsApp, contractul de asistență juridică seria x nr. x/13.03.2019; chitanțe privind viramentele de bani; înscrisurile din dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, reține, în esență, că între inculpatul A., în calitate de avocat, și C. și B., la data de 13 martie 2019, s-a încheiat contractul de asistență juridică seria x nr. x/2019 prin care, inculpatul s-a obligat să îl reprezinte, după caz, asiste, pe B., în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, în care era judecat pentru săvârșirea unui număr de trei infracțiuni de furt calificat în dauna persoanelor vătămate G., H. și I., în stare de recidivă, onorariul avocatului în cuantum de 850 euro fiind virat prin Western Union de către C.. Ulterior, în perioada 09 mai 2019 - 30 mai 2019, inculpatul a solicitat și primit, în trei tranșe, de la părțile civile C. și B. suma de 1000 euro pentru a negocia cu persoanele vătămate G., H. și I. în vederea obținerii unei soluții de încetare a procesului penal pentru clientul său, B., ca urmare a împăcării intervenite între aceștia, fără să facă însă niciun demers în acest sens, deși, în mai multe rânduri, le-a dat asigurări celor două părți civile cu privire la finalitatea acțiunilor sale, inducându-le și menținându-le, astfel, în eroare, în schimb, reținând pentru folosul personal suma ce i-a fost remisă în scopul obținerii împăcării.

Acțiunile inculpatului de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, în modalitatea mai sus arătată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., faptă care a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenție, aspect care rezultă din modalitatea în care acesta și-a desfășurat activitatea de avocat.

Astfel, după ce a încheiat contractul de asistență juridică seria x nr. x/2019 din 13 martie 2019 și i s-a achitat onorariul convenit de 850 euro (prin transferul realizat prin intermediul Western Union, la 14 martie 2019, de către C.), așa cum rezultă din chitanțele eliberate de Western Union nr. x, nr. x și nr. 239-728-4274, în perioada 09 - 30 mai 2019, inculpatul A. a solicitat și a primit de la B. și C., în trei tranșe (primind la 09 mai 2019 suma de 500 de euro, la 21 mai 2019 suma de 200 de euro și la 30 mai 2019 suma de 300 de euro), suma totală de 1000 euro destinată achitării prejudiciului cauzat persoanelor vătămate din dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov, pentru ca acestea să se împace cu B., activități pe care nu a avut niciun moment intenția de a le desfășura.

Din succesiunea activităților derulate rezultă că, deși a primit, în total, suma de 1000 euro, care, de altfel, este inferioară prejudiciului cauzat de B. prin comiterea infracțiunilor de furt calificat în dauna persoanelor vătămate G., H. și I., inculpatul A. nu a contactat respectivele persoane pentru a realiza împăcarea, însă a dat asigurări constante intimatelor din prezenta cauză că va proceda în acest sens, așa încât Înalta Curte reține că acesta a acționat cu intenție, inducând în eroare părțile civile în scopul obținerii pentru sine a sumei de 1000 euro.

Intenția de a induce în eroare părțile civile rezultă din faptul că inculpatul A. nu a făcut niciun demers în vederea împăcării lui B. cu numitele G., H. și I., ci a folosit suma de bani în interes personal, având în vedere că, deși s-a prezentat în dosarul nr. x/2016 la termenele din 13 martie 2019 (când a depus împuternicirea avocațială), 30 aprilie 2019 (când s-a dispus, printre altele, schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate inculpatului B. în infracțiunea de furt calificat, în formă continuată, cu trei acte materiale), 15 mai 2019 (când a susținut că inculpatul B. intenționează să acopere prejudiciul produs persoanelor vătămate, pentru a fi avut în vedere la individualizarea pedepsei) și 18 septembrie 2019 (când cauza s-a amânat pentru imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului ales al unuia din coinculpați), la termenul din 30 octombrie 2019 a răspuns doar la prima strigare a cauzei, nu și la cea de-a doua strigare, iar ulterior nu s-a mai prezentat, concluziile pe fond fiind puse, la termenul din 11 decembrie 2019, de avocatul desemnat din oficiu. Cu toate acestea, așa cum rezultă din conversația purtată prin sms în aplicația WhatsApp, în aceeași zi, 11 decembrie 2019, A. a asigurat-o pe C. că "este ok" și că persoanele vătămate și-au retras plângerile.

Relevante sub acest aspect sunt declarațiile părților civile B. și C. (care, în mod constant, au arătat că i-au dat bani inculpatului pentru a efectua demersurile necesare în vederea realizării împăcării lui B. cu numitele G., H. și I., persoane vătămate în dosarul nr. x/2016, și că A. și-a luat angajamentul că va plăti prejudiciul, insistând ca sumele de bani să îi fie remise în cel mai scurt timp, și le-a dat asigurări repetate că a negociat cu respectivele persoane, că a intervenit împăcarea și că au fost întocmite actele notariale în acest sens ce au fost depuse la dosarul Judecătoriei Brașov), ce sunt confirmate de conținutul discuțiilor purtate prin sms prin aplicația WhatsApp (ale căror capturi au fost depuse la dosar de părțile civile), precum și de depozițiile martorelor G., H. și I. (persoane vătămate în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Brașov), care au precizat că nu îl cunosc pe avocatul A., că acesta nu le-a contactat vreodată pentru repararea prejudiciilor suferite ca urmare a faptelor de furt comise de B. ori pentru a realiza împăcarea, iar cel din urmă nu s-a împăcat cu ele nici personal și nici prin reprezentant.

Sub aspectul intenției de a induce în eroare persoanele vătămate C. și B., prezintă relevanță și faptul că, la termenul din 15 mai 2019 din dosarul nr. x/2016, așadar înainte de primirea întregii sume de bani solicitate, inculpatul A. a susținut, în calitate de avocat a lui B. că acesta dorește să achite prejudiciul persoanelor vătămate, urmând ca demersul clientului său să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei, deoarece legea nu permite împăcarea părților după ce s-a dat citire actului de sesizare, însă, așa cum s-a arătat anterior, nu a efectuat niciun demers în acest sens, deși a avut această posibilitate. Astfel, în acea ședință de judeca