ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2025

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 451 din 11.04.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2023, în baza art. 193 alin. (2) C. pen. rap. la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 2 (două) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria/Consiliul Local al mun. Constanța sau la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii Constanța, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor să se realizeze de către Serviciul de Probațiune Constanța.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 1357 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5000 RON, către partea civilă B. (prin reprezentanți legali), cu titlu de daune morale.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 1020 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 2.000 RON, din care 1.000 RON aferente urmăririi penale și 1.000 RON aferente fazei camerei preliminare și judecății.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, solicitând, în esență, să se dispună luarea măsurilor asigurătorii obligatorii, prev. de dispozițiile art. 249 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., raportat la capacitatea de exercițiu a persoanei vătămate și având în vedere că a existat o obligare pe latură civilă.

De asemenea, a formulat apel și inculpatul A., invocând netemeinicia hotărârii, însă apelul a fost retras în ședința publică din data de 26.09.2024, din fața Curții de apel Constanța.

Prin decizia penală nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr. 451 din 11.04.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracțiune, respectiv până la concurența sumei de 5.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul A. a recunoscut acuzațiile care i se aduc, constând în aceea că, la data de 06.05.2021, în jurul orei 20:00, a lovit-o pe persoana vătămată B. (12 ani), în timp ce se aflau în fața blocului AV32 situat pe Aleea x, mun. Constanța, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Analizând motivul de nelegalitate a sentinței penale supuse analizei, invocat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, instanța de apel a reținut că solicitarea procurorului este întemeiată, constatându-se îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 249 C. proc. pen., măsura asiguratorie fiind obligatorie.

Astfel, Curtea a reținut că, la termenul de judecată din data de 05.02.2024, înainte de începerea cercetării judecătorești pe fondul cauzei, în temeiul art. 19 alin. (3) C. proc. pen. și art. 20 alin. (1) C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a precizat că exercită acțiunea civilă pentru persoana vătămată minoră și a solicitat constituirea ca parte civilă cu suma de 5.000 (cinci mii) RON, reprezentând daune morale.

Având în vedere dispozițiile art. 249 C. proc. pen. și întrucât există o constituire legală de parte civilă ce a fost admisă, pentru a garanta repararea pagubei produse prin infracțiune, respectiv acoperirea sumei de 5.000 RON (cu titlu de daune morale, asupra cărora a fost formulată cererea de instituire a măsurilor asiguratorii) ce se cuvine părții civile, Curtea a apreciat că este necesară instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile identificabile ale inculpatului, până la concurența sumei menționate și acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărârea apelată, importanța asigurării executării eficiente a dispozițiilor pe latura civilă din cuprinsul sentinței apelate excedând dreptului inculpatului de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute.

Împotriva dispoziției privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând acestuia, din cuprinsul deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A., susținând că poate plăti întreaga sumă la care a fost obligat cu titlul de daune morale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04 decembrie 2024, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 7, cu primul termen de judecată la 10 decembrie 2024.

La acest termen, cauza a fost amânată, în raport cu aspectele învederate de către contestatorul inculpat A. prin motivele de contestație, în sensul că are toate mijloacele necesare pentru a plăti daunele morale stabilite în sarcina sa, pentru a-i acorda posibilitatea să facă dovada plății acestora.

La următorul termen de judecată, 28 ianuarie 2025, deși legal citat, contestatorul inculpat nu s-a prezentat în instanță pentru a susține calea de atac și nici nu a fost reprezentant de un apărător ales, întrucât asistența juridică a acestuia nu este obligatorie.

Examinând contestația formulată de inculpatul A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, trebuie subliniat că art. 250

1

alin. (4) C. proc. pen. prevede posibilitatea formulării contestației împotriva măsurilor asigurătorii dispuse pentru prima dată prin hotărârea instanței de apel.

De asemenea, reglementând condițiile generale pentru luarea măsurilor asiguratorii, dispozițiile art. 249 alin. (1) și (5) C. proc. pen., prevăd că procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune (alin. (1). Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora (alin. (5).

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

În principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, însă există situații în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepție, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura și gravitatea faptelor comise, fie consecințele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecți pasivi. O astfel de excepție este cea reglementată prin art. 249 alin. (7) C. proc. pen., potrivit căruia "măsurile asiguratorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă".

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor comise împotriva unei persoane vătămate lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de consecințele asupra acestor categorii vulnerabile de subiecți pasivi. În acest caz particular, organele judiciare rămân ținute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerințe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurența cărora se instituie măsura și finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, criteriul proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care a reținut, în motivarea Deciziei nr. 19 din 16 octombrie 2017 (publicată în M.Of. nr. 953 din 4 decembrie 2017) că "instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)".

Examinând, în raport cu aceste considerente, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 451 din 11.04.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2023, la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 2 (două) luni, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. constând în aceea că la data de 06.05.2021, în jurul orei 20:00, a lovit-o pe persoana vătămată B. (12 ani), în timp ce se aflau în fața blocului AV32 situat pe Aleea x, mun. Constanța, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Prin aceeași hotărâre, a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5000 RON, către partea civilă B. (prin reprezentanți legali), cu titlu de daune morale.

Prin decizia penală nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr. 451 din 11.04.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracțiune, respectiv până la concurența sumei de 5.000 RON, reținând, în esență, că sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 249 C. proc. pen., măsura asiguratorie fiind obligatorie.

În acest context, Înalta Curte subliniază că, în cauză, necesitatea dispunerii măsurii asigurătorii își găsește izvor chiar în lege [art. 249 alin. (7) C. proc. pen..], așa cum în mod corect, de altfel, a reținut și instanța de apel, însă caracterul obligatoriu al sechestrului trebuie analizat prin raportare la dispozițiile art. 249 C. proc. pen., dispunerea acestuia fiind legală doar dacă sunt respectate și condițiile impuse de cadrul normativ general în materie de măsuri asigurătorii. Altfel spus, dispozițiile speciale [art. 249 alin. (7) C. proc. pen..] trebuie raportate la cele generale, fiind necesară satisfacerea cerințelor impuse de art. 249 alin. (1) C. proc. pen., respectiv exigențele de proporționalitate dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate.

Or, în speță, contrar celor reținute de instanța de apel, exigențele de proporționalitate cu scopul urmărit prin dispunerea măsurii nu sunt îndeplinite, având în vedere disproporția vădită între valoarea bunului sechestrat (un apartament cu două camere situat în mun. Constanța) și suma de 5000 RON, până la concurența căreia s-a instituit respectiva măsură.

În acest sens, se observă că, prin încheierea nr. 325731 din 13 noiembrie 2024 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a fost admisă cererea cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară x UAT Constanța având proprietari pe A. și C., în cotă de 1/1 și s-a înscris măsura asiguratorie a sechestrului asigurator în baza dispozitivului deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2023 pentru recuperarea pagubei până la concurența sumei de 5000 RON, în sarcina inculpatului A..

Așadar, consecințele pe care măsura asiguratorie le produce asupra contestatorului depășeșc efectele normale ale unei astfel de măsuri procesuale, dată fiind discrepanța evidentă dintre valoarea imobilului sechestrat (apartament cu două camere situat în mun. Constanța) și suma până la concurența căreia s-a instituit respectiva măsură (5000 RON), cu atât mai mult cu cât nu există niciun indiciu că inculpatul nu își va achita obligațiile civile sau că va sustrage bunul, lipsa justului echilibru între satisfacerea interesului public și protecția dreptului de proprietate indicând o ingerință în exercitarea acestui drept fundamental, inculpatul suportând o sarcină disproporționată și excesivă, ceea ce contravine prevederilor art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 par. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, precum și art. 53 alin. (2) din Constituția României.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite contestația formulată de inculpatul A. împotriva dispoziției privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând acestuia, din cuprinsul deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, va desființa, în parte, decizia penală contestată și rejudecând, va înlătura dispoziția de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracțiune, respectiv până la concurența sumei de 5000 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de inculpatul A. împotriva dispoziției privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând acestuia, din cuprinsul deciziei penale nr. 1030/P din 07 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Desființează în parte decizia penală contestată și rejudecând:

Înlătură dispoziția de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului A. pentru repararea pagubei produse prin infracțiune, respectiv până la concurența sumei de 5000 RON.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B., în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2025.