ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1792/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 18 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E. și F., procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se recunoască acestora, începând cu 16 octombrie 2018, până la zi și în continuare, pe perioada desfășurării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca procurori numiți în funcții de conducere sau execuție, dreptul la plata diurnei procurorilor detașați în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru fiecare zi de lucru, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei D.I.I.C.O.T. la emiterea unor noi ordine salariale.

Totodată, au solicitat și obligarea pârâților la plata lunară a diurnei de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru, ca drept de care beneficiază procurorii detașați, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, conform art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu 16 octombrie 2018, la zi și în continuare, respectiv a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți, care include această diurnă, și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În drept, s-au invocat prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, art. 88

2

alin. (5) din Legea nr. 304/2004, Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 57/2015, Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, art. 1.535 C. civ., art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, Decizia nr. 23/2016 și Decizia nr. 36/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 208, art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. i) și alin. (3), art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus respingerea cererii introductive ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Prin sentința civilă nr. 760 din 3 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2020, reclamanții au declarat apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea judecății căii de atac, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu s-au conformat obligațiilor ce le-au fost puse în vedere prin încheierea din 2 aprilie 2024, respectiv de a depune înscrisuri din care să rezulte vechimea efectivă în magistratură și data acordării gradului profesional, fiind depuse exclusiv pentru reclamanta C..

Împotriva acestei încheieri, reclamanta C. a declarat recurs, solicitând casarea parțială a încheierii de ședință din 21 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea continuării judecății apelului formulat de către aceasta.

Invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că suspendarea judecății cauzei dispusă în raport cu aceasta este nelegală, fiind luată cu încălcarea normelor procedurale, deoarece, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de suspendare, s-a conformat obligațiilor care i-au fost puse în vedere, neputându-i fi imputată lipsa de diligență a celorlalți apelanți.

Intimata-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât, prin încheierea din 16 iunie 2025, instanța de apel a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, iar prin decizia civilă nr. 3001 din 24 iulie 2025, apelul a fost soluționat definitiv.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele considerente: Prezenta cale de atac are ca obiect încheierea din 21 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata cauzei în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.", iar în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) C. proc. civ., "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția actualității interesului, ca o componentă a acestei condiții de fond a acțiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la oricare dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.). Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Așadar, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speță, potrivit verificărilor efectuate, recursul a fost formulat la 11 februarie 2025, dată la care recurenta a înaintat instanței de apel și o cerere pentru reluarea dezbaterilor după suspendare.

Constatând că nu mai subzistă motivul care a determinat suspendarea judecății, prin încheierea din 16 iunie 2025, instanța de apel a dispus reluarea judecății apelului, soluționat ulterior prin decizia civilă nr. 3001 din 24 iulie 2025.

Așadar, cu toate că, la momentul declarării recursului, judecata apelului formulat de reclamanți era suspendată, iar prin recursul formulat, reclamanta a criticat măsura instanței de suspendare a judecății apelului, față de împrejurarea că, prin încheierea din 16 iunie 2025, instanța de apel a dispus reluarea judecății apelului care, ulterior, a și fost soluționat prin decizia civilă nr. 3001 din 24 iulie 2025, se constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică interes în judecarea căii extraordinare de atac exercitate împotriva încheierii de suspendare a judecății apelului, câtă vreme situația care a determinat formularea ei, suspendarea judecății, a încetat.

Astfel, având în vedere că titulara recursului nu mai poate justifica un interes actual în susținerea căii de atac promovate, nici demersul procesual nu mai poate avea o finalitate practică din punct de vedere juridic.

Prin urmare, în considerarea celor arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta C. împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit interes recursul declarat de reclamanta C. împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2025.