ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1888/2021

HOTĂRÂRE

28.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1888/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 29.06.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să recunoască reclamanților, începând cu data de 16.10.2018 la zi și în continuare, pe perioada desfășurării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca procurori numiți cu funcții de conducere sau execuție, dreptul la plata diurnei procurorilor detașați, în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să recunoască reclamantului C., începând cu data de 24.02.2020 la zi și în continuare, pe perioada desfășurării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca procuror numit cu funcții de conducere sau execuție, dreptul la plata diurnei procurorilor detașați, în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară (stabilit pentru fiecare zi de lucru), dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la emiterea unor noi ordine salariale în acest sens, să fie obligați pârâții la plata lunară către reclamanți a diurnei în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru ca drept de care beneficiază procurorii detașați, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu data de 16.10.2018 la zi și în continuare, respectiv a diferenței dintre venitul la care aceștia sunt îndreptățiți (care include diurna) și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

La data de 19.11.2020, pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 50 pronunțată în data de 05.01.2021 în dosarul nr. x/2020 Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanță la care cauza a fost înregistrată în data de 04.02.2021.

La termenul din data de 08 martie 2021 Tribunalul Arad a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială.

Reclamanții au depus note de ședință, prin care au solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad.

Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a depus note de ședință, prin care a solicitat, la rândul său, respingerea excepției invocate din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 285 din data de 5 aprilie 2021 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad și cauza a fost declinată la Tribunalul Bihor.

În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Biroul Teritorial Arad, structură cu sediul în Arad, jud. Arad.

Potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018, birourile teritoriale sunt înființate în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă tribunale.

Din coroborarea celor de mai sus rezultă că reclamanții își desfășoară activitatea în raza de competență a Tribunalului Arad, fiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., ca norme speciale de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, ceea ce impune, în situația în care acțiunea este de competența instanței Ia care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care reclamantul își desfășoară activitatea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 05.05.2021.

În ședința publică din 27.05.2021, și această instanță a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, excepție pe care a admis-o, pentru următoarele considerente:

Reclamanții domiciliază în loc. Arad și au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Biroul Teritorial Arad, structură cu sediul în loc. Arad, jud. Arad.

În litigiile de muncă, competența teritorială aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau sediul reclamantul, potrivit art. 269 Codul muncii, coroborat cu prevederile art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 alin. (4) din C. proc. civ.

Față de norma de competență teritorială absolută prevăzută de art. 269 din Codul muncii și de art. 208-210 din Legea nr. 62/2011, litigiile de natura celui în cauză sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul reclamantul.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează o competență teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) din același cod, pe care judecătorul are obligația să o invoce chiar și din oficiu, potrivit art. 131, raportat la art. 247 din cod, cu atât mai mult cu cât verificarea competenței sale este o obligație esențială a judecătorului.

Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este o normă specială de competență, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea/instanța inferioară acesteia.

În speță, reclamanții domiciliază în loc. Arad și au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, structură cu sediul în loc. Arad, jud. Arad, iar nu în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad sau a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru a fi incidente dispozițiile art. 127 alin. (1).

Instanța a apreciat că soluționarea cauzei este de competența teritorială a Tribunalului Arad, având în vedere că reclamanții au domiciliul pe raza jud. Arad, cât și faptul că aceștia nu au calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad sau a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru a fi incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ci locul de muncă este la Direcția de Investigate a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, funcționând doar ca o structură cu sediul în loc. Arad, jud. Arad, în circumscripția Tribunalului Arad.

Conform dispozițiilor art. 208, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competența de soluționare în primă instanța a conflictelor individuale de muncă este stabilită în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății, înaintând dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului ivit.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă, la data de 11 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad.

Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii". Totodată, alin. (3) al art. 127 statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având personalitate juridică și sediul în municipiul București.

Prin urmare, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are o structură organizatorică "de sine-stătătoare, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, subunitățile acesteia nefiind arondate instanțelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea în litigiile de drepturi salariale în care sunt părți reclamante procurori sau personal auxiliar al acestei direcții.

Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul acestei structuri de parchet, care are personalitate juridică și sediul în municipiul București, funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei competență se întinde pe întreg teritoriul țării și nu este circumscrisă unei anumite unități administrativ-teritoriale, chiar dacă există înființate structuri teritoriale ale acestei direcții, potrivit art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 78/2016, prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel ori tribunale și în raport cu circumscripțiile acestora, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-șefi.

Prin urmare, în speță competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 din C. proc. civ., ci în conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care statuează că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Or, reclamanții au ales să sesizeze Tribunalul București, adică instanța pe raza căreia se află sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, entitate înzestrată cu personalitate juridică și care are sediul în Municipiul București, din care aceștia fac parte și care funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În raport cu această opțiune procesuală, manifestată în sensul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportate la cele ale art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, situație față de care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.