ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2021/2020

Ședința publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 21.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din Cadrul Parchetului de pe Lângă ICCJ, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov au solicitat: obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumelor de bani constând în diferența dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să și se plătească, cu titlu de indemnizație, pentru fiecare lună, astfel cum acestea au fost stabilite prin Ordinul nr. 192/26.04.2018 al Procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Circulara nr. 8/28038/2018 a Ministrului Justiției;actualizarea acestor sume cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru exercitarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate lor (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor) și până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 1.

În motivare au arătat că sunt angajați în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov în funcții de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și alături de magistrați, fac parte din personalul din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție".

Pârâții Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov au formulat întâmpinări prin care au invocat printre altele și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei către una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ.

Tribunalul Brașov, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 135/MAS din 13 martie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

În pronunțarea acestei soluții instanța reținut că, față de calitatea reclamanților, de personal auxiliar la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAȘOV și DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA, respectiv personal conex șoferi la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAȘOV și respectiv la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA, sunt incidente, în determinarea instanței competente teritorial, dispozițiile art. art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și decizia nr. 7/2016 prin care de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D., E., F., care au calitatea de grefieri la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAȘOV și DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA, instanța a apreciat că, în cauză, competența teritorială este absolută, trebuind să fie sesizat un tribunal aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Brașov.

Pe de altă parte, s-a constatat că au calitatea de pârâți Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, care au invocat excepția necompetenței teritoriale și că prin Decizia CCR nr. 290/2018 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. x/2014/a1 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, sens în care s-a modificat și C. proc. civ., fiind adăugat alin. (2)

1

la art. 127, prin care s-a stabilit expres că: dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora" când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile".

Astfel învestit, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1082 din 2 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții în favoarea Tribunalului Brașov.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și justiție în vederea soluționării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2020.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut că nu este competentă teritorial prin raportare art. 127 alin. (1) C. proc. civ. întrucât în cauză, pe de o parte, unele din părțile reclamante nici nu au calitatea de grefieri, fiind personal conex-șoferi, iar, pe de altă parte, niciunul dintre reclamanți nu își desfășoară activitatea la instanțele ori parchetele aferente acestora competente să soluționeze cauza ori inferioare acestora.

Instanța a considerat că nu poate fi reținută competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița nici în considerarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. întrucât această dispoziție este una de favoare pentru reclamant, acesta fiind singura în măsură să decidă dacă optează în sensul sesizării uneia dintre instanțele alternativ competente.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Brașov competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., există conflict negativ de competență în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict, Tribunalul Brașov și Tribunalul Dâmbovița, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea primei instanțe care anterior s-a declarat necompetentă și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Aceste prevederi ale Codului muncii au fost modificate implicit, parțial, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit căruia, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii " (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Reclamanții, având calitatea de personal auxiliar - grefieri - și de personal conex - șoferi - nu își desfășoară activitatea în cadrul unor instanțe sau parchete de pe lângă acestea, ci în cadrul DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL BRAȘOV și DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL COVASNA care sunt direcții centrale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structuri lipsite de personalitate juridică.

Conform dispozițiilor art. 3 raportat la art. 90

1

din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, text legal introdus prin O.U.G. nr. 195 din 25 noiembrie 2008, cu referire la art. 41 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, personalului conex în cadrul instanței unde funcționează îi sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1), alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare nepărtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Reglementarea cuprinsă în art. 127 din C. proc. civ. instituie și o soluție legală în materie de competență teritorială, în favoarea instanțelor judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea persoana în cauză.

Art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență stipulând că, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol "dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Reclamanții au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Brașov în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2)

1

al aceluiași text de lege care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamanților să recurgă la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că Tribunalul Brașov este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2020.